Lungile bătălii pentru putere, întâietate, suveranitate între marile țări ale lumii au dus la acțiuni uneori regretabile. Una dintre aceste acțiuni era și lupta pentru cucerirea spațiului. Cine să ajungă primul pe orbita planetei, să fie Rusia, să fie America? Cine să ajungă primul pe Lună? Și astfel de întrebări continuau la nesfârșit. Din păcate, răspunsurile obținute lăsau în urma lor dâre de suferință și de lacrimi. Un astfel de caz a fost și cel al câinelui Laika, cunoscut ca fiind primul animal care a părăsit atmosfera terestră și care a ajuns în spațiul cosmic. Era o reușită imensă pentru omenire, așa cum a spus și Neil Armstrong când a pășit pe lună: ”Un pas mic pentru un om, dar un pas uriaș pentru omenire!”.
O lume întreagă a blamat zborul câinelui Laika
Tristețea care stă în spatele evenimentelor petrecute cu câinele Laika provine de la modul în care a fost abordată misiunea. În anii 1950 – 1960, încă se testau limitele capsulelor spațiale. Nu reușise nimeni să ajungă în spațiu, niciun om. Rușii foloseau adesea câini pentru a-i trimite în spațiu, sau cel puțin pentru a încerca să ajungă acolo. Până când Yuri Gaggarin a fost primul om care a reușit să ajungă pe orbita pământului, fuseseră executate deja numeroase încercări de a ajunge pe orbită, fiind trimiși în spațiu un număr de 36 de câini. Toți erau câini hoinari, fără să li se 
cunoască rasa și fără să se știe nimic despre ei. Era necesar totuși să îndeplinească un minim de condiții pentru a putea să fie trimiși în spațiu: să fie de talie mică, să fie femele și să fie câini calmi. Câinele Laika a fost găsit pe stradă, cu o săptămână înainte de lansarea navetei în spațiu. Nu avea un pedigree și în ceea ce privește rasa, părea a fi un mix între un Husky Siberian și o altă rasă de dimensiuni mai mici. Era un hoinar pe străzile din Moscova. Pentru inginerii care coordonau programele de lansare ea era câinele ideal. Aceștia aveau nevoie de femele pentru că puteau să urineze fără să facă prea multe mișcări. De asemenea, aveau nevoie de animale capabile să rămână nemișcate lungi perioade de timp. Inginerii se gândeau că un câine hoinar, luat de pe străzile Moscovei, era obișnuit cu condițiile aspre de trai, ceea ce îl făcea mult mai rezistent la astfel de misiuni.
Ziarele vremii blamau aceste misiuni în care se utilizau câini, pentru că erau animale folosite într-un mod barbar, ostil, unele dintre ele fiind condamnate la moarte încă din momentul în care le era pus costumul de astronaut. Totuși ziarele americane în special, aveau o aversiune față de încercările rușilor, pentru că în acel moment America tindea să rămână în urmă cu programul spațial. Războiul Rece a dus câmpul de bătălie în zona științei și a dezvoltării tehnologice. Există controverse chiar și cu privire la pășirea pe Lună, spunându-se despre aceasta că ar fi fost filmată și regizată într-unul dintre studiourile de film Americane.
Laika, un câine erou?
Deși unii dintre câinii utilizați pentru misiunile de încercare pe care inginerii ruși le făceau erau folosiți de mai multe ori, în cazul câinelui Laika se cunoștea de la bun început finalitatea misiunii. Tehnologia zborurilor în spațiu nu era atât de avansată încât inginerii să dețină soluții pentru a readuce întreagă naveta pe pământ. Din acest motiv, călătoria câinelui Laika era doar un singur drum. Câinele avea să moară în câteva ore de la începerea zborului. Acest lucru a fost blamat de o întreagă lume.
Inginerii ruși foloseau un costum spațial special conceput pentru câini, care monitoriza semnele vitale ale acestora, inclusiv tensiunea arterială și bătăile inimii. Încercau să descopere cum reacționează corpul câinilor în condiții de imponderabilitate, ceea ce le-ar fi permis extrapolarea la oameni. Laika, îmbrăcată în costumul ei de astronaut, și poziționată în naveta spațială, nu avea nici cea mai mică idee despre faptul că privea lumea pentru ultima dată. Cu botul lung și urechile pe jumătate lăsate, avea o expresie simpatică, dar ochii exprimau tristețe. Posibil să se fi datorat anilor în care nu a cunoscut decât mâncarea și duritatea străzilor reci ale Moscovei. Era un câine cuminte, calm și jucăuș, căreia îi plăcea compania oamenilor. Totuși, a fost condamnată la moarte.
Naveta Sputnik 2 a părăsit Pământul în data de 3 Noiembrie 1957, fără să aibă vreun plan de reîntoarcere. Se știe că naveta a reintrat în atmosferă în Aprilie 1958, fiind distrusă la întoarcere. Detalii despre moartea câinelui Laika au fost desecretizate în anul 2002, la Congresul Spațial, unde s-a aflat că Laika a murit undeva la 5 ore de la lansare. Se crede că a murit din cauza supraîncălzirii navetei. La aceasta se mai adaugă și tensiunea provocată de frică și de stres. Chiar dacă inginerii nu aveau în acel moment o soluție pentru a aduce naveta în siguranță înapoi pe orbită, aceștia au asigurat în interiorul ei mâncare și oxigen pentru aproximativ 10 zile.
Câinele Laika a fost primul câine care a depășit bariera zborurile sub-orbitale, reușind să ajungă în spațiu. Acest lucru l-a transformat într-unul dintre cei mai populari câini de pe planetă, dar și unul dintre cei mai îndelung dramatizați. Lumea se întreabă dacă a fost corect să se facă astfel de experimente și testări, în care se utilizau animale. Mai ales, în cazul câinelui Laika, care a fost urcat într-o navetă în care soarta i-a fost pecetluită. Era utilizat un animal incapabil să se apere, pentru o misiune sinucigașă.
Animalele în încercările rușilor
Timp de mulți ani rușii au trimis animale în zboruri de test, atât sub-orbitale cât și orbitale. Dintre aceștia merită să mai fie menționat și cazul câinilor Damka și Krasavka care au scăpat într-un mod absolut miraculos. În timpul zborului, naveta a început să aibă defecțiuni mecanice și tehnice, la o altitudine de 214 km. Capsula s-a prăbușit, fiind găsită după o zi adânc îngropată în zăpadă. Nu au fost identificate inițial semne de viață. A doua zi, într-un mod cu totul miraculos, inginerii au auzit câinii lătrând.
Verterok și Ugolyok au fost ultima pereche de câini care au fost trimiși în spațiu. Aceștia au avut totodată și cea mai lungă ședere pe orbită, respectiv 22 de zile. Acest lucru se întâmpla în anul 1966, când rușii dezvoltaseră deja tehnologia de reîntoarcere pe Pământ, astfel că cei doi câini s-au întors teferi acasă.
