Rasa Norwich Terrier

420

 

Informaţii generale:

Rasa Norwich Terrier este originară din zona Angliei de Est, situată la Nord de Londra. Orașul Norwich, de la care provine și denumirea rasei, se află în Norfolk. În perioada anilor 1880, studenții care învățau la Universitatea Cambridge își făcuseră un obicei, o modă din a avea terrieri de mici dimensiuni ca și animale de companie. În final, rasa Norwich Terrier a devenit mascota lor oficială. La începutul secolului XX, Frank ”Roughrider” Jones, crescător a unui Terrier Glen of Imaal și a unei cățele de tip Cairn, și-a încrucișat câinii cu un terrier din Norwich, pe nume Rags. Acesta din urmă era cunoscut ca fiind un exemplar superb și un vânător de rozătoare excelent. După Jones, au urmat și alții care au ales să își încrucișeze câinii cu terrieri din Norwich, Cambridge și Piața Harborough pentru a dezvolta o rasă mică, încăpățânată și neînfricată. Această nouă rasă a fost recunoscută de către Clubul Kennel Englezesc în anul 1932 sub denumirea de Norwich Terrier. La această rasă au contribuit probabil și rasele Border Terrier, Cairn Terrier, precum și alte rase de terrieri cu blana roșcată din Irlanda. Totuși, Rags este exemplarul care rămâne cunoscut ca și fondatorul indiscutabil al rasei Norwich Terrier. La începuturile rasei, au existat

  Nume: Norwich Terrier

Originea: Anglia

Grupa: Câini Terrier / de vânătoare

Inaltime: Femela 22 – 26 cm, Mascul 22 – 26 cm

Greutate: Femela 5 – 6 kg, Mascul 5 – 6 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: toate nuanțele de roșu, galben-pai, maro, negru.

Temperament:  Nu vor obosi niciodată să se joace cu mingea, reușind să facă acest exercițiu cu o vigurozitate extraordinară chiar și după ce au ajuns în zona senioratului.

Dresaj:  Odată ce comenzile de bază au fost învățate, câinii din rasa Norwich Terrier ar trebui să fie învățați comenzi avansate și elemente de agilitate.

Caracteristici distinctive: Este una dintre cele mai mici rase de terrieri de muncă. În cadrul concursurilor de profil sunt acceptate cicatricile obținute în urma luptelor duse în timpul vânătorii.

numeroase  controverse cu privire la aspectul câinilor din rasa Norwich Terrier, mai exact cu privire la mărime, culoare, blană, urechi și aspect general. Standardul original al rasei Norwich Terrier cuprindea atât câini cu urechile ridicate, cât și varietatea cu urechile lăsate. Încrucișarea dintre aceste două varietăți de câini a dus la obținerea unei variante deloc atractive de urechi, care nu erau nici lăsat și nici ridicate. În timpul celui de-al doilea război mondial, varietatea cu urechile lăsate a fost pe punctul extincției, fiind de altfel tot timpul mai puțin populară ca și varietatea cu urechile ridicate. În anul 1957, crescătorii de Norwich Terrier din Anglia s-au decis să separe cele două varietăți. Abia în anul 1964 Clubul Kennel a acceptat această solicitare, separând cele două varietăți în două rase distincte. Cea cu urechile lăsate avea să fie recunoscută ca și Norfolk Terrier. În America, Norwich Terrier a ajuns în anul 1914, atunci când un descendent direct al lui Rags, pe nume Willum a devenit animalul de companie al lui Robert Strawbridge, un sportiv din Philadelphia. Acest câine a devenit exemplarul care a pus fundațiile rasei în America. În anul 1936, datorită eforturilor lui Gordon Masey și ale lui Henry Bixby, rasa Norwich Terrier a fost acceptată de către Clubul Kennel American ca și rasă distinctivă, conținând atât varietatea cu urechile ridicate, cât și cea cu urechile lăsate. Clubul American Norwich Terrier a fost fondat în anul 1938 și abia în anul 1977, Clubul Kennel Canadian a recunoscut oficial cele două varietăți ca și rase distincte. În anul 1979 a făcut acest pas și Clubul Kennel American, ducând totodată la divizarea Clubului American Norwich Terrier în două cluburi.

Descriere fizică:

Câinii din rasa Norwich Terrier sunt recunoscuți pentru urechile lor sensibile și expresia asemănătoare unei vulpi. Este una dintre cele mai mici rase de terrieri de muncă, pregătiți oricând pentru a vâna rozătoare, fie singuri, fie în haită. În cadrul concursurilor de profil sunt acceptate cicatricile obținute în urma luptelor duse în timpul vânătorii. Are un corp aproape pătrat, distanța de la umeri la coadă fiind aproape egală cu distanța de la umeri la sol. Oasele îi sunt puternice și tari. Capul are o expresie de vulpe, cu ochii mici, negri și de formă ovală. Sunt așezați destul de depărtați unul de celălalt, arătând totodată o expresie inteligentă și blândă. Urechile sunt de mărime medie și purtate tot timpul ridicat. Sunt mereu în alertă și ascuțite la vârf. Craniul îi este mare și ușor rotunjit. Nasul și buzele îi sunt negre, iar maxilarul îi este puternic. Corpul este destul de scurt, compact și adâncit, cu o lățime considerabilă a pieptului. Coada este de mărime medie, fiind necesară la acești câini vânători, pentru a putea fi prinși de ea și scoși afară din vizuina rozătoarelor inamice. În mers, picioarele i se mișcă paralel, arătând tot timpul o putere de propulsie foarte mare. Când aleargă, corpul rămâne mereu la același nivel. Blana îi este tare, dreaptă, sârmoasă, fiind așezată apropiat de corp, cu o blană interioară definitivă. Blana pe gât și umeri formează un fular de protecție. Părul de pe cap, urechi și bot este scurt și moale. Culorile acceptate sunt toate nuanțele de roșu, negru, crem, maro.

Personalitate:

Câinele din rasa Norwich Terrier are caracteristicile clasice ale unui terrier, și anume este neînfricat, puternic, iubitor și independent. Acesta este un câine excelent pentru familia în care trăiește, considerându-i pe aceștia ca și parte din haita sa. Din acest motiv, este necesar să îl includeți în majoritatea activităților pe care le faceți. Nu vor obosi niciodată să se joace cu mingea, reușind să facă acest exercițiu cu o vigurozitate extraordinară chiar și după ce au ajuns în zona senioratului. Au o poftă incredibilă de viață și abordează orice situație cu forță, deși nu ar trebui să fie crescuți în apropierea noilor născuți. Capacitatea lor de dresaj și personalitatea lor îi face să fie o alegere potrivită pentru acele persoane care nu au mai avut un alt câine. Rasa Norwich Terrier are neveoi de un nivel moderat de exerciții pentru a se menține sănătoși și fericiți. Plimbările zilnice și jocul cu mingea ar trebui să fie de ajuns. Mărimea lor îi face să fie perfecți pentru traiul în apartament, nefiind la fel de gălăgioși ca alți terrieri. Trebuie să țineți cont de faptul că acești câini nu sunt leneși, motiv pentru care, chiar dacă se potrivesc traiului în apartament, trebuie să vă alocați timp pentru exercițiile zilnice. Mai mult, atunci când sunteți plecați, trebuie să vă asigurați că are tot timpul la dispoziție numeroase jucării care să îi țină mintea ocupată. Dacă îi lăsați prea multă vreme singuri, fără nicio activitate, vor începe să latre, să sape și să roadă tot ce prind. Pentru că au un instinct puternic de urmărire, atunci când ieșiți cu el afară nu ar trebui niciodată să fie lăsat liber. Trebuie dus în lesă pentru că, în caz contrar, se va angaja în urmărirea altor animale de mici dimensiuni și nu vor mai răspunde la comenzi. Pentru a nu lătra atunci când îl lăsați singur acasă este indicat să îl scoateți la o plimbare înainte și să îi lăsați numeroase jucării cu care să își ocupe timpul. Sunt câini care se descurcă bine în compania altor câini, așa că puteți să îi aduceți un companion. O condiție esențială este să faceți acest lucru cât încă terrierul este mic. Ca și adult, îi va fi foarte greu să accepte compania unui alt câine. Pisicile sau alte animale de mici dimensiuni nu sunt acceptate pentru că le consideră pradă. Pentru că menirea lor inițială a fost să vâneze vulpi, să sape în vizuinile lor pentru a le scoate afară, câinele din rasa Norwich Terrier are o dorință puternică de a săpa.

Dresaj

Acestor câini din rasa Norwhich Terrier le face plăcere să fie la comandă, dar dacă sunt dresați de mici, atunci nu ar trebui să ridice niciun fel de problemă. Sunt foarte deștepți, motiv pentru care repetiția îi poate plictisi. Asigurați-vă că sesiunile de dresaj sunt menținute în reprize scurte și mereu combinate cu alte comenzi mai vechi. Abordarea pozitivă și numeroase recompense sunt metodele cele mai bune pentru a dresa această rasă. Un tratament dur îl va face să își construiască un sistem de apărare. Odată ce comenzile de bază au fost învățate, câinii din rasa Norwich Terrier ar trebui să fie învățați comenzi avansate și elemente de agilitate. Cursurile de agilitate le permite acestor câini să își folosească mintea și corpul.

Toaletaj:

La fel ca orice altă rasă, și câinii Norwhich Terrier își schimbă blana. O periere săptămânală vă va ajuta să îndepărtați firele moarte, iar un periaj regulat îl va menține curat. Nu are nevoie de băi frecvente, decât dacă s-a jucat în ceva murdar sau urât mirositor. Pentru a menține textura sârmoasă a blănii este necesar să o scurtați de două ori pe an.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Norwich Terrier este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

 

– urolitiaza este o boală întâlnită destul de frecvent, în urma căreia la nivelul aparatului urinar se formează unele concrețiuni minerale care sunt eliminate prin urină. Acestea port să producă leziuni la nivelul căilor urinare, ceea ce duce la dureri puternice în timpul urinării.

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

– strănutul invers este o afecțiune care poate apărea oricând la câinele dumneavoastră. În general apare atunci când mănâncă prea repede, când este foarte bucuros sau când este polen în aer. Sunetele pe care le face nu sunt cele mai plăcute și ceea ce puteți să faceți este să încercați să îl calmați;

colapsul traheal este o afecțiune a traheei, care aduce cu ea o inconsistență a inelelor cartilaginoase care stau la baza formării tubului traheei, acestea aplatizându-se. Puteți să vă dați seama de această boală dacă observați o tuse excesivă sau senzații de sufocare la câinele dumneavoastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close