| Informaţii generale:
Peştele din specia Bluefish se găseşte în opt zone izolate în apele costale temperate şi subtropicale ale tuturor oceanelor cu excepţia Oceanului Pacific. Habitatul lor cunoscut include coasta de Est a Americii, până în zona Cape Cod şi ocazional Nova Scoţia, sudul Braziliei şi Argentina. Se găsesc de asemenea în Bermuda, Estul Atalnticului, Insulele Azore, Spania şi Africa de Nordvest. În apele Mediteranene şi în Marea Neagră, în ambele coaste ale Sudului Africii şi Madagascar, în Oceanul Indian şi Peninsula Malaeziană, precum şi în Sudestul şi SudVestul Australiei. Peştele din specia Bluefish a apărut şi a fost găsit în multe ocazii în jurul Golfului şi uneori în Estul Golfului Penobscot. Bigelow şi Schroeder au auzit de un singur peşte prins în Golful Fundy, în Iulie 1951, neexistând alte înregistrări de peşti Bluefish pe coasta Nueva Scotia sau în Maine. În Hallifax a fost prins unul în 1925 şi altul în apropiere de Liverpool, Noua Scoţie. În ultimii ani, au fost găsiţi aceşti peşti chiar şi în apele Canadiene. În zona Golfului, aceştia par a fi obligaţi să stea în zonele de coastă, dar începând cu anii 1970, |
Nume: Bluefish
Originea: Coasta de Est a Americii, Cape Cod, Nova Scoţia, Brazilia, Argentina, etc Tip: pești de dimensiuni mari Lungime: 40 – 100 cm (maturitate 75 – 90 cm) Greutate: 4,5 – 11 kg (maturitate 8 – 15 kg) Speranta medie de viata: până la 12 ani Culoare: verde marin pe spate, argintiu pe burtă Comportament: Pe măsură ce acest banc de peşti se mişcă prin apă, vor ataca alte bancuri de peşti, distrugând cantităţi mari de alţi peşti, indiferent dacă este necesar sau nu. În fiecare an, în Ianuarie, peştii Bluefish încep migrarea anuală înspre nord. Caracteristici distinctive: Peştele din specia Bluefish are un corp alungit, cu burta plată. Capul este adâncit şi nasul este moderat ascuţit. Gura îi este mare şi oblică, cu canini bine evidenţiaţi. |
tot mai mulţi au fost prinşi de către vasele de cercetare în apele Atlanticului. Distribuţia geografică a zonelor în care aceşti peşti au fost observaţi, sugerează la o primă privire că peştele din specia Bluefish este practic peste tot în partea Vestică a Golfului. Dar acest lucru este adevărat doar pentru anumite perioade şi pentru intervale lungi de timp. Se ştie că în unii ani este posibil ca apele să fie pline de aceşti peşti, urmând ca în alţi ani să nu se mai găsească niciunul. Doar în zona nordică s-a observat că numărul acestor peşti cade dramatic în unele perioade. În anii în care peştii din specia Bluefish trec de Cape Cod, aceştia apar de obicei în Massachusetts şi Cape Cod în mijlocul lui Iunie.
Migraţia şi mişcarea acestor peşti. În general, peştele din specia Bluefish se mişcă în zona nordică la începutul primăverii şi în vară şi în zona sudică în perioada de toamnă – iarnă. Aceste mişcări sunt în general induse de mediul înconjurător. Destinaţia acestor peşti migratori pe perioada verii sunt New York Bight, Sudul New England şi Nordul Carolinei de Nord. În timpul iernii, se retrag în partea de Sud a Floridei. Cu excepţia unor indivizi sporadici, peştele bluefish dispare în totalitate din coasta nordică a Maryland la începutul lui Noiembrie. Casa de iarnă a acestor peşti a fost mult timp subiect de discuţie şi speculă. Ce se ştie cu siguranţă este că unii peşti migrează adânc în zona de sud. Un peşte care a fost capturat şi însemnat în August 1936, a fost recapturat în Cuba în Ianuarie 1939. Peştii adulţi marcaţi au arătat că aceştia se întorc în general în acelaşi loc an după an, tipar care nu rămâne valabil pentru peştii tineri.
Importanţa acestor peşti este în special pentru mâncare, fiind foarte apreciaţi ca şi hrană, dar niciodată nu au fost destul de mulţi încât să reprezintă o sursă principală de hrană pentru oameni. Fără îndoială, existenţa sau lipsa acestor peşti în anumite zone reprezintă o formă de interes faţă de aceştia. Este de asemenea şi un peşte excelent pentru pescarii sportivi, care caută peşti din specia Bluefish în Golful Cape Cod în sezoanele în care există destul de mulţi în acelaşi loc. Peştii Bluefish au dominat pescuitul recreativ în Atlanticul de Nord din 1979 până în 1986. Cea mai importantă metodă de pescuit este cu ajutorul bărcilor private. În anul 1985, un studiu Federal a descoperit policlorinat bifenil în peştii Bluefish de dimensiuni mari, ceea ce reprezenta un hazard pentru consumatori. S-a recomandat să nu se consume peşti de dimensiuni mari. Peştii din specia Bluefish sunt manageriaţi prin intermediul unui plan de management dezvoltat de Consiliul de Management al Pescătoriilor Atlanticului Mijlociu. Lund a descoperit în anul 1961 şase stocuri de bluefish în Coasta Atlanticului, identificaţi în funcţie de aspectul branhiilor. În lunile călduroase, aceste şase stocuri de peşti puteau fi găsite în următoarele zone:
– din Massachusetts până în New York; New Jersey;
– Chesapeake Bay până în Cape Lookout; Nordul Carolinei;
– Cape Lookout până în Georgia şi în Florida.
Descriere fizică:
Conform lui Jordan şi Evermann, precum şi majorităţii succesorilor lor, peştele din specia Bluefish poate să fie identificat faţă de rudele cele mai apropiate (carangidae) prin coada nu atât de bifurcată şi cu solzii mari. Aceste afirmaţii pot să fie destul de generale, pentru că în timp ce peştele bluefish are într-adevăr o coadă mai puţin bifurcată, oricine ar putea să îl descrie ca având o coadă bine bifurcată comparativ cu alţi peşti care au o coadă pătrăţoasă. La fel se poate spune şi despre solzi. Maxilarul peştilor din specia Bluefish este acoperit cu o serie de dinţi conici, canini. Se diferenţiază de alţi peşti mackerel prin absenţa aripioarelor ventrale. Peştele din specia Bluefish are un corp alungit, cu burta plată. Capul este adâncit şi nasul este moderat ascuţit. Gura îi este mare şi oblică, cu canini bine evidenţiaţi. Prima aripioară dorsală, aşezată deasupra pectoralilor, este joasă, rotundă. Este foarte apropiată de a doua aripioară dorsală care este de două ori mai mare decât prima şi de două ori mai înaltă. Aripioara anală este similară ca şi formă cu a doua dorsală, deşi cu margini exterioare mai puţin concave. Culoarea acestui peşte este verde marin în partea de sus şi argintiu în partea de jos. A doua dorsală, cea caudală şi aripioarele pectorale sunt în general maronii. Mărimea maximă a acestui peşte este de aproximativ 115 cm. Recordul de mărime aparţine unui peşte de 14,4 kg prins în Cape Hat în Ianuarie 1972. Un peşte de 114,3 cm şi o greutate de 12,3 kg a fost prins în Nantucket în 1903. Mărimea generală a peştilor din specia Bluefish este de aproximativ 4,5 – 6,8 kg.
Comportament:
Peştii din specia Bluefish se mişcă în continuu, călătorind în bancuri care se pot întinde pe o suprafaţă de 6 – 8 km. Pe măsură ce acest banc de peşti se mişcă prin apă, vor ataca alte bancuri de peşti, distrugând cantitaţi mari de alţi peşti, indiferent dacă este necesar sau nu. În fiecare an, în Ianuare, peştii Bluefish încep migrarea anuală înspre nord. Cauza migrării nu este cunoscută, dar se crede că este din cauza schimbărilor sezonale a intensităţii luminii şi a lungimii zilei. Peştii din specia Bluefish îşi ventilează branhiile atunci când înoată la viteze de peste 4 mărimi de corp pe secundă. În studiile de laborator au fost aclimatizaţi peşti care măsurau 45 – 55 cm, la 20 grade Celsius, condiţiile pe care Atlanticul Mijlociu le oferă în perioada de vară. S-a observat că peştii care trăiesc sub aceste condiţii înoată pe timpul zilei la o rată de aproape 100 cm pe secundă, iar noaptea, la o rată de 50 cm pe secundă. Peştele Bluefish ajunge la maturitate sexuală în cel de-al doilea an de viaţă, când ajunge la aproximativ 35 – 45 cm. Masculii se maturizează mai repede decât femelele. Femelele de 3-4 ani depun între 0,6 şi 1,4 milioane de ouă. Ouăle sunt sferice şi măsoară între 0,9 şi 1,2 mm în diametru. Membrana este moale şi transparentă. Ouăle eclozează după 46 – 48 ore într-o larvă măsurând 2 – 2,4 mm. La aproximativ patru zile de la eclozare gura i se dezvoltă şi benzile de pigment încep să apară în zona mijlocie dorsală şi ventrală. Dezvoltarea larvelor are loc în general în zona apropiată de ţărm, la o adâncime de maxim 6 m. Fiind predatori care se bazează pe vedere, aceştia sunt foarte activi în timpul zilei. Activitatea creşte în zori şi continuă să crească până în mijlocul zilei, când începe să scadă odată cu venirea nopţii. Aceşti peşti sunt migratori, fiind dependenţi atât de apele continentale, cât şi de apele din estuare. Adulţii pot să fie găsiţi la adâncimi de 2 – 200 m.
Statut Specie:
Peştele din specia Bluefish este o specie importantă din punct de vedere comercial şi recreativ pe toată coasta de est. În statele din Sud, din Carolina de Nord până în Florida, pescuitul recreativ poate să depăşească pescuitul comercial. Statistica arată că între 1987 şi 2001 au fost prinşi peşti în greutate de 15,3 milioane de livre, captură estimată la valoarea de doar $4,5 milioane. În anul 2000, în Florida, pescuitul recreativ a constat într-un număr de şase ori mai mare decât cel comercial. S-a observat că deşi în cadrul unui pescuit există o limită maximă impusă de 10 peşti bluefish, aceasta rareori este atinsă. De departe, procentajul cel mai mare de bluefish capturat în apele de coastă se află la mai puţin de trei mile de mal, cu multe capturi făcute foarte aproape de mal.
Hrana:
Peştii din specia Bluefish sunt consideraţi printre cele mai feroce şi însetaţi de sânge predatori din mare, lăsând în urma lor o dâră de peşti morţi din categoria hering, mackerel precum şi alţi peşti pe care îi prind în cale. Goode a scris cu multă vreme în urmă că „peştii bluefish nu sunt mulţumiţi cu ceea ce mănâncă, care în general înseamnă o cantitate enormă, ci se duc fără frică în cele mai aglomerate bancuri de peşti, tăind şi spintecând peştii care le ies în cale, lăsând în urma lor doar fragmente.” Efectul pe care acest stil de viaţă îl are asupra mediului înconjurător este semnificativ. Biomasa de vânătoare pe care populaţia de peşti Bluefish o consumă anual depăşeşte de opt ori numărul de peşti din populaţia lor. Peştii din specia Bluefish se hrănesc cu o largă varietate de pradă, mai precis 28 de specii de peşti şi mai mult de 10 specii de nevertebrate. Dieta peştilor tineri este formată în general din anşoa. Comportamentul studiat în ceea ce priveşte modul de hrană a acestor peşti a arătat că peştii din specia Bluefish se bazează în primul rând pe vedere pentru a localiza şi captura prada, dar totodată răspund şi la stimuli olfactivi. Modul de hrană a acestor peşti este format din şase părţi, respectiv percepţia iniţală a prăzii, fixarea vizuală, urmărirea, capturarea şi digestia, intenţia de a se hrăni din nou (înseamnă că se poziţionează acolo unde prada iniţială a stat) şi saturarea, respectiv prinderea unor prăzi mai mari care să îi sature.
