Rasa Burmeză

578

canvas_rasa_burmeza.jpg

Informaţii generale:Povestea rasei Burmeză moderne a început în anul 1930 când o femelă maro, pe nume Wong Mau, a fost adusă în America din Yangon, Myanmar (fosta Rangoon, Burma). Unele surse susțin că Wong Mau a fost adusă în America de către un marinar și că i-a fost dată unui doctor din Marina Americană, pe nume Joseph Thompson. Alte surse susțin că dr Joseph Thompson a fost cel care a adus această pisică din Myanmar. Se presupune că această ultimă variantă este adevărată, dat fiind interesul crescut al Dr Thompson pentru Orient și pentru pisici. Acesta a petrecut destul de mult timp în Tibet, într-un templu buddist, fiind fascinat de pisicile cu păr scurt, maro, care trăiau în acea zonă. Aceste pisici, denumite pisici de aramă există în acea zonă de secole. Au fost descrise și chiar ilustrate în cartea thailandeză Poeme despre pisici, datând între anii 1350 și 1767. Legenda spune că rasa Burmeză este un descendent dintr-o rasă care odinioară a fost considerată ca fiind întruchiparea zeilor în templele Burmeze. Cartea Poeme despre Pisici conține de asemenea ilustrări ale Siamezelor și a pisicilor Korat, ceea ce arată că aceste pisici au existat încă de secole ca și rase separate. Thompson a fost atât de fascinat de blana maro, unică, a lui Wong Mau și de personalitatea ei fermecătoare, încât s-a hotărât să determine bagajul genetic al acesteia și să stabilească un program științific prin care să creeze mai multe pisici la fel ca și ea. Din moment ce niciun mascul nu a călătorit alături de Wong Mau și pentru că Dr Thompson creștea doar Siameze, Wong Mau a fost încrucișat   Nume: Burmeză

Originea: Thailanda

Grupa: Pisici cu păr scurt

 


Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 4 – 6 kg, Mascul 5 – 7 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 16 ani

Culoare:  maro, șampanie, albastru și pătat.

Temperament: Femelele se pare că sunt mult mai curioase, mai active și se implică emoțional în relația dintre ele și stăpânii lor. Masculii din rasa Burmeză sunt de asemenea iubitori de oameni, dar nu sunt atât de extrovertiți ca și femelele.

Caracteristici distinctive: Pisica din rasa Burmeză este o pisică de mărime medie, cu o structură a oaselor destul de puternică, o dezvoltare musculară bună și o greutate surprinzătoare pentru mărimea ei. 

cu un mascul Siamez pe nume Tai Mau.Pisicuțele obținute aveau trei variații de culori: bej, maro și pătat. În timpul investigațiilor pe care Dr Thompson le-a făcut pe Wong Mau, acesta a descoperit că această pisică era un hibrid obținut dintr-o Siameză și un Burmez. Pisicile maro erau încrucișate între ele, sau înapoi cu Wong Mau. Dr Thompson a descoperit că gena responsabilă pentru culoarea maro închis face parte din categoria genelor cauzatoare de albinism. Această genă specifică rasei Burmeză are rolul de a reduce pigmentul de culoare din blana care ar fi trebuit să fie neagră, transformând-o în maro închis. CFA a acceptat rasa Burmeză în anul 1936, iar alți crescători au încercat să mai aducă pisici din Myanmar pentru a îmbunătăți rasa. Totuși, crescătorii de Siameze nu au fost încântați de această nouă rasă, pe care o considerau doar o Siameză de altă culoare. Pisicile hibrid Burmeze/Siameze erau vândute ca fiind Burmeze pure, ceea ce a cauzat destul de multă confuzie. Din cauza multor vociferări de-a lungul timpului împotriva acestei nouă rase, CFA a retras recunoașterea rasei Burmeze în anul 1947. În ciuda acestui fapt, crescătorii de Burmeze au continuat să muncească pentru îmbunătățirea rasei. În anul 1953, CFA a recunoscut din nou rasa Burmeză, iar în anul 1957 a câștigat Campionatul de profil.

Descriere fizică:

Aspectul fizic al pisicii Burmeze a suferit modificări de-a lungul timpului. În 1953, standardul rasei descria pisica Burmeză ca fiind de mărime medie, elegantă și lungă. În 1957, standardul s-a schimbat, pisica Burmeză fiind considerată a fi la jumătate între pisica Domestică cu păr scurt și Siameză. În anul 1959, au mai fost adăugate la descriere și cuvintele ”într-un fel compact”, după care s-a renunțat la această expresie, rămânând doar descrierea de pisică compactă. În ultimii ani au apărut din nou dispute legate de aspectul rasei. Un grup descria rasa Burmeză Europeană ca fiind mai lungă, mai îngustă, botul cu un nas mai puțin pronunțat și cu un cap ușor îngust. O altă facțiune descrie rasa Burmeză contemporană ca fiind mai scurtă, bot mai lat, nas pronunțat și o formă a capului mai largă și mai rotundă. Din acest motiv, două tipuri de aspecte fizice există astăzi la această rasă. Una dintre cele mai mari discrepanțe între cele două variații, pe lângă cap și forma corpului, este aceea că rasa Burmeză Europeană poate exista și în alte culori. Pentru că rasa Burmeză a fost încrucișată cu Siameza Europeană care deține și gena pentru culoarea roșie, în standardul rasei au fost introduse și culorile roșu și crem.

Caracteristici generale: Pisica din rasa Burmeză este o pisică de mărime medie, cu o structură a oaselor destul de puternică, o dezvoltare musculară bună și o greutate surprinzătoare pentru mărimea ei.
Corp: Are un corp de dimensiuni medii, musculos, cu un aspect compact. Pisica Burmeză prezintă un piept amplu, rotunjit și linia spatelui este dreaptă de la umeri până la coadă.
Cap: Este ușor rotunjit, fără să aibă suprafețe plane, cu fața mare și bine conturată. Are un bot larg, bine dezvoltat și scurt. Dacă este privită din profil,  se poate vedea nasul pronunțat. Bărbia este fermă și rotunjită.
Urechile: Au o lungime medie, fiind largi la bază și rotunde la vârfuri. Sunt așezate destul de departe una de cealaltă.
Ochii: Sunt largi, rotunzi, cu o deschizătură pronunțată și situați la o distanță considerabilă unul de celălalt. Culoarea ochilor diferă de la galben la auriu. Cu cât culoarea este mai profundă și mai strălucitoare, cu atât mai bine.
Coada: Are o lungime medie, și este destul de dreaptă.
Blana: Este fină, strălucitoare, cu o textură de satin, scurtă și foarte apăsată pe corp. Culoarea blănii poate să fie maro, culoarea șampaniei, albastru și platină.

 

Personalitate:

Crescătorii rasei Burmeze spun că această pisică este amuzantă, jucăușă și foarte inteligentă. Acest lucru o face perfectă pentru a fi ținută în atât în casă cât și la birou sau în magazin pentru că oferă mereu motive de amuzament și cât se poate de multă dragoste. Sunt la fel de active ca și Siamezele și le place să se joace tot timpul. Sunt pisici devotate, rasa Burmeză fiind loială și întotdeauna afectuoasă cu oamenii. Totuși, crescătorii și iubitorii acestei rase au oferit informații cu privire la diferențe de personalitate între masculi și femele. Femelele se pare că sunt mult mai curioase, mai active și se implică emoțional în relația dintre ele și stăpânii lor. Masculii din rasa Burmeză sunt de asemenea iubitori de oameni, dar nu sunt atât de extrovertiți ca și femelele. Le face o deosebită plăcere să stea tot timpul undeva deasupra, studiind toate mișcările pe care le faceți. Fiind o pisică curioasă, trebuie să vă așteptați din partea ei să exploreze fiecare colțișor al casei. Nu sunt pisici care să ridice foarte multe pretenții, ele bucurându-se de ceea ce le oferă viața. Există totuși o anumită direcție în care trebuie să alocați puțină energie, și anume e vorba despre conținutul meselor și orele la care se servește masa. Dacă o lăsați singură pentur o perioadă mai lungă de timp, asigurați-vă că are în preajmă destule jucării care să îi țină mintea ocupată, sau este indicat să fie un alt animal de companie. Vocea Burmezei se distinge de ale altor pisici pentru că are în ea o nuanță aparte, un fel de scârțâit, ca și când ar fi vorbit mult prea mult și a răgușit puțin. Pisicile din rasa Burmeză nu sunt la fel de vorbărețe ca și Siamezele, decât în perioada în care sunt în călduri. De asemenea, pregătiți-vă să încercați să înțelegeți ceea ce pisica vrea să vă spună, pentru că în caz contrar o să repete până când veți fi nevoit să înțelegți ce vrea sau ce o deranjează.

Toaletaj:

Blana scurtă, fină a pisicilor din rasa Burmeză este ușor de îngrijit, fiind necesară doar o periere sau o pieptănare săptămânală pentru a-i îndepărta firele moarte. Nu este necesară o baie decât foarte rar. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare.  Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Burmeză prezintă destul de multe probleme de sănătate, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– lipemia este o afecțiune a ochilor, când lichidul din interior devenind opac, lăptos;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza;

– boala vestibulară periferică afectează sistemul de echilibru, pisica începând să țină capul înclinat, nu își mai coordonează mișcările, se rostogolește, mișcă involuntar ochii, vomează și salivează excesiv.

– defecte ale capului, anormalități cranio-faciale, ale cozii;

– polimiopatia hipocalcemică duce la slăbirea mușchilor datorită nivelurilor scăzute de potasiu din sânge. Se tratează cu suplimente de potasiu;

– sindromul pieptului plat este o diformitate care poate varia de la ușoară la severă. Pisicile care supraviețuiesc până la maturitate nu vor mai arăta în general vreo problemă în acest sens;

fibroelastoza endocardului este o boală rară a inimii în care se îngroașă ventriculul stâng al inimii, punând presiune pe mușchiul inimii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close