Specia de Pești Kelp Bass

324

 

Informaţii generale:

Specia de peşti Kelp Bass, adeseori denumiţi „bull” sau „calico” în funcţie de mărimea lor, sunt nişte peşti non-migratori din zona Californiei. Zona geografică în care aceşti peşti se găsesc se întinde din Golful Monterey, California, până în Golful Magdalena, Baja California. Uneori, un mic număr de peşti Kelp Bass se găsesc şi în Point Conception sau la sud de Abreojos. Se găsesc în număr mare în Guadalupe şi în Insulele San Benitos şi Point Eugenia. Primul cercetător care a descris această specie a fost Girard, în anul 1854. Kelp Bass se află în top 5 specii de peşti apreciate pentru pescuit sportiv în California. Deşi barracuda (Sphyraena argentea) şi un număr de peşti de piatră (Sebastodes spp.) depăşesc frecvent ca şi număr specia Kelp Bass, din punct de vedere al popularităţii, a disponibilităţii pe tot parcursul anului, bass-ul este probabil cea mai apreciată specie de peşti. În anul 1947, veteranii celui de-al doilea război mondial au început să pună presiune pe peştii de apă sărată sau dulce. Ca urmare a pescuitului masiv, în anul 1950, majoritatea peştilor Kelp Bass „Bull” au fost prinşti, ceea ce a lăsat în urmă o populaţie de peşti redusă,

  Nume: Kelp Bass

Originea: California

Tip: pești de dimensiuni medii

Lungime: 40 – 70 cm

Greutate: 4,5 – 7 kg

Speranta medie de viata: până la 12 ani

Culoare:  maro deschis pentru peştii tineri – verde măsliniu pentru peştii adulţi

Comportament: Studiile au arătat că tinerii peşti Kelp Bass prezintă un tipar de mişcare şi de dispersare pe o distanţă mai mare, în timp ce peştii mai în vârstă au o zonă limitată de mişcare. Această schimbare de activitate poate să fie asociată cu o schimbare de dietă.

Caracteristici distinctive: Partea superioară a capului este acoperită cu pete galben pal, iar corpul prezintă de asemenea pe spate blocuri de culoare neagră, albă sau verde măsliniu.

compusă în principal din peşti cu dimensiuni reduse. În anul 1949, operaţiunile de pescuit sportiv au fost extinse în zonele îndepărtate ale Insulei San Clemente, stabilindu-se astfel noi zone de pescuit în zona Paradise Cove. Devenise un lucru cert faptul că pescuitul sportiv începuse să se deterioreze. Astfel, a fost iniţiat în anul 1950 un program de cercetare, menit să determine statutul stocurilor de peşte şi să ofere informaţii elementare pentru a sta la baza unor reglementări în privinţa exploatării de Kelp Bass. Ca urmare a degradării acestei rase de peşti, în anul 1953 a fost interzisă vânzarea peştilor Kelp Bass şi în ceea ce priveşte pescuitul sportiv, a fost limitată mărimea peştilor care puteau fi ţinuţi la 10,5 inch. Această mărime a fost ulterior crescută periodic până în anul 1959, când a fost stabilită la 12 inch. Ca urmare a acestor paşi, specia de peşti Kelp Bass a început din nou să prospere. În anul 1961, la doar câţiva ani după ce a fost stabilită această limită, au fost raportate capturi de 613000 peşti Kelp, iar în anul 1962 în număr de 789000 peşti.

Habitatul peştilor din specia Kelp Bass sunt pădurile de kelp, de unde de altfel şi denumirea acestor peşti. Indivizii ocupă mai multe micro-habitate diferite în cadrul acestor structuri tri-dimensionale complexe care sunt pădurile de kelp. De exmplu, indivizii mănâncă şi îşi caută adăpost în diferite zone ale pădurii. Peştii Kelp care încă nu au ajuns la maturitate se găsesc în apropierea frunzelor de kelp şi a ierburilor de mare în zonele pietroase, în timp ce adulţii se aventurează mai depare de pădurea de kelp, mergând în zona mai stâncoasă. Adulţii preferă aceste habitate pietroase pentru că de cele mai multe ori acestea oferă un relief vertical, umbră şi găuri mari în care se pot ascunde. Peştii Kelp Bass maturi pot să fie găsiţi la adâncimi de până la 61 m, dar cel mai adesea se găsesc la adâncimi de 2,4 – 21 m.

Cel mai în vârstă peşte Kelp Bass înregistrat a avut 34 de ani. În captivitate, cel mai în vârstă specimen a atins vârsta de 12 ani. În habitatul lor natural, speranţa de viaţă se estimează a fi în jurul vârstei de 10 ani. După această vârstă, Kelp Bass depăşesc în general limitările impuse pentru pescuit, putând fi recoltaţi.

Studiile peştilor marcaţi au arătat că suprafaţa pe care aceşti peşti o consideră ca fiind casa lor variază între 11 – 33.000 metri pătraţi. Peştii Kelp Bass se mişcă în această zonă atât ziua cât şi noaptea. Această suprafaţă nu pare să fie proporţională cu mărimea peştilor, aşa cum se întâmplă în cazul altor specii.

Peştii Kelp Bass sunt carnivori, consumând multe dintre organismele vii din habitatul lor extrem de complex. Acest lucru ajută la reglarea comunităţii, prevenind astfel suprapopularea. Creşterea densităţii populaţiei de Kelp Bass duce la apariţia unei cantităţi mari de larve, care în schimb oferă o abundenţă mare de mâncare pentru întreaga comunitate de Kelp. La fel cum habitatul kelp depinde de peştii Kelp Bass, aceşti peşti sunt la rândul lor dependenţi de habitatul Kelp. Peştii Kelp Bass pot să servească drept gazdă unui număr de specii de ectoparaziţi sau endoparaziţi.

Descriere fizică:

Peştii imaturi din specia Kelp Bass sunt de culoare maro deschis, în timp ce peştii mai în vârstă prezintă o culoare verde măslinie. Partea superioară a capului este acoperită cu pete galben pal, iar corpul prezintă de asemenea pe spate blocuri de culoare neagră, albă sau verde măsliniu. Pe spate peştele prezintă nişte linii de pete dreptunghiulare de culoare albă, iar în zonele ventrale aceste linii sunt de culoare crem sau albă. Peştele din specia Kelp Bass se diferenţiază de alte varietăţi din specia Bass pentru că prezintă petele calico sub burtă. A treia, a patra şi a cincia aripioară au aceeaşi lungime. Aceşti peşti pot să ajungă la o lungime de 72 cm, iar cel mai greu peşte înregistrat este de 7 kg. Peştii Kelp sunt dimorfi din punct de vedere sexual. Masculii au o pată portocalie pe bărbie şi în zona maxilarului.

Comportament:

Peştii din specia Kelp Bass sunt peşti de zi, fiind găsiţi în apropierea suprafeţei apei, coborând pe verticală în coloana de apă. Datorită coloritului lor, aceşti peşti par a dispune de o acoperire naturală, fiind greu de observat în apă. Acest lucru le oferă şi abilităţi crescute şi îmbunătăţite ca şi vânător. Sunt peşti curioşi, care prezintă o puternică fidelitate faţă de locul în care trăiesc. Studiile au arătat că tinerii peşti Kelp Bass prezintă un tipar de mişcare şi de dispersare pe o distanţă mai mare, în timp ce peştii mai în vârstă au o zonă limitată de mişcare. Această schimbare de activitate poate să fie asociată cu o schimbare de dietă. Tinerii sunt activi pe durata întregii zile, atunci când zooplanctonul este mult mai abundent. Corpul de dimensiuni mai mici al tinerilor Kelp Bass este mult mai uşor de atacat, ceea ce îi face să caute un refugiu în pădurile de kelp în fiecare noapte. Peştii care sunt aproape adulţi încep să se hrănească mai mult noaptea, datorită dietei lor mai variate şi a disponibilităţii mâncării. Adulţii devin carnivori, dieta lor constând în mare parte din alţi peşti. Aceştia se hrănesc în general în perioada răsăritului. Bancurile de peşti se formează în general în apele pelagice în timpul reproducerii şi uneori atunci când se grupează pentru a ataca prada. Kelp Bass percep întregul mediu înconjurător prin intermediul ochilor. Indivizii pot să observe anumite tipare de culori în anumite perioade, cu precădere în perioada împerecherilor. La sfârşitul primăverii şi a verii, aceşti peşti devin dicromatici, ceea ce anunţă statusul lor reproductiv. La fel ca şi alţi peşti, Kelp Bass au nări pe care le folosesc pentru a identifica chimicalele dizolvate în apă. Liniile laterale ale corpului pot să simtă vibraţiile şi modificările de presiune din apă. Au de asemenea şi urechi interioare bine dezvoltate, ceea ce îi ajută să detecteze semnale acustice.

Dezvoltarea. Ouăle, după ce au fost fertilizate vor produce în următoarele 36 de ore o larvă. Acestea sunt pelagice pentru o perioadă de 28-30 de zile, fiind purtate de curenţi. Larvele se prind în general de alge, cu precădere în vegetaţia kelp. Tinerii Kelp rămân în pădurea subacvatică, unde beneficiază de protecţie. Pe măsură ce îmbătrânesc, aceşti peşti se mută tot mai mult înspre interiorul oceanului. Într-un an, acest peşte se estimează că poate să crească aproximativ 17 cm.

Reproducerea. Adulţii formează bancuri în general în zonele de kelp, a recifurilor sau chiar şi în zone create artificial de către om, cum ar fi digurile, la o adâncime de 8 – 18 m. Aceste bancuri variază mult în densitate, putând să conţină între 3 – 200 de peşti. În general, bancurile sunt formate din aproximativ 50 indivizi. În perioada împerecherii, femela îşi schimbă culoarea pe spate în gri închis sau negru şi un alb luminos în zona ventrală. Masculii îşi schimbă şi ei culoarea în maro, cu linii negre şi pete albe. Perioada de reproducere este între Mai şi Octombrie, cu un sezon de vârf în Junie-August. Majoritatea peştilor Kelp Bass ajung la maturitate sexuală la mărimea de aproximativ 23 cm, respectiv la vârsta de 2 – 4 ani pentru masculi şi 2 – 5 ani pentru femele.

Statut Specie:

În ultimii ani, peştii din specia Kelp Bass au crescut extrem de mult în popularitate printre persoanele pasionate de pescuit recreaţional din sudul Californiei. Se estimează că aproximativ un milion de peşti Kelp Bass ar fi scoşi anual de către pescari. Pescuitul comercial a fost interzis în California încă din anii 1950. În acest moment, populaţia din California pare a fi stabilă, datorită închiderii pescuitului comercial şi a implementării unor limite de mărime în ceea ce priveşte pescuitul sportiv. Această limită înseamnă o mărime de maxim 12 inch şi nu mai mult de 10 peşti. Începând cu anul 2013, Kelp Bass sunt o specie abundentă în sudul Californiei, fiind astfel considerată şi listată ca şi o specie care nu este ameninţată. Totuşi, această specie ar trebui să fie monitorizată în continuare, datorită speranţei de viaţă şi a vitezei de creştere.

Hrana:

Peştii din specia Kelp Bass sunt carnivori. Tinerii peşti se hrănesc cu plancton şi cu mici nevertebrate. Peştii care se apropie de perioada adultă se hrănesc cu stele de mare, cu creveţi şi cu alţi peşti de dimensiuni mici. Adulţii se hrănesc cu peşti cum sunt grunionii (Leuresthes Tenius), anşoa (Engraulis Mordax), Saurys (Cololabis Adocetus) şi Perch (Hyperprosopona Argenteum). De asemenea, din dieta adulţilor mai fac parte şi caracatiţele, crabii, meduzele. Aceşti peşti prezintă adeseori şi tendinţe canibalistice. Perioadele de hrănire în bancuri sunt în general înainte şi după sezonul de reproducere, respectiv la finalul primăverii, începutul toamnei. Peştii Kelp Bass, care în general sunt solitari, formează bancuri de peşti în perioada reproducerii pentru a se hrăni cu peşti de dimensiuni mici. Formează aceste bancuri pentru a putea să lanseze atacuri coordonate asupra peştilor. Se hrănesc mai puţin în perioada iernii şi mai mult în perioada împerecherii, din Mai până în Septembrie.

La rândul lor, larvele Kelp Bass sunt o sursă comună de hrană pentru multe creaturi din pădurea de kelp, iar adulţii sunt mâncaţi de mulţi alţi peşti carnivori de dimensiuni mari şi de asemenea de către oameni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close