| Informaţii generale:
Rasa Pharaoh Hound (Ogarul Faraonului) are o istorie de aproape 5000 ani, fiind cel mai probabil cea mai veche rasă de câini domestici, animale de companie. În anul 1950, Profesorul W B Emery a descoperit rămășițele unui ogar de vânătoare îngropat în mormântul Reginei Her-Neith din Saqqara. Soția Faraonului Djer, regina a cerut să fie îngropată doar cu câinele ei loial, care să o însoțească în viața de apoi. În anul 1935, în mormântul lui Antefaa II, aproape de Piramida lui Keops din Giza, Dr George Reisner a găsit o inscripție care arăta înmormântarea lui Abuwtiyuw, un ogar care a primit o înmormântare regală. Alături de această inscripție se afla și un desen al acestui câine. Exemple de câini asemănători rasei Pharaoh Hound se pot găsi în toată zona bazinului Mediteranean. Se crede că marinarii negustori Fenicieni, cu mai bine de 2000 de ani în urmă au lăsat pe malurile Mediteranei câțiva dintre ogarii cumpărați din Egipt. Câinii lăsați în Malta și în Gozo s-au dezvoltat în rasa Pharaoh Hound de astăzi. Unele persoane consideră că lucrurile s-au întâmplat exact invers, adică ogarul a apărut în Malta și Gozo, de unde a fost preluat și dus în Egipt. Indiferent care ar fi adevărul, ceea ce este de netăgăduit este faptul că Malta a dezvoltat Ogarul Faraonului cu mai bine de 2000 de ani în urmă. |
Nume: Pharaoh Hound (Ogarul Faraonului)
Originea: Insula Malta sau Egiptul Antic Grupa: Ogari Inaltime: Femela 58 – 61 cm, Mascul 59 – 63 cm Greutate: Femela 20 – 25 kg, Mascul 22 – 27 kg Speranta medie de viata: până la 11 – 14 ani Culoare: maro. Temperament: Persoanele care sunt în general solitare se înțeleg cel mai bine cu câinii din rasa Pharaoh, care sunt mult prea speriați pentru a trăi într-o casă cu mulți copii. Dresaj: Sunt câini care dau dovadă de o bună creștere, ceea ce face dresajul să fie foarte ușor chiar și pentru persoanele care nu au mai avut niciodată un câine. Caracteristici distinctive: Coada îi este destul de groasă la bază și ascuțită la vârf. Atunci când este în acțiune, coada este purtată curbată deasupra spatelui. |
Maltezii fermieri au încrucișat ogarii cu mare grijă, selectând mereu cele mai bune exemplare care să ducă mai departe gena ogarilor faraonilor. În perioada celui de-al doilea război mondial, populația de pe Insula Malteză s-a confruntat cu o lipsă acută de mâncare, fiind obligați la înfometare. Era foarte greu să găsească mâncare care să asigure existența populației umane, motiv pentru care mulți câini își pierduseră viața în această perioadă. Totuși, cei care au reușit să scape au reprezentat bazele unei rase care a crescut din propria cenușă. În anul 1960, Pauline Block era soția unui militar care muncea în baza din Malta. Acolo a văzut pentru prima dată un câine din rasa Pharaoh Hound, moment în care s-a decis să vrea și ea un astfel de câine. Bahri a fost numele femelei care avea să o însoțească pe Pauline în Marea Britanie în anul 1963 când aceștia s-au mutat înapoi. Tot în anul 1963, Liddell-Graingers au importat un câine Luki și o tânără femelă Chu-Cha. Aceștia au stat la baza primelor încrucișări care să producă Ogarul Faraonului pe insula Britanică. Totuși, problemele nu au întârziat să apară. Bahri a dispărut după o vânătoare, iar alți câini au murit. În anii 1968 și 1969, mai mulți britanici au importat câini din rasa Pharaoh Hound din Malta. În același timp au fost exportate exemplare și înspre Statele Unite ale Americii. În anul 1983, un prim exemplar din rasa Pharaoh Hound a reușit să câștige un show de profil, ceea ce a deschis apetitul acestor câini pentru participarea în concursuri și mai ales în câștigarea lor. Interesul crescut în această rasă i-a determinat pe Maltezi să îi ofere titlul de Câinele Național al Maltei, în anul 1974. În Anglia a fost constituit Clubul Pharaoh Hound și a fost trasat un standard al rasei. În anul 1975, rasa Pharaoh Hound și-a primit statutul de participant la competiții, începând să câștige multe dintre ele. Astăzi este un câine care se găsește în multe țări ale lumii și care stârnește interes oriunde ar merge.
Descriere fizică:
Aspectul general al câinilor din rasa Pharaoh Hound este unul grațios, puternic și agil. Este un câine de mărime medie, cu o postură nobilă, cu linii grațioase, foarte echilibrat, rapid, cu mișcări agile și cu o expresie alertă. Corpul câinelui îi este puțin mai lung decât este înalt. Ochii îi sunt de culoarea chihlimbarului, ovali și cu o expresie inteligentă. Urechile îi sunt drepte atunci când câinele este în alertă, dar foarte mobile și largi la bază. Craniul îi este lung. Nasul îi este de culoarea pielii. Gâtul este lung și musculos, cu o ușoară arcuire pentru a-i ține capul sus. Există o ușoară curbură din zona gâtului până în zona cozii. Coada îi este destul de groasă la bază și ascuțită la vârf. Atunci când este în acțiune, coada este purtată curbată deasupra spatelui. Coada nu ar trebui să fie ținută între picioare. Blana îi este scurtă și lucioasă, variind de la blană fină până la una aspră. Culoarea blănii este maro, bronzat, de culoarea nisipului. Mersul îi este liber și elegant. Capul îi este ținut tot timpul sus, iar atunci când aleargă, câinele Pharaoh pare să acopere o zonă mare fără nici cel mai mic efort.
Personalitate:
La fel ca și alte rase dezvoltate în Egiptul Antic, câinele din rasa Pharaoh Hound este un excelent și grațios ogar. Are un mers ușor, grațios și cu o putere de propulsie care îi permite să atingă viteze foarte mari. Sunt câini sensibili care preferă să facă parte dintr-un cămin liniștit, și cărora le place să fie mângâiați. Sunt câini tăcuți și foarte curați. Având un mers ușor, vă va lua tot timpul prin surprindere pentru că nu îl veți auzi atunci când se apropie. Va da alarma atunci când cineva se apropie, ceea ce îi face să fie niște câini de pază foarte vigilenți, dar pentru că sunt niște câini timizi, aceștia nu vor putea să fie protectivi. Persoanele care sunt în general solitare se înțeleg cel mai bine cu câinii din rasa Pharaoh, care sunt mult prea speriați pentru a trăi într-o casă cu mulți copii. Din acest motiv, acești câini sunt perfecți pentru persoanele care au pentru prima dată un câine. Deși sunt niște sprinteri atletici, nu este necesar ca și voi să fiți alergători pentru a crește acești câini. Ogarilor trebuie să li se permită să alerge de câteva ori pe săptămână, dar ei nu sunt construiți pentru activități de rezistență. După câteva sprinturi, câinele Pharaoh Hound va fi destul de obosit și va cere să se întoarcă acasă unde să se odihnească și să se relaxeze. Se descurcă excelent prin oraș, cu condiția să ieșiți cu ei prin parc și să îi lăsați să alerge. Plimbatul îi va menține atitudinea pozitivă și îl va face fericit și sănătos. Pentru că sunt câini de vânătoare, aceștia au un instinct puternic de a urmări prada. Pisicile și câinii de dimensiuni mici pot să fie în pericol pentru că ogarii se vor angaja în urmărire imediat ce vad un astfel de animal mic alergând. Atunci când aleargă ar trebui să se întâmple în spații închise, evitându-se astfel posibilele accidente.
Dresaj
Dresajul câinilor din rasa Pharaoh Hound trebuie să fie făcut cu blândețe și cu multe bunătăți și recompense. Deși sunt câini cu o minte independentă, aceștia pot să învețe comenzile foarte repede și mai ales să le respecte. Sunt câini care dau dovadă de o bună creștere, ceea ce face dresajul să fie foarte ușor chiar și pentru persoanele care nu au mai avut niciodată un câine. Totuși, a vă dresa câinele pentru a-și face treburile în casă poate să fie o adevărată provocare. Unii dintre crescători preferă să aibă un câine gata dresat pentru statul în casă, astfel că nu vor mai fi nevoiți să își facă probleme în acest sens. Este foarte important să le permiteți câinilor un nivel de socializare destul de mare încă de la o vârstă timpurie, astfel că tendința lor naturală de a fi timizi să nu se transforme în frică.
Toaletaj:
Câinele din rasa Pharaoh Hound își schimbă blana la fel ca orice alt câine, dar având în vedere că are părul foarte scurt, este de ajuns o periere săptămânală cu o mănușă de cauciuc. Aceasta va îndepărta toate firele moarte și distribuie uleiurile pielii. Acești câini nu au un miros puternic de câine, motiv pentru care nu au nevoie de îmbăiere doar atunci când se joacă în ceva murdar sau urât mirositor. Pielea câinelui Pharaoh Hound are de asemenea nevoie de îngrijire. Blana scurtă nu este prea protectivă, astfel că pot să apară tăieturi, zgârieturi sau alte iritații. Verificați-i pielea de fiecare dată când îl periați.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Pharaoh Hound este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea din el;
– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;
– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;
– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;
– Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;
– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;
– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali;
– senzitivitate la anestezie datorită raportului de grăsime în mușchi, motiv pentru care trebuie să aveți o deosebită atenție dacă i se poate face sau nu, anestezie;
– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.
