| Informaţii generale:
Papagalul din specia Blue-Crowned Conure (Blue-Crowned Parakeet, Sharp-Tailed Conure, Aratinga Acuticaudata) a avut tot timpul fani printre iubitorii de papagali, dar popularitatea sa a explodat în anul 1998, odată cu bine-cunoscutul film Paulie, un film care a promovat un papagal Blue-Crowned, din poziţia de actor principal. Mult mai recent, un alt film documentar, The Wild Parrots of Telegraph Hill, a scos în evidenţă această specie de papagali. Din păcate, acest tip de publicitate nu este tocmai ideală, deoarece astfel de animale de companie sunt tot timpul achiziţionate din motive cu totul şi cu totul greşite, sau ca urmare a unor reacţii emoţionale de moment (se ştie faptul că vânzările de Bufniţe au explodat odată cu apariţia filmului Harry Potter). Specia de papagali Blue-Crowned Conure sunt foarte puţin studiaţi în sălbăticie, motiv pentru care sunt puţini cei care au avut ocazia să cunoască îndeaproape această rasă şi să observe diferenţele dintre un papagal crescut în sălbăticie şi unul crescut în captivitate. Aceşti papagali se găsesc în zona cuprinsă între Nordul Venezuelei şi Estul Columbiei, prin Paraguay şi Uruguay, până în nordul Argentinei. În această zonă s-au găsit |
Nume: Blue-Crowned Conure
Originea: America de Sud Grupa: de dimensiuni medii Inaltime: 34 – 40 cm Speranta medie de viata: până la 25 – 30 ani Culoare: verde, cu albastru în zona capului. Temperament: Deşi nu au abilităţi chiar atât de dezvoltate ca şi Ringneck Indian sau Quaker Parakeets, aceşti papagali pot să fie uşor de înţeles. Vocea lor are un ton ridicat. Dresaj: Nu sunt deloc ruşinoşi şi vor munci bucuroşi pentru recompense şi pentru bunătăţuri. Aceste păsări pot să fie învăţate să ia monezi şi să le pună în puşculiţe, să stea pe spate, să sune la un clopoţel sau să aducă diverse obiecte. Caracteristici distinctive: Capul, obrajii şi urechile îi sunt acoperite cu o culoare albastră, iar uneori se poate găsi albastru şi pe pieptul acestora. În general, aceşti papagali au un penaj verde la suprafaţă şi mai gălbui în interiorul penelor. |
cinci subspecii de papagali, care diferă foarte puţin ca şi mărime şi culoare. Aceşti papagali sunt adaptaţi la habitatele aride, mulţi dintre ei călătorind foarte mult atunci când întâmpină probleme în ceea ce priveşte lipsa mâncării şi a apei. Este adeseori asociat cu pădurile de foioase, frecventează adeseori malurile râurilor, pământurile împădurite, fermele şi marginile oraşelor. În ceea ce priveşte numărul şi conservarea speciei, se ştie că în Insula Margarita, populaţia de Blue-Crowned Conure este ameninţată de rozătoare, cu precădere şobolani, cu pierderea habitatului. Tot aici, se crede că numărul de indivizi care populează insula nu este mai mare de 200. Alte populaţii, din alte zone, nu au fost încă studiate atât de extensiv. În unele regiuni, papagalii Blue-Crowned Conure sunt consideraţi a fi un pericol pentru recolte, în timp ce în alte zone sunt apreciaţi pentru că mănâncă seminţele ierburilor. Capacitatea acestora de a se adapta le-a permis să trăiască şi să supravieţuiască acolo unde alţi papagali ar fi dipărut. Sunt capabili să foreze în pământ sau în copaci pentru a găsi mâncare, fiind de asemenea capabili să mănânce o varietate mare de seminţe şi chiar şi insecte. Atunci când copacii nu mai au nimic de oferit, papagalii îşi caută mâncarea pe timpul nopţii în peşteri. În afara sezonului de împerechere, se formează stoluri de aproximativ 200 de indivizi, asociindu-se uneori cu papagali White-Eyed, Mitred şi alţi Conuri. Sezonul de împerechere se întinde din Septembrie până în Februarie. Două sau trei ouă sunt depozitate într-un trunchi de copac şi sunt incubate pentru 22-25 zile. Femelele îşi iau zborul după aproximativ 8 săptămâni, iar puii rămân să fie hrăniţi doar de către mascul, pentru o perioadă de timp.
Descriere fizică – taxonomie:
Papagalul din specia Blue-Crowned Conure este un membru de dimensiuni reduse a familiei papagalilor. Capul, obrajii şi urechile îi sunt acoperite cu o culoare albastră, iar uneori se poate găsi albastru şi pe pieptul acestora. În general, aceşti papagali au un penaj verde la suprafaţă şi mai gălbui în interiorul penelor. Exteriorul aripilor este de culoare albastră-maronie, ducându-se înspre un maro alună pe penele exterioare secundare. Coada papagalului Blue-Crowned este lungă şi ascuţită. Atunci când este deschisă, se poate observa culoarea penelor, care este într-o proporţie mare, maro. Cele două pene din mijlocul cozii sunt verzi, şi doar celelalte exterioare sunt închise la culoare. Partea de sus a ciocului are o culoare gri, iar partea de jos a mandibulei este gri-negru. Cercul care le înconjoară ochii este de culoare crem-alb, iar ochii sunt în general de culoare galbenă. Picioarele sunt de culoare roz-maronie. Păsările care sunt mai tinere nu au atât de mult albastru pe cap, şi nu prezintă pata albăstrie pe piept.
Papagalii din specia Blue-Crowned Conure pot să ajungă la o lungime de aproximativ 37 cm şi o greutate de aproximativ 190 g.
Aceşti papagali sunt clasificaţi astfel: Clasa: Aves; Ordinul: Psittaciformes; Familia: Psittaciformes; Genul: Aratinga; Specia: Acuaticaudata.
Există trei subspecii cunoscute şi analizate în acest moment: Sharp-Tailed Conure (Aratinga Acuticaudata Acuticaudata), Blue-Crowned Conure (Aratinga Acuticaudata Haemorrhous) şi Aratinga Acuticaudata Neumanni. În general, toate aceste specii sunt cunoscute ca şi Blue-Crowned Conure, dar uneori se face referire la ele şi ca Sharp-Tail Conure. Prima variantă este dată păsărilor care au mai mult albastru pe penaj, în timp ce Short-Tailed este pentru păsările care nu au atât de mult albastru.
Personalitate:
Papagalii din specia Blue-Crowned Conures sunt nişte animale de companie excelente. Nu fac parte dintre acei papagali care muşcă. De fapt, aceşti papagali pot să fie lăsaţi să interacţioneze cu membrii familiei fără să vă fie teamă că vor fi agresivi. Sunt nişte papagali blânzi, cu personalităţi jucăuşe, ceea ce îi face foarte atractivi pentru persoanele care nu au mai avut papagali. Un alt aspect pozitiv al acestor papagali este că au abilităţi de vorbire foarte bune. Sunt papagali capabili să înveţe să folosească cuvinte umane foarte repede. Deşi nu au abilităţi chiar atât de dezvoltate ca şi Ringneck Indian sau Quaker Parakeets, aceşti papagali pot să fie uşor de înţeles. Vocea lor are un ton ridicat. Fiind nişte animale de companie excelente, şi dacă sunt bine socializate şi dresate, vor aduce bucurie în sufletele proprietarilor. Sunt nişte papagali zgomotoşi. Aceşti conure îşi vor atenţiona stăpânul cu o voce înaltă, piţigăiată. Pentru a minimiza zgomotul trebuie luate măsuri constante încă de când papagalii sunt micuţi. Dacă papagalul a devenit cumva speriat, atunci cu siguranţă că va striga şi va ţipa în continuu. Nu este indicat să strigaţi la papagal, să vă uitaţi direct în ochii lui sau să îl stropiţi cu apă. Puteţi să vă daţi seama dacă papagalul este speriat, agitat, în cazul în care vă apropiaţi de cuşcă şi acesta începe să ţipe. Sunt nişte creaturi foarte sociabile şi foarte inteligente, care îşi vor modela repede comportamentul pentru a-i face pe plac proprietarului. De asemenea, proprietarul poate să îi arate care este comportamentul corect ignorând comportamentul care nu îi place şi oferindu-i recompense pentru comportamentul corect. Un papagal din specia Blue-Crowned Conure nu poate să fie dresat să nu facă gălăgie deloc. Vor face gălăgie în timpul dimineţii, dupămasa şi după apusul soarelui. Aceşti papagali au nevoie de foarte mult exerciţiu. Nu este indicat să ţineţi aceste păsări închise într-o cuşcă toată ziua. Le place să se caţere şi să mestece, motiv pentru care este indicat să îi puneţi la dispoziţie o mulţime de exerciţii. În afara cuştii ar trebui să fie amenajat un loc de joacă pentru papagal. Dacă proprietarul plănuieşte să fie plecat pentru mai mult timp din casă, ar trebuui să lase televizorul sau radioul deschis pentru ca papagalul să aibă impresia că nu este singur.
Dresaj
Papagalii din rasa Blue-Crowned Conure sunt excelenţi atunci când vine vorba de dresaj şi de a executa comenzi complexe. Nu sunt deloc ruşinoşi şi vor munci bucuroşi pentru recompense şi pentru bunătăţuri. Aceste păsări pot să fie învăţate să ia monezi şi să le pună în puşculiţe, să stea pe spate, să sune la un clopoţel sau să aducă diverse obiecte. Este important să înţeleagă că, toate comenzile pe care le face ţin doar de cât de mult doreşte stăpânul său să le limiteze.
Hrana:
Pentru că aceşti papagali provin din America de Sud, au nevoie să li se ofere de mâncare fructe proaspete şi legume în fiecare zi. Fructele tropicale sunt perfecte pentru papagalii conure, în special bucăţile mici de papaya, mango. Aceşti papagali nu ar trebui să fie hrăniţi cu avocado sau cu ciocolată. Sunt substanţe toxice pentru el, putând chiar să îl omoare dacă le mănâncă. De asemenea, alcoolul nu este o băutură care să fie servită papagalului, nici măcar în joacă. Nu sunt păsări pretenţioase, papagalii Conure mâncând tot ceea ce primeşte, atâta timp cât mâncarea este proaspătă şi bună.
La magazinele de specialitate puteți să găsiți bare presate de semințe, cu aromă de miere, de fructe de pădure sau multe alte variante. Acestea sunt foarte îndrăgite de către papagalii din rasa Blue-Crowned Conure. Pe lângă semințe, este indicat să îl hrăniți cu mâncare proaspătă, cum sunt legumele, fructele și fructele de pădure. Mere, morcovi, pere, porumb, broccoli, spanac sunt opțiuni foarte bune pentru hrana papagalului, acestea fiind foarte bogate în nutrienți. La fel ca și oamenii, nici papagalilor nu le place mâncarea care se îndepărtează de gustul ei original. Mâncarea procesată excesiv își pierde din valoarea nutritivă, conținând adeseori calorii care pot să ducă la creșterea în greutate. Nici mâncarea prăjită nu trebuie să existe în meniul papagalilor.
Boli si afectiuni curente:
Rasa de papagali Blue-Crowned Conure este predispusă la destul de multe probleme de sănătate, motiv pentru care trebuie să aveți tot timpul grijă de el și mai mult, trebuie să îl urmăriți tot timpul. Observându-l, veți putea să înțelegeți ceea ce transmite în diferite ipostaze. Dacă îl vedeți că bea prea multă apă, că nu mănâncă destul sau că mănâncă prea mult, că este prea slab sau prea gras, că este letargic, atunci cu siguranță există o problemă de sănătate și ar trebui să mergeți cu el la un medic veterinar.
Unele dintre problemele care pot să apară sunt următoarele:
– alergiile;
– căderea penelor;
– voma;
– constipația;
– îi curge nasul și dificultăți la respirație;
– probleme cu ciocul, cu picioarele sau cu ochii;
– pierderea echilibrului.
