Rasa Doberman

2.5K

canvas_doberman.jpg

Informaţii generale:Undeva la sfârșitul sec XIX, în districtul Thuringia, orașul Apolda, Germania, trăia un colector de taxe pe nume Louis Doberman. Munca pe care o făcea nu era deloc lipsită de pericole, mai ales având în vedere sărăcia multora în acea perioadă și creșterea exponențială a hoților. Aceștia atacau ori de câte ori li se oferea oportunitatea, iar Louis Doberman părea a fi o țintă destul de bună, în special după ce își termina tura de colectări. Doberman era de asemenea cunoscut ca fiind un crescător de câini, luând deseori alături de el unul sau doi câini, exclusiv pentru protecție. Când a început să crească și să încrucișeze câini, avea în minte ideea unui câine care să fie în același timp un bun companion și un protector excelent. Rezultatele muncii lui au dat roade, obținând astfel strămoșul Dobermanului de astăzi, rasa Doberman Pinscher. Nu se cunoaște cu exactitate ce rase de câini a folosit Doberman pentru a crea această rasă, dar se poate specula că a folosit Rottweiler, German Pinscher și Copoiul Black and Tan. Dobermanul a fost prezentat pentru prima dată într-un show canin în anul 1876, unde a fost primit cu aplauze și cu mult entuziasm. În 1894, Louis Doberman și-a găsit sfârșitul, dar în urma lui a lăsat o moștenire pentru întreaga lume. Trecerea lui în neființă a însemnat totodată și dispariția oricărei șanse de a înțelege care au fost rasele care au fost încrucișate pentru a se obține această frumoasă rasă, Doberman. Fiind părintele de drept al acestei rase, și în memoria sa,  denumirea câinilor din rasa Doberman a primit numele său.   Nume: Doberman

Originea: Germania

Grupa: Câini de pază

 


Inaltime: Femela 63 – 70 cm, Mascul 64 – 71 cm

Greutate: Femela 25 – 35 kg, Mascul 30 – 40 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 13 ani

Culoare: negru, maro, cărămiziu, cu pete ruginii

Temperament:  Va fi rezervat față de străini, abilitatea lor naturală de a evalua o situație din punct de vedere a nivelului de amenințare făcându-i să fie sceptici față de oricine, în afară de familia sa.

Dresaj:  Un Doberman trebuie să fie dresat cu o mână fermă, cu constanță și cu menținerea ierarhiei, arătându-i că dumneavoastră sunteți liderul.

Caracteristici distinctive: Coada este de cele mai multe ori ciuntită, iar picioarele lungi, subțiri și mușchiuloase le permit o agilitate și o viteză de invidiat.

La finalul secolului XIX, crescătorii germani ai rasei Doberman au continuat munca lui Louis Doberman, concetrându-se mai mult pe funcționalitatea rasei decât pe aspect. Intenția lor era de a dezvolta Dobermanul până acolo încât să obțină un ”super câine”. La început, au ales să îi încrucișeze doar pe cei mai puternici, mai deștepți, mai rapizi și mai neînfricați dintre câini. Au reușit acest lucru într-o proporție mult mai mare decât își imaginaseră, obținând astfel un câine foarte puternic și agresiv. Otto Goeller este de asemenea recunoscut ca fiind cel care a influențat rasa Doberman, construind-o într-o rasă mult mai folositoare. În anul 1900, rasa Doberman Pinscher a fost recunoscută.  În jurul anului 1908, Dobermanul a ajuns în Statele Unite ale Americii, unde la puțin timp după a apărut o adevărată legendă în jurul rasei. Se spune că unul dintre primii Dobermani duși în America a reușit să câștige consecutiv trei concursuri de aspect, dar abia la al treilea concurs câștigat, unul dintre arbitrii și-a făcut curaj și a reușit să dechidă gura acestuia pentru a-i verifica dinții. La fel ca și multe alte rase, în timpul celor două războaie mondiale, rasa Doberman a fost de multe ori pusă în fața extincției. În jurul anilor 1950, Germanii au renunțat la cuvântul Pinscher din numele rasei, urmați de Englezi care au renunțat și ei la acest nume câțiva ani mai târziu. De-a lungul anilor, crescătorii acestei rase au muncit pentru a-i modifica personalitatea agresivă, reușind să îl construiască protectiv cu familia sa și un excelent companion.

Descriere fizică:

Rasa Doberman este formată din câini construiți compact, cu o musculatură foarte bine dezvoltată, puternici și bine proporționați. Reușesc să dea dovadă de o excelentă eleganță, combinată cu putere, viteză și rezistență. Expresia generală este una mândră și alertă, iar mersul îi este libertin și energic. Au un cap lung și îngust, cu un bot ascuțit, urechile mereu în alertă, ridicate și ascuțite. Mulți dintre crescători au obiceiul de a ciunti urechile Dobermanului. Ochii în formă de migdală și de culoare neagră denotă o inteligență aparte. Coada este de cele mai multe ori ciuntită, iar picioarele lungi, subțiri și mușchiuloase le permit o agilitate și o viteză de invidiat. Blana sa este formată dintr-un păr scurt, drept și dacă este îngrijit corect, atunci va avea inflexiuni lucioase.

Personalitate:

Despre rasa Doberman se spune că este un fel de ”Cadillac al câinilor”. Este o comparație extraordinară și de ce nu, corectă, având în vedere aspectul atât de elegant al acestor câini. O altă comparație și denumire pe care au primit-o de-a lungul timpului este aceea de ”câinele cu minte de om”. Fiind apăruți cu destinația de a fi câini de pază, câinii din rasa Doberman sunt foarte protectivi cu familia lor. De cele mai multe ori, reputația îi precede, hoții evitând în general casele în care știu că există Dobermani. Totuși, un Doberman care trăiește înconjurat de dragoste și într-un mediu liniștit și iubitor este de asemenea un câine iubitor, ascultător și loial. Nu este un câine pe care să îl țineți în curte pentru a vă proteja proprietatea. Câinele Doberman este un câine pentru oameni, fâcând tot timpul dovada acestui lucru. Vor să fie tot timpul alături de dumneavoastră. Sunt câini foarte inteligenți, receptivi, intuitivi, sensibili. Datorită inteligenței sale, această rasă poate să fie folosită în diverse activități, de la câine de casă, la campion în agilitate, câine pentru terapie, câine pentru nevăzători sau chiar câine polițist. Au nevoie de exerciții susținute în fiecare zi, fiind câini extrem de activi. Sunt neînfricați și mereu pregătiți pentru activități de tot felul. Inteligența lor trebuie de asemenea să fie utilizată, motiv pentru care Dobermanul are nevoie de stimulare mentală constantă. Cel mai bine pentru crescătorii de Dobermani este să pregătească o serie de jocuri care să îi țină ocupați în mod constant. Să nu vă speriați dacă pe vreme ploiasă va avea o stare atonică. Nu îi place ploaia, motiv pentru care va alege să se relaxeze până când soarele va ieși din nou. Despre Doberman mai trebuie să știți că îi place să fie ținut în brațe. Așteptați-vă ca în timp ce vă uitați la televizor să vă treziți cu el în brațe. De asemenea, îi place să doarmă alături de dumneavoastră. Totuși, va fi rezervat față de străini, abilitatea lor naturală de a evalua o situație din punct de vedere a nivelului de amenințare făcându-i să fie sceptici față de oricine, în afară de familia sa. Rasa Doberman iubește copiii și este foarte protectivă cu ei. În cazul în care nu îl dresați corespunzător, nu îi oferiți atenția necesară și nu îl stimulați mental, Dobermanul poate să dezvolte diverse probleme comportamentale. Un Doberman care primește toate cele enumerate anterior, se va dovedi a fi un Gentleman perfect în casa dumneavoastră. Tot ce trebuie să faceți este să vă angajați complet în această relație, cunoscut fiind faptul că un Doberman nu este pentru oricine.

Dresaj

Câinii din rasa Doberman se pot diferenția destul de mult în ceea ce privește capacitatea de a fi dresați. Astfel, în timp ce unii dintre ei pot fi dresați cu ușurință, inteligența lor permițându-le să învețe noi trucuri cu rapiditate și într-un mod plăcut, alții se dovedesc a fi încăpățânați și greu de convins. Dar indiferent de aceste aspecte, un Doberman trebuie să fie dresat cu o mână fermă, cu constanță și cu menținerea ierarhiei, arătându-i că dumneavoastră sunteți liderul. Totodată, este nevoie să îl dresați într-o manieră blândă, pentru că un Doberman tratat cu duritate va deveni încăpățânat și se va închide în sine. Odată ce ați depășit faza ierarhiei și a înțeles cine e liderul, cei mai mulți Dobermani vor excela în ceea ce privește dresajul avansat. Dorința lor de a munci alături de oameni, abilitatea lor de a respecta sarcinile trasate și aspectul lor i-a făcut să fie pentru mulți ani niște câini polițiști excelenți.

Toaletaj:

Această rasă este una dintre acelea care nu necesită prea multă îngrijire. Este un câine curat, fără prea mult miros de câine. Periajul săptămânal va permite înlăturarea firelor moarte din blană. Îmbăierea este necesară doar atunci când s-a jucat în locuri urât mirositoare.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Doberman este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– cardiomiopatia constă într-o dereglare a sistemului electric al inimii, ducând astfel la aritmii. Atunci când bătăile neregulate ale inimii sunt succesive, acest lucru poate să ducă chiar la deces;

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– hernia de disc este o afecțiune în care discul intervertebral se degenerează și nu mai amortizează șocurile la nivel intervertebral. Acest lucru face discul să împingă în măduva spinării, cauzând dureri intense, paralizie, lipsa controlului asupra vezicii;

– albinismul este o condiție genetică prin care câinele nu este doar alb, ci ar putea avea și piele și nas roz, iar ochii să îi fie albaștri sau foarte deschiși la culoare. Albinismul aduce sensibilitatea la soare, la diverse probleme de sănătate cum sunt cancerul și probleme ale ochilor;

– narcolepsia este o dereglare neurologică cauzată de incapacitatea creierul de a realiza un tipar regulat în ceea ce privește trezitul și adormitul. Un câine cu această boală va deveni subit somnoros și imediat va și adormi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Join the Conversation

  1. Este una din rasele mele preferate. Sunt foarte destepti si iubitori

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close