Vidra

157

Simpatica vidră – Lutra Lutra – este un mic animal carnivor, membră a familiei Mustelidelor (subfamilia Lutridae) alături de dihori, nevăstuici, jderi, samuri sau bursuci.

Fosilele  de vidră descoperite ne arată că au aparut cu 5-7 milioane de ani în urmă, în perioada târzie a Miocenului.

Sunt 13 specii de vidre, acvatice, semiacvatice și marine, răspândite pe toate continentele, în afară de Australia și Antarctica. Cea mai mare este vidra gigant, cu o dimensiune de la 1,5 la 1,8 metri, dar cea mai grea este vidra de mare, care poate ajunge la 40 de kilograme.

Cea mai mică este vidra asiatică cu gheare mici, care atinge doar 90 de centimetri și 5 kilograme.

Vidrele trăiesc în preajma râurilor, lacurilor, zonelor umede și oceanelor, preferând zonele cu ape puțin adânci, aproape de pământ, pentru a evita prădătorii.

Înfățișarea

Vidrele au corpul zvelt, cu coada lungă, musculoasă și picioare destul de scurte, însă puternice și perfect adaptate înotului, datorită membranei interdigitale. Urechile și nasul sunt mici și vidra are posibilitatea să le ”închidă” pentru a bloca apa. Pentru a se proteja de frig, blana sa este extrem de deasă, formată din două straturi, el interior adaptat perfect pentru a păstra căldura și a nu lăsa apa să ajungă la piele. Vidra de mare este mamiferul cu cea mai deasă blană din lume, mai deasă chiar decât a animalelor ce trăiesc în zonele arctice.

Au mare grijă de blana lor, păstrând-o curată pentru a le proteja de frig – ele nu dispun ca alte animale de un strat izolator de grăsime.

Hrănirea

Pentru a-și menține greutatea, vidrele trebuie să mănânce 15% din masa corpului zilnic, iar vidrele de mare chiar 20-25%. Așadar nu e neobișnuit ca o vidră să vâneze chiar și cinci ore pe zi, iar femelele care alăptează pot ajunge chiar la opt ore petrecute în căutarea hranei zilnic.

În general se hrănesc cu pește, dar acesta poate fi suplimentat cu broaște, țestoase, crabi sau raci.

Vidrele de mare se hrănesc și cu melci, scoici, arici de mare și alte crustacee cu înveliș exterior dur. Sunt vestite pentru faptul că sunt capabile să folosească pietre pentru a deschide crustaceele, abilitate deprinsă încp din copilărie. Există specii de vidre care vor vâna inclusiv mici mamifere și păsări.

Înmulțirea

Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani pentru femele și trei pentru masculi. Femela vidră poate avea o perioadă de gestație de la două luni pentru speciile mai mici la cinci luni pentru vidrele de mare. Vidra va da naștere de la unu la cinci pui, dar de obicei au doar doi la o naștere. Deja la vârsta de două luni, puiuții încep să înoate. Timp de un an va locui împreună cu familia, sau până vidra mamă va avea un  nou rând de pui.

Cele mai multe vidre dau naștere puilor în vizuini făcute din crengi, rămurele și nisip, așezate sub rădăcini sau stânci, care uneori pot fi folosite și de animale precum castorul. Vizuina este izolată cu mușchi și iarbă. Vidrele de mare nasc puii în apă.

Durata de viață este de 12-16 ani; în captivitate pot trăi mai mult.

Viața socială

Viața lor socială e fascinantă. Vidrele sunt rar solitare, ele trăiesc de obicei în familii mari, unde masculii tind să se separe de grupul femelelor și puilor. Aceștia din urmă sunt îngrijiți cu atenție de întregul grup.

Sunt foarte jucăușe și au fost surprinse hârjonindu-se între ele, sau dându-se pe derdeluș doar de dragul distracției.

Pericolele

Datorită blănii atât de dese, călduroase și prețioase, vidrele au fost vânate aproape până la extincție. Braconajul, pesticidele, poluarea și reducerea habitatului sunt alte amenințări serioase pentru viitorul vidrelor. Unele specii sunt protejate, dar asta nu le scoate în afara pericolului.

Vidra ca animal de companie

Vidrele sunt animale sălbatice; sunt puține locuri unde este legal să deții una (din specia ”vidra asiatică cu gheare mici”) dar sunt greu de găsit, fiind destul de rare, iar deținerea lor ca animale de companie nu este deloc încuajată.

Motivele sunt următoarele:

  • Nu li se poate oferi un mediu apropiat de cel natural, mai ales din punct de vedere al spațiului – vidrele au nevoie de o suprafață mare, cu o combinație de apă cu uscat și un anumit teren potrivit pentru vizuină.
  • Temperatura mediului trebuie să fie în anumiți parametri specifici (unele preferă mediul tropical) iar apa să fie curată, pentru a nu le afecta sănătatea.
  • Sunt ființe ce trăiesc în familii mari, viața solitară sau chiar și cu o altă vidră nu ar fi potrivită pentru aceastea.
  • Este nevoie de un medic veterinar specialist în astfel de animale exotice, iar acesta ar fi greu de găsit.
  • Nu sunt animale domestice, având uneori un comportament impredictibil, iar dinții lor ascuțiți pot reprezenta un pericol.
  • Dieta sănătoasă pentru o vidră este destul de complexă și poate fi costisitoare.
  • Mirosul lor este destul de intens și își folosesc des fecalelepentru a-și marca teritoriul.
  • Vidrele pot fi foarte teritoriale, iar aceasta poate fi o problemă când cineva vine în vizită.

Cele mai multe specii sunt amenițate, vulnerabile sau în pericol, iar numărul lor scade – se estimează că au dispărut în proporție de 50% în ultimii 45 de ani, exceptând vidra nord-americană de râu. Cel mai bine este să le protejăm modul lor natural de viață unde sunt cu adevărat fericite și să ne mulțumim să le urmărim doar ca spectatori, ele nefiind deloc potrivita ca animale de companie.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Your custom text © Copyright 2020. All rights reserved.
Close