Pești din specia Barbel – Mreana

648

 

Informaţii generale:

Specia de pești Barbel – Mreană se găsește în râurile cu apă dulce din zona Mediteraneană, în Anglia și în zona Europei de Vest. Râurile care curg în marea Mediterană sunt cele mai abundente în această specie de pești. Unul dintre cele mai importante fluvii care poartă cu el numeroase exemplare de Mreană este Dunărea. Evident, râurile care se scurg în Dunăre sunt și ele la rândul lor pline de pești din rasa Barbel – Mreană. În Franța se găsește o populație mai densă în apropierea orașului Nice, pe râurile Var și Rin. Existența peștilor din rasa Barbel în Marea Britanie se datorează unor factori care datează cu milioane de ani în urmă, atunci când Marea Britanie era încă lipită de continentul European cu ajutorul ghețarilor. Acești ghețari conectau întinderi mari de lacuri de apă proaspătă. În urmă cu 10000 ani, mulți ani după topirea ghețarilor, terenul a rămas asemănător regiunii de tundră din regiunile arctice ale Europei sau Americii de Nord. Nu existau păduri sau copaci, ci doar plante de dimensiuni mici care creșteau între bolovani și ghețuri. Pe măsură ce ghețarii au început să se topească și în locul lor să

  Nume: Barbel – Mreană

Originea: Europa, Râurile din Anglia, Spania, Portugalia, Italia, Bulgaria, Grecia, Franța

Tip: pești de dimensiuni medii

Lungime: 30– 50 cm

Greutate: 0,5 – 1 kg

Speranta medie de viata: până la 7 ani

Culoare:  în funcție de mediul înconjurător, poate să fie argintiu sau auriu, cu pete negre și cu spatele mai închis la culoare.

Comportament: Peștele din specia Barbel preferă în timpul verii curenții rapizi și apele unduitoare ale râurilor. În apropierea iernii, peștele se retrage în zonele mai liniștite și apele mai adânci.

Caracteristici distinctive: Un element caracteristic din punct de vedere fizic pentru acest pește este aripioara anală care este poziționată foarte apropiat de corp. O altă caracteristică a peștelul Barbel Negru este ultima parte a aripii dorsale care se subțiază foarte mult.

rămână lacuri și râuri, în acestea au rămas și numeroase specii de pești. Una dintre aceste specii este și Barbel – Mreana, care a rămas astfel izolată de sistemul de râuri al Europei, asigurându-și în schimb traiul în Marea Britanie. Până în această zi nu se cunoaște modul în care peștii Barbel – Mreană au reușit să colonizeze alte râuri pe lângă Tamisa, deși într-o anumită măsură este logic să se presupună că acești pești au călătorit și explorat mai multe zone de-a lungul timpului. În ultimul secol s-a încercat popularea altor râuri cu această specie, acțiuni care au rămas documentate și care de altfel au scos la iveală și faptul că acești pești au reușit să își facă singuri loc în multe dintre râurile Europei și Marii Britanii. Barbus Barbus este Mreana care are cel mai mare număr de exemplare și care se găsește preponderent în Marea Britanie, dar evident că a reușit să își facă loc și în ecosistemul continentului European. Urmează rasa Barbel Portughez (Barbus Comiza) care crește la un maxim de 35 cm și cântărește aproximativ 500 – 700 gr. Capul acestui pește este mult mai plat și mai alungit decât al celorlalți pești din rasa Barbel. Aripioara dorsală se află în imediata apropiere a aripioarei pelvice. Barbus Comiza este o subspecie a speciei Barbus Barbus și se găsește în râurile Portugaliei și ale Spaniei (Tagus, Jarama, Guadiana, Guadalquivir). Barbel Italian (Barbus Plebejus) crește la o lungime de aproximativ 50 cm și poate să cântărească până la 6 kg. Se aseamănă foarte mult cu Barbus Barbus, dar este mult mai pătat atât pe corp cât și pe aripioare. Această sub-specie poate să fie întâlnită pe teritoriul Italiei și Sloveniei, fiind de asemenea o sub-specie a speciei Barbus Barbus. Peștele Barbel Mediteranean (Barbus Meridionalis) este cunoscut și sub denumirea de ”Barbel Sudic”, datorită faptului că este localizat în râurile din zona Central-Sudică a Europei. Cele mai mari specimene ale acestei sub-specii pot să crească până la un maxim de 30 cm, ceea ce îi face să fie relativ mici în comparație cu Barbus Barbus. Barbelul Trac (Barbus Cyclolepis) se găsește doar în zona Europei de Sud-Est și crește până la o lungime de 25 – 30 cm. Acesta este un pește destul de plăpând, cu o aripioară dorsală scurtă.

Din punct de vedere al Taxonomiei, peștele din specia Barbel – Mreană este un specimen dintr-o grupă complicată de pești. Există trei mari specii de pești, mai exact Specia Barbel, Specia Barbel Mediteranean și Barbel Trac. Mai există încă șase specii secundare, și anume Barbel Iberian, Portughez, Italian, Pelopenezian, European și Grec. Dar toate acestea pot să sufere diverse modificări sau completări. Astfel, cele trei specii din Peninsula Iberică (Iberian Barbus Bocagei, Barbus Comiza Portughez și cea mai de vest populație de Barbel Mediteranean, Barbus Mendionalis) au fost împărțite în șapte specii de către cercetători, fiind numite astfel: Barbus Bocagei, Barbus Comiza, Barbus Graellsii, Barbus Guiraonis, Barbus Microcephalus și Barbus Scalteri. În mod similar, în Sud-Estul Europei, începând din Italia, peștele Barbel – Mreană se suprapune cu Barbel Mediteranean, care de asemenea se suprapune cu Barbel Trac și cu alte patru specii care par să fie de fapt sub-specii ale uneia dintre speciile de mai sus: Barbus Plebejus, Barbus Pelopennesius, Barbus Euboicus și Barbus Graecus. Această problemă a taxonomiei ar trebui să fie rezolvată cât mai rapid, pentru a se clarifica situația, tipurile de Mreană și sub-speciile acestei rase.

Descriere fizică:

Pentru că sunt multe specii de Barbel, dar toate seamănă foarte mult între ele, vom oferi în continuare descrierea pentru specia Barbus Meridionalis, mai exact Barbel Negru, care este considerat a fi un standard de frumusețe între peștii Barbel. Originar din Bulgaria, acest frumos pește este una dintre mândriile naționale, găsindu-și locul în folclorul Bulgar. Se consideră despre acest pește că are un corp perfect. Are o formă alungită, ușor rotunjită și acoperită de solzi fermi. Barbel Negru arareori depășește lungimea de 35 cm și cântărește maxim un kilogram. Culoarea peștelui Barbel – Mreană depinde foarte mult de mediul înconjurător. În general este auriu, acoperit cu pete mici negre. Dacă fundul râului este format din rocă, nu din nisip, atunci peștele s-ar putea să aibă culoare argintie. Spatele peștelui Barbel Negru este tot timpul mai negru decât burta. Aripioarele îi sunt în general galbene, iar în perioada de împerechere pot să devină portocalii. Un element caracteristic din punct de vedere fizic pentru acest pește este aripioara anală care este poziționată foarte apropiat de corp. O altă caracteristică a peștelul Barbel Negru este ultima parte a aripii dorsale care se subțiază foarte mult. Comparând această caracteristică a Barbel Negru cu Barbus Barbus, Barbus Cyclolepis și Barbus Tauricus, la Barbel Negru, partea finală a aripii dorsale este moale. Capul peștelui este alungit. Gura îi este poziționată în partea de jos, având două buze puternice și două perechi de mustăți. Perechea mai mare de mustăți este poziționată în colțurile gurii.

Comportament:

Peștele din specia Barbel preferă în timpul verii curenții rapizi și apele unduitoare ale râurilor. În apropierea iernii, peștele se retrage în zonele mai liniștite și apele mai adânci. Trăiesc în societăți și încearcă să intre în toate găurile pe care le găsesc în apropierea malurilor, unde își caută și protecție. În timpul zilei le place să piardă vremea printre ierburi și printre pietrele din zonele mai retrase ale râurilor, iar noaptea ies în căutarea prăzii. Încep să își depună icrele în Aprilie, iar în Mai și Iunie deja apele sunt pline de mici Mrene. În ceea ce privește pescuitul acestor pești, se știe despre mrene că sunt niște pești foarte vicleni. Atunci când sunt prinși în cârlig, vor căuta să ajungă în cea mai apropiată gaură din mal sau într-un banc de pământ, de unde să poată să contraatace cu coada încercând să taie firul. De asemenea, se crede despre acest pește că știe cum să scoată nada din cârlig fără să tragă niciun semnal de alarmă sau să se lase prins în cârlig. Peștii Barbel cresc destul de repede, dar nu devin maturi decât în jurul vârstei de cinci sau șase ani, când femela devine mai mare decât masculul.

Statut Specie:

Această specie de pești Barbel nu este una foarte apreciată pentru carnea sa, despre care se spune că nu excelează în ceea ce privește gustul, fiind adeseori asezonată cu sosuri sau cu șuncă pentru a se putea mânca. Despre mascul se cunoaște că este mai apreciat ca și gust decât femela. Deși Barbel Mediteranean se găsește pe o suprafață destul de mare, distribuția acestui pește este extrem de fragmentată. Din acest motiv este vulnerabil la efectele pe care pierderea sau degradarea habitatului, secarea râului sau crearea unui baraj, le produc asupra lui. De asemenea, este foarte sensibil la poluarea râurilor cu elemente provenite fie din mediul urban, din industrie sau din agricultură. Creșterea temperaturii apei din cauza schimbării climatice are de asemenea o influență negativă asupra acestui pește, ducând la creșterea mortalității. În ceea ce privește strict specia Barbus Mediteranean, aceasta este amenințată și de încrucișările cu Barbus Barbus și cu Barbus Haasi.

În cadul Listei Roșii IUCN, Barbel Mediteranean este clasificat ca și Aproape Amenințat (Near Threatened).

În ceea ce privește specia Barbus Plebejus, aceasta nu este considerată a fi amenințată, fiind încadrată în lista Roșie IUCN, la indicativul Least Concern. La fel este și în cazul speciei Barbus Barbus, care este catalogat la categoria Least Concern.

Hrana:

Peștele Barbel este foarte curios înainte să se apropie de momeală, încercând să determine dacă aceasta este curată și dulce, dacă viermii au fost ținuți în condiții care să nu le permită să se acrească. Un vierme care arată bine și care a fost ținut în condiții perfecte va fi momeala excelentă. Barbel – Mreana va sări și îl va înghiți fără să stea pe gânduri. Acest lucru se întâmplă și mai bine atunci când cu o noapte înainte ați reușit să alimentați locul în care urma să pescuiți, cu mulți viermișori tăiați în bucăți. Nu contează cât de multă mâncare a fost aruncată acolo, tot este loc pentru mai mult. Peștelui Barbel îi place și brânza care a fost ținută o zi sau două într-o haină udă. Dacă adăugați peste brânză și puțină miere, atunci cu siguranță ați tras lozul câștigător. Mai puteți să încercați și cu viespi sau albine, sunt niște alimente pe care nu le va refuza niciodată. În mediul său natural, mâncarea pe care o caută este formată din nevertebrate, din creveți de apă proaspătă, melci, larve, nimfe, crustacee și moluște. Ei obișnuiesc să scormonească mâlul de pe fundul apei pentru a găsi microorganisme sau nevertebrate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close