| Informaţii generale:
Preotul Charles Daniel Helm (1844 – 1915) este cel care apare în înregistrările istorice ca fiind crescătorul care a adus doi câini în misiunea sa Hope Fountain de lângă Bulawayo, în îndepărtatul Sud-Vest al Rhodesiei (Zimbabwe). Aceşti câini aveau să devină fundaţia rasei cunoscută astăzi ca şi Rhodesian Ridgeback. Numele acestei rase este dat de creasta de pe spatele câinilor. În Europa, aceste creste nu sunt cunoscute, dar în schimb sunt comune în Africa. De exemplu, mulţi dintre Sitkas din această ţară prezintă creste, iar această caracteristică este frecvent întâlnită la câinii indigeni din Zair, Angola, Tanzania, Zambia. Câinele de vânătoare Mesopotamian a fost dus pe coasta de est a Africii de către triburile migratoare pe parcursul a mai multor secole, iar parte din această mişcare a fost îndreptată înspre vest. Putem să presupunem că aceşti câini au purtat gena care provoca apariţia acestei creste şi că în final aceştia au ajuns în Cape, unde au primit numele de Câini de Vânătoare Hottentot. Dovezile primilor câini domestici pe planeta noastră se duc până în anul 4500 BC, în mormintele Egiptene şi în 1729 AD a fost prima dovadă scrisă a câinilor cu creastă din Cape. Pe lângă Africa, câini cu creastă au mai fost identificaţi doar în Phu Quoc, în golful Thailandei. |
Nume: Rhodesian Ridgeback
Originea: Africa – Zimbabwe Grupa: Câini de vânătoare Inaltime: Femela 60 – 66 cm, Mascul 62 – 69 cm Greutate: Femela 29 – 33 kg, Mascul 35 – 40 kg Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani Culoare: maro deschis înspre roşiatic. Temperament: Rasa este în continuare folosită la vânătoare în anumite cercuri, dar la fel ca multe alte rase de vânătoare a devenit astăzi doar un frumos şi elegant animal de companie. Ca şi căţei, aceştia au multă energie, dar cu un dresaj corect şi cu mult exerciţiu vor creşte în nişte colegi de apartament tăcuţi şi eleganţi. Dresaj: Niciodată nu folosiţi duritatea cu acest câine. Disciplinarea dură îl va face pe acest câine din rasa Ridgeback să se închidă în sine şi să vă ignore complet. Caracteristici distinctive: Trăsătura definitorie a acestui câine este Creasta de pe spate, care este formată din păr care creşte în direcţia opusă restului blănii. Creasta trebuie să îi fie foarte bine definită şi mai ales să fie simetrică. |
În anul 1652, Europenii ajung pentru prima dată în Cape, unde câinii care îi însoţeau nu au reacţionat foarte bine la bolile locale. Fără îndoială a început şi o încrucişare între rase, ceea ce a însemnat punerea unei baze a câinilor Rhodesian Ridgeback în Sudul Africii. Câinele de Vânătoare Hottentot era similar cu Sitka, având un cap mic şi îngust şi mărimea unui Şacal, ceea ce înseamnă că era foarte diferit de câinele Ridgeback de astăzi. Dar avea o creastă, iar băştinaşii se foloseau de ei pentru vânătoare şi pentru protecţie. Una dintre cele mai cunoscute picturi vechi a unui câine cu creastă prezintă un Hartebees mort înconjurat de vânători Khoisan alături de aceşti câini, în apropierea Lacului Ngami în Botswana. Acel câine aparţinea unui renumit vânător pe nume Baldwin. Dar vânătorul cu o influenţă extrem de importantă în dezvoltarea acestei rase a fost Cornelius van Rooyen, care opera cu precădere în Matabeleland. Cornelius s-a născut în Uitenhage în 6 Noiembrie 1860, iar la vârsta de 8 ani s-a mutat cu întreaga familie în Zeerust, iar în anul 1874 în Shoshong şi apoi în Tate. Acesta a fost căsătorit cu Maria Vermaak de Bloemhof, de preotul Helm în Misiunea Hope Fountain, în anul 1879. Între timp, preotul Helm a adus cei doi câini din Kimberley în anul 1879. Aceştia aveau o blană aspră şi culoare negru-gri. Cornelius i-a împerecheat imediat cu câini din haita sa. Ceea ce este curios este faptul că nimeni nu poate să certifice dacă aceşti doi câini prezentau faimoasa creastă. Cu toate acestea, aceştia sunt priviţi ca şi câinii care au pus bazele rasei Rhodesian Ridgeback. Corenlius van Rooyen a folosit mai multe rase de câini în programul său de împerechere, dintre care, unele rase erau deja combinaţii de alte rase, ceea ce înseamnă că a introdus o mulţime de gene în această nouă rasă. Principalele rase folosite erau Khoikoi, Greyhound, Bulldog, Pointer, Irish Terrier, Airdale Terriee, Collie, Deerhound. Un lucru interesant este faptul că nu se menţionează rasa Bull Mastiff, cu care rasa Rhodesian Ridgeback seamănă cel mai mult astăzi. Una dintre cele mai mari probleme ale acestei rase este Dermoid Sinus, despre care nimeni nu a reuşit să îi stabilească originile. Cercetătorii Australieni au anunţat o frecvenţă de 16% ca fiind incidentele de apariţie a acestei condiţii.
Utilizarea numelui de Ridgeback pentru a descrie aceşti câini, în locul „Câinilor Van Rooyen” sau „Câinilor Leu” a început la puţin timp după 1910. Anii 1920 au adus primul Standard al rasei, intrarea acestor câini în showurile de profil, înregistrarea primilor câini de către Uniunea Kennel Sud Africană. La scurt timp a apărut şi numele oficial de Rhodesian Ridgeback, reuşind să apară în număr tot mai mare în showurile din Rhodesia. Francis Richard Barnes este creditat ca fiind principalul creator al Standardului Rasei în anul 1925. Fiind un cunoscut crescător de Ridgeback, acesta a aranjat să aibă peste douăzeci de exemplare la un simpozion al raselor, unde s-au analizat aspectele fizice şi s-au acordat punctele necesare pentru aspect, ceea ce a dus la crearea Standardului. Acest Standard al rasei a rămas neschimbat din acel moment. Totuşi, în timp, rasa a suferit câteva modificări fizice care au fost trecute cu vederea. O astfel de modificare este şi sternul ieşit puternic în exterior, care astăzi nu mai este aşa. (The Definitive Rhodesian Ridgeback de David Helgesen. The Rhodesian Ridgeback, the Origin, History and Standard de T C Hawley. The Rhodesian Ridgeback Indaba de J N Murray.)
Descriere fizică:
Câinele din rasa Rhodesian Ridgeback este un câine de vânătoare puternic, musculos, activ şi foarte bine echilibrat. Un câine matur este frumos, cu o ţinută dreaptă şi elegantă, cu un corp atletic şi cu o rezistenţă de invidiat. De asemenea, poate să dezvolte viteze mari de deplasare. Caracteristica esenţială a acestui câine este creasta de pe spate, de unde şi numele său. Un câine Ridgeback matur ar trebui să fie uşor mai lung decât este înalt, şi bine echilibrat. Capul trebuie să fie de lungime medie, cu craniul teşit şi mai degrabă lat între urechi, fără riduri atunci când este în repaus. Stopul îi este bine evidenţiat şi definit. Ochii îi sunt destul de depărtaţi, rotunzi, luminoşi şi emanând inteligenţă. Culoarea lor este asemănătoare cu culoarea generală a câinelui. Urechile îi sunt aşezate destul de sus pe cap, fiind de mărime medie, late la bază şi rotunjite înspre vârf. Botul îi este lung şi puternic. Nasul trebuie să îi fie negru, maro sau culoarea ficatului. Gâtul îi este destul de lung, puternic şi bine proporţionat cu restul corpului. Pieptul nu trebuie să fie foarte lat, dar trebuie să fie adânc şi spaţios, cu coastele nu foarte îndepărtate. Spatele îi este puternic şi ferm, cu şale musculoase şi uşor arcuite. Coada îi este puternică şi se subţiază înspre vârf. Este purtată cu o uşoară curbură înspre în sus. Picioarele îi sunt puternice, drepte şi cu o osatură grea. Blana trebuie să fie scurtă şi densă, lucioasă, dar niciodată lânoasă sau mătăsoasă. Culoarea este maro înspre roşiatic. Este permis puţin alb pe piept şi pe picioare.
Trăsătura definitorie a acestui câine este Creasta de pe spate, care este formată din păr care creşte în direcţia opusă restului blănii. Creasta trebuie să îi fie foarte bine definită şi mai ales să fie simetrică. Ar trebui să pornească de la umeri şi să continue până într-un punct aflat între şolduri. De asemenea, trebuie să conţină două coroane identice, una opusă celeilalte.
Personalitate:
Câinii din rasa Rhodesian Ridgeback sunt eleganţi, atletici, iar ochii lor exprimă foarte multă inteligenţă. Dezvoltaţi în Africa, această rasă a fost utilizată pentru vânătoarea de lei, având rolul de a lua urma, încolţi şi ţine leii în bătaia puştilor. Rasa este în continuare folosită la vânătoare în anumite cercuri, dar la fel ca multe alte rase de vânătoare a devenit astăzi doar un frumos şi elegant animal de companie. Ca şi căţei, aceştia au multă energie, dar cu un dresaj corect şi cu mult exerciţiu vor creşte în nişte colegi de apartament tăcuţi şi eleganţi. Nu sunt pentru persoane care nu au mai avut câini până acum, pentru că au nevoie de foarte multă atenţie şi timp pentru a dresa corect această rasă. Sunt perfecţi pentru crescătorii de câini experimentaţi, cu o viaţă activă. Această rasă are nevoie de mult exerciţiu pentru a se menţine sănătos, fericit şi cu un temperament echilibrat. Câinele din rasa Rhodesian Ridgeback îşi are rădăcinile în Africa, astfel că pot să reziste la activitate susţinută la temperaturi crescute, fără să obosească. Au nevoie de câteva plimbări pe zi şi destul de mult timp pentru a alerga afară. Sunt destul de atletici pentru a ţine pasul cu o persoană care face jogging sau merge cu bicicleta. Pe măsură ce îmbătrânesc, aceşti câini au nevoie de tot mai puţină alergare, dar totdeauna vor avea nevoie de activitate zilnică. Fără exerciţii, această rasă poate să devină anxioasă şi distructivă. Vânătorii pot să folosească câinii din rasa Rhodesian Ridgeback în teren pentru a lua urma şi a alerga după vânatul de dimensiuni mici, sau pentru a încolţi vânatul de dimensiuni mari. Familiile care nu vânează ar trebui să organizeze activităţi de agilitate pentru câinele lor. Sunt câini perfecţi pentru drumeţii, şi nişte paznici excelenţi. Aceşti câini sunt calmi şi uşor de manageriat de către membrii familiei, dar sunt foarte sceptici când vine vorba de străini. Este important să îl faceţi dresaj de socializare încă de mic, astfel ca acest scepticism să nu se transforme în agresiune. Dacă îl învăţaţi de mic că oaspeţii sunt bineveniţi, acest lucru îl va ajuta să se comporte mai bine ulterior. Este agresiv faţă de alţi câini şi animale de companie. Poate se va înţelege bine cu pisica dumneavoastră, dar cu siguranţă nu o va agrea pe cea a vecinului. Câinii Ridgeback au prostul obicei de a mesteca tot ce prind. Acesta este un indicator că se plictiseşte şi că nu are parte de destul exerciţiu. Trebuie să vă asiguraţi că are destule jucării cu care să îşi ocupe timpul.
Dresaj
Dresajul câinilor din rasa Rhodesian Ridgeback este unul plin de provocări. Sunt nişte gânditori independenţi care au tendinţa de a arăta dominanţă în mediul în care trăiesc. Au nevoie să fie dresaţi cu fermitate şi să înţeleagă linia de comandă. Niciodată nu folosiţi duritatea cu acest câine. Disciplinarea dură îl va face pe acest câine din rasa Ridgeback să se închidă în sine şi să vă ignore complet. Consistenţa este crucială atunci când dresaţi un câine din rasa Ridgeback, pentru că acesta va încerca tot timpul să vă testeze limitele, cu precădere în adolescenţă. Dacă lăsaţi garda jos chiar şi o singură dată, câinele va privi acest lucru ca şi o invitaţie la a pune stăpânire pe casă.
Toaletaj:
Câinii din rasa Rhodesian Ridgeback sunt nişte câini care necesită un nivel redus de mentenanţă atunci când vine vorba de îngrijire. Au nevoie să fie periaţi odată pe săptămână cu o perie de cauciuc şi apoi şterşi cu o cârpă uscată. Au nevoie de băi foarte rar, uneori chiar şi o dată sau de două ori pe an.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Rhodesian Ridgeback este o rasă de câini care nu au în general probleme de sănătate. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– narcolepsia este o dereglare neurologică cauzată de incapacitatea creierul de a realiza un tipar regulat în ceea ce privește trezitul și adormitul. Un câine cu această boală va deveni subit somnoros și imediat va și adormi;
– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;
– cancer de piele (carcinom scuamos cu celule). Acest tip de cancer apare în special la câinii cu degetele de la picioare acoperite de blană neagră. Înlăturarea degetului afectat poate să îl salveze de la afecțiuni mult mai grave;
– Dermoid Sinus – este o problemă congenitală a pielii urmare a căreia un chist sau o structură asemănătoare unui tub apare de-a lungul coloanei vertebrale. Poate să penetreze pielea la anumite nivele, putând chiar să ajungă să se ataşeze de coloana vertebrală. Este o condiţie care se poate trata cu ajutorul chirurgiei şi este întâlnită doar la această rasă de câini.
