| Informaţii generale:
Istoria câinelui Corgi din Pembrokshire este destul de presărată cu evenimente. Strămoșii săi au fost aduși în Anglia de pe continent de către croitorii Flamanzi în anul 1107. Aceștia s-au stabilit în zona Haverfordwest, în partea sud-vestică a Țării Galilor, acolo unde au început să construiască replici ale caselor lor din țara natală. Câinii de tip Corgi care au fost aduși de acești croitori semănau cu Schipperke și proveneau din aceeași familie care a oferit rasele Samoyed, Keeshound, Chow Chow, Pomeranian, Spitz Finlandez și Elkhoundul Norvegian. Inițial rasa de câini Pembroke Welsh Corgi a fost crescută ca și câine de muncă, pentru mânarea turmelor de vite și pentru paza fermei. Datorită înălțimii lor reduse și a formei corpului, Corgi erau apreciați pentru abilitatea lor de a mușca ușor călcâiele animalelor pentru a le face pe acestea să se miște, reușind totodată să nu se lase loviți. Erau de asemenea obișnuiți să conducă turme de dimensiuni mari de gâște înspre piață. De-a lungul timpului, și-au făcut loc în inimile stăpânilor lor, reușind să devină niște companioni apreciați și respectați. Asemănarea dintre Pembroke și Cardigan Welsh Corgi nu este o întâmplare. Undeva în jurul anilor 1800, cele două rase au fost încrucișate, atunci când căței Cardigan au fost |
Nume: Pembroke Welsh Corgi
Originea: Anglia Grupa: Câini de muncă Greutate: Femela 6 – 11 kg, Mascul 7 – 13 kg Inaltime: Femela 25 – 30 cm, Mascul 25 – 30 cm Speranta medie de viata: până la 10 – 14 ani Culoare: roșu, galben nisip, maro cu pete albe. Temperament: Se descurcă foarte bine cu alte animale, sunt câini de pază de încredere și pot să fie lăsați în prezența copiilor. Chiar dacă dă dovadă de multă independență, câinele Corgi are o dorință continuă de a face pe plac oamenilor. Dresaj: Preferă să facă lucrurile în maniera lor, motiv pentru care este necesară foarte multă răbdare cu acești câini. Caracteristici distinctive: Urechile îi sunt drepte, ferme și de mărime medie, rotunjite la vârf. Urechile sunt mobile și reacționează foarte repede la sunete. Coada este ținută cât mai scurtă cu putință. |
vânduți fermierilor în Pembrokeshire și Carmarthenshire. Multe încrucișări între cele două rase s-au întâmplat în perioada primei jumătăți din secolul XX. Crescătorii moderni nu mai încrucișează cele două rase de Corgi, reușind să păstreze astfel o distincție clară între Pembroke și Cardigan. Clubul Englez Welsh Corgi, care recunoștea doar rasa Pembroke, a fost fondat în anul 1925. Clubul Cardigan a fost format un an mai târziu, iar în anul 1934 rasa Cardigan Welsh Corgi a fost recunoscută ca și rasă distinctă de către Clubul Kennel. Regina Elizabeta a II-a este una dintre cele mai mari admiratoare a acestei rase, deși a fost destul de dificil pentru ea să aducă astfel de câini în curtea Palatului Buckingham. Nu o dată s-a raportat că acești câini obișnuiau să muște personalul de călcăie, și chiar pe Regină în mai multe rânduri. Atunci când prințesa Elizabeth a primit primul ei Pembroke, pe nume Rozavel Golden Eagle, sau ”Dookie”, în 1933, rasa a cunoscut o puternică creștere în popularitate, fiind astăzi de aproape opt ori mai popular decât rasa Cardigan. Tot în anul 1934 Clubul Kennel American a recunoscut rasa Pembroke Welsh Corgi ca făcând parte din Grupul de mânat turme. În anul 1936 s-a format Clubul Pembroke Welsh Corgi din America, chiar în perioada show-ului canin din Westminster. Inițial era format din 18 membri. În același an a fost aprobat și standardul rasei. În anii 1972 și 1993, standardul rasei a suferit unele modificări.
Descriere fizică:
Standardul oficial al rasei Pembroke Welsh Corgi îl descrie pe acesta ca fiind cu centrul de greutate jos, puternic, cu o construcție dură și activ, dând impresia de multă energie într-un spațiu mic. Privirea trebuie să îi fie încrezătoare, dar blândă. Expresia chipului denotă inteligență și interes. Nu este timid. Proporțiile corpului înseamnă că este de lungime medie și cu corpul apropiat de pământ. Distanța de la gât până la baza cozii ar trebui să fie cu 40% mai mare decât distanța de la gât la pământ. Capul ar trebui să se asemene cu cel al unei vulpi. Expresia feței este inteligentă și interesată, nicidecum prostească. Craniul trebuie să îi fie destul de larg și plat între urechi. Obrajii prezintă rotunjiri, iar botul este destul de lung. Ochii îi sunt ovali, de mărime medie, nefiind acceptați cei rotunzi sau prea ieșiți în exterior. Sunt așezați cumva oblic. Culoarea ochilor este în general maro, dar poate să difere în funcție de culoare blănii. Urechile îi sunt drepte, ferme și de mărime medie, rotunjite la vârf. Urechile sunt mobile și reacționează foarte repede la sunete. Gâtul îi este destul de lung, ușor arcuit și bine așezat între umeri. Corpul este format dintr-o cavitate toracică mare, cu un piept adânc, care este lăsat în jos între picioarele din față. Coada este ținută cât mai scurtă cu putință. Ocazional, câte un cățel se mai naște cu o coadă scurtă naturală. Picioarele îi sunt scurte, iar cele din față sunt ținute înspre interior, în timp ce cele din spate sunt formate din oase mari, puternice și flexibile. Blana îi este de lungime medie. Este scurtă, densă și rezistentă la vreme datorită blănii interioare. Pe întregul corp, blana se așează natural. Părul este ușor mai lung pe partea din spate a picioarelor din față. Este în general dreaptă, dar este permisă și în valuri. Culoarea blănii este în general roșie, maro, galben nisip, cu sau fără pete. Alb este acceptat pe picioare, pe piept și pe gât. Mersul îi este libertin și elegant.
Personalitate:
Chiar dacă este mic, câinele din rasa Pembroke Welsh Corgi are personalitatea unui câine de dimensiuni mari. Fiind folosiți încă de la început ca și câini care mânau turmele și vânau rozătoare în Pembrokeshire, Corgi sunt niște câini de încredere care își luau în serios munca pe care o aveau de făcut. Astăzi, câinele din rasa Corgi este folosit în continuare la muncile fermei, dar este totodată și un animal de companie apreciat și iubit. Se descurcă foarte bine cu alte animale, sunt câini de pază de încredere și pot să fie lăsați în prezența copiilor. Chiar dacă dă dovadă de multă independență, câinele Corgi are o dorință continuă de a face pe plac oamenilor. Pot să dea dovadă de personalități puternice și variate, de la cei care sunt puși tot timpul pe șotii, până la cei care caută tot timpul atenție, care sunt mereu în introspecție și gânditori. Deși prezintă un nivel ridicat de energie, câinele din rasa Pembroke Welsh Corgis are nevoie doar de un nivel moderat de exerciții pentru a se păstra sănătos și fericit. Sunt ușor adaptabili, putând foarte bine să stea într-o fermă, într-o curte la casă sau într-un apartament. Ar trebui să fie plimbați în fiecare zi și dacă nu aveți o curte acasă, ar trebui să li se permită să alerge în parc cel puțin o dată pe săptămână. În ciuda nevoii lor pentru exerciții moderate, câinele Corgi are nevoie de multe stimulente mentale. La fel ca multe alte rase de câini muncitori, acestor câini le place să fie tot timpul ocupați, să aibă ceva de făcut. Sunt capabili să exceleze în dresajul de agilitate și pot realiza comenzi complexe. Fiind câini de fermă, Corgi sunt totodată și câini de pază excelenți. Vor da alarma imediat ce observă un musafir nepoftit, fie om, fie animal. Lătratul poate să devină în timp o problemă, motiv pentru care este indicat să îl dresați încă de mic în acest sens. Socializarea este foarte importantă, pentru că un câine Corgi trebuie să se obișnuiască să vadă oameni, în caz contrar va vrea tot timpul să muște. Vor lătra și dacă sunt lăsați lungi perioade de timp singuri. Odată ce au creat o legătură cu copii, câinii Corgi pot să arate că ei sunt liderul și vor încerca să îi conducă tot timpul pe copii.
Dresaj
Câinii din rasa Pembroke Welsh Corgi au o voință proprie puternică, le place să fie la conducere și vor rezista eroic în fața oricărui dresor. Preferă să facă lucrurile în maniera lor, motiv pentru care este necesară foarte multă răbdare cu acești câini. Recompensele pozitive și bunătățile îi vor capta atenția și îl vor face să răspundă la comenzi. Odată ce s-a stabilit linia de comandă, și câinele a înțeles cine este șeful, Corgi va răspunde execelent la dresaj și îi va plăcea să învețe noi comenzi. După ce dresajul inițial de ascultare este complet, acești câini ar trebui să fie avansați în clasele speciale de dresaj al abilităților. Este un câine căruia îi place să învețe noi jocuri și care are nevoie de dresaj pe întreg parcursul vieții.
Toaletaj:
Câinii Pembroke sunt în general ușor de îngrijit, dar problema cea mai mare în ceea ce îi privește este schimbarea blănii. Trebuie să îl periați în fiecare zi și mai des în perioada în care își schimbă blana complet. Trebuie să îi îmbăiați doar atunci când este cu adevărat nevoie, dar dacă puteți să o faceți mai des, veți observa că acest lucru vă ajută să preveniți problema schimbării blănii.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Pembroke Welsh Corgi este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea din el;
– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;
– narcolepsia este o dereglare neurologică cauzată de incapacitatea creierul de a realiza un tipar regulat în ceea ce privește trezitul și adormitul. Un câine cu această boală va deveni subit somnoros și imediat va și adormi;
– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;
– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– hernia de disc este o afecțiune în care discul intervertebral se degenerează și nu mai amortizează șocurile la nivel intervertebral. Acest lucru face discul să împingă în măduva spinării, cauzând dureri intense, paralizie, lipsa controlului asupra vezicii;
– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;
– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali;
– mielopatia degenerativă este o degenerare progresivă a țesutului nervos al măduvei spinării în regiunea din partea finală a spatelui. Poate să cauzeze paralizie, slăbirea corpului și încetinirea picioarelor din spate.
