| Informaţii generale:
Câinele din rasa Shiba Inu s-a dezvoltat pe pantele abrupte ale munților Japonezi, fiind folosit atât pentru vânătoarea de animale mici, cât și pentru cele mari, timp de secole. Cu precădere, acești câini erau adepții vânatului de păsări, cu toate că și alte animale cum ar fi urși, porci mistreți sau cerbi puteau să devină țintele lor. Este totodată posibil să existe câteva gene de Chow Chow în această rasă. Abia în jurul anilor 1920 rasa Shiba Inu și-a primit numele oficial. Primul standard al rasei a fost scris în anul 1934. În luna Decembrie 1936, rasa a fost desemnată ca fiind o resursă naturală prețioasă a Japoniei, prin intermediul unui Act oficial venit din partea Institutului Cultural. Rasa de câini Shiba Inu a intrat în showurile de profil începând cu anii 1930. Majoritatea acestor câini provin din zona Yamanashi sau San In, aduși acolo din zona muntoasă. La acel moment, majoritatea acestor câini erau duri și diferiți în ceea ce privește tipul și temperamentul. Cel de-al doilea război mondial a dus rasa de câini Shiba Inu în pragul extincției. Pe lângă daunele produse de cel de-al doilea război mondial, la câțiva ani după finalizarea acestuia, rasa Shiba Inu a fost lovită de un val masiv de îmbolnăviri cu pestă canină, care a dus rasa și mai aproape de extincție. Cei câțiva câini care au reușit să rămână în viață au provenit din trei linii distincte: San In Shiba, Mino Shiba și Shin Shu Shiba. Câinele Shiba Inu de astăzi este descendent al acestor trei varietăți de câini. Shiba Inu de astăzi este elegant și cu o ținută |
Nume: Shiba Inu
Originea: Japonia Grupa: Câini de vânătoare Inaltime: Femela 33 – 38 cm, Mascul 36 – 41 cm Greutate: Femela 7,5 kg, Mascul 10 kg Speranta medie de viata: până la 8 – 11 ani Culoare: Crem, galben închis, gri Temperament: Pentru crescătorii de câini cu experiență, câinii Shiba Inu sunt niște câini iubitori, afectuoși, care oferă înapoi ceea ce primește. Shiba Inu are nevoie de o mulțime de activități viguroase pentru a se menține sănătos și cu un temperament echilibrat. Dresaj: Dacă lăsați câinele să încalce regulile, acesta o va face indiferent de consecințe. Odată ce lidershipul a fost stabilit și comenzile de bază învățate, câinele Shiba Inu ar trebui să treacă la activități mai avansate, cum ar fi dresajul de agilitate. Caracteristici distinctive: Urechile îi sunt tot triunghiulare, mici, dar în perfectă proporție cu restul corpului. Sunt așezate depărtat una de cealaltă și îndreptate înspre în față. Craniul este moderat și proporționat cu restul corpului. Fruntea îi este largă și dreaptă. |
consistentă. Și-au păstrat instinctele de vânătoare și au rămas niște câini independenți dar plini de afecțiune față de cei care le câștigă încrederea și respectul. Primul Shiba Inu care a ajuns în America a fost în anul 1954, fiind adus de un soldat American din Japonia. La finalul anilor 1970, mai mulți câini Shiba Inu au fost importați din Japonia de către iubitorii acestei rase. Primul câine care a fost născut în America a fost în anul 1979, din doi părinți importați de către Julia Cadwell. Shiba Inu a fost admis în American Kennel Club în Aprilie 1992. A devenit eligibil pentru participarea în competițiile de profil la clasa Diverse în Iunie 1992 și a primit eligibilitate completă pentru concursuri în Grupa Non-Sportivă un an mai târziu, respectiv în Iunie 1993.
Descriere fizică:
Câinii din rasa Shiba Inu au de obicei o înălțime între 36 și 41 cm, iar femelele între 33 și 38 cm. Greutatea medie a acestor câini se situează la 10 kg pentru masculi și 7,5 kg pentru femele. Expresia feței acestor câini arată încredere și putere. Ochii îi sunt oarecum triunghiulari ca și formă, așezati destul de adânc și cu o ușoară curbă exterioară înspre baza urechilor. Culoarea este maro închis, iar pleoapele le sunt negre. Urechile îi sunt tot triunghiulare, mici, dar în perfectă proporție cu restul corpului. Sunt așezate depărtat una de cealaltă și îndreptate înspre în față. Craniul este moderat și proporționat cu restul corpului. Fruntea îi este largă și dreaptă. Stopul este moderat. Botul îi este ferm, plin și rotunjit. Buzele și nasul îi sunt negre. Gâtul este gros, puternic și de lungime moderată. Corpul este acoperit de musculatură, fără să aibă un aspect dur. Pieptul îi este bine dezvoltat, cu o cavitate toracică destul de mare. Abdomenul și spatele sunt puternice și musculoase. Coada este groasă și puternică, purtată deasupra spatelui într-o poziție și formă curbată. O singură curbură este ideală, dar sunt acceptate și două. Blana îi este dublă, cu cea exterioară fiind dreaptă și deasă, iar cea interioară moale și groasă. Blana este scurtă și egală ca și lungime pe tot corpul. Doar blana de pe coadă este ușor mai lungă și arată ca o perie. Culoarea blănii poate să fie crem, galben închis sau gri. Urajiro (crem înspre alb) trebuie să apară în următoarele părți ale corpului indiferent de culoarea câinelui: pe părțile laterale ale botului, pe obraji, interiorul urechilor, interiorul picioarelor, pe abdomen și pe partea interioară a cozii. Pe câinii care au culoarea mai roșiatică, Urajiro se găsește cu precădere pe gât și pe piept. Câinii din rasa Shiba Inu mai pot să aibă o culoare neagră cu pete maro, sau roșu cu vârfurile firelor de păr negre.
Personalitate:
Rasa de câini Shiba Inu este formată din câini cu o personalitate neînfricată și mereu alertă. Mulți dintre proprietarii de câini Shiba Inu îi consideră pe aceștia niște câini foarte curajoși și cu un aspect frumos. A deține un Shiba Inu înseamnă să vă asigurați că îi permiteți o mulțime de exerciții, dresaj și socializare. Aceste trei ingrediente sunt esențiale pentru a crește un Shiba Inu într-o manieră elegantă și echilibrată. Câinii Shiba își iubesc familiile și vor vrea să fie incluși în toate activitățile acesteia, atât cele de interior cât și cele de exterior. Sunt excelenți cu copiii, dar în general cu cei care au deja câțiva ani. Preferă copii mai mari, care înțeleg cum să se comporte cu un câine. Pentru crescătorii de câini cu experiență, câinii Shiba Inu sunt niște câini iubitori, afectuoși, care oferă înapoi ceea ce primesc. Shiba Inu are nevoie de o mulțime de activități viguroase pentru a se menține sănătos și cu un temperament echilibrat. Sunt atrăgători pentru persoanele care trăiesc în apartament datorită constituției lor medii și a aspectului unic, dar Shiba Inu are nevoie de câteva plimbări pe zi și o mulțime de timp pentru a fugi. Pentru că sunt în general agresivi față de alte animale, parcurile nu sunt cele mai bune locuri în care să îi lăsați să alerge. Astfel, mai rămâne opțiunea unei ferme sau a unei case cu destul de mult spațiu exterior pentru ca Shiba Inu să își consume energia. Acestor câini le plac jocurile interactive și vor urmări fericiți mingile aruncate. Activitatea ideală pentru un Shiba Inu este cursul de agilitate, pentru că și mintea lor este una la fel de activă precum corpul, iar plictiseala se poate instala foarte repede. Un Shiba Inu plictisit este un Shiba distructiv. A-l ține tot timpul ocupat te poate ajuta să salvezi mobila. Câinii Shiba Inu au nevoie de socializare pentru a nu mai fi agresivi față de alți câini, dar chiar și așa este indicat să îl țineți tot timpul în lesă. Sunt de asemenea predispuși să urmărească pisicile, iar rozătoarele închise în cuști sunt de asemenea niște victime ale acestui câine. Sunt foarte posesivi cu jucăriile și mâncarea. Dacă un străin îi va lua ceva ce îi aparține, cu siguranță câinele va reacționa. Lipsa exercițiilor îl va face plictisit, iar atunci când știți că veți lipsi o perioadă mai lungă de acasă, este ideal să îl scoateți la plimbare și la alergat înainte. Această rasă are obiceiul de a-și exprima plictiseala prin lătrat excesiv, urlat și mestecatul de mobilă.
Dresaj:
Rasa Shiba Inu este una dificil de dresat, mai ales dacă se încearcă de către proprietarii de câini. Mulți crescători recomandă să îl dați la un dresor profesionist care înțelege personalitatea și temperamentul acestui câine. Sunt niște câini dominanți, la care le place să fie la conducere și care au nevoie să le arătați că nu ei sunt liderul. Este importantă consistența, recompensele și mult calm. Dacă lăsați câinele să încalce regulile, acesta o va face indiferent de consecințe. Odată ce lidershipul a fost stabilit și comenzile de bază învățate, câinele Shiba Inu ar trebui să treacă la activități mai avansate, cum ar fi dresajul de agilitate. Sunt animale deștepte, cărora le place să își folosească mintea și corpul, apreciind oportunitatea de a fi alături de cineva pe care îi consideră persoane dragi. Socializarea trebuie să înceapă devreme, astfel că nu va crește cu o neîncredere constantă față de străini. Temperamentul puternic al acestui câine îi oferă o reputație proastă în anumite cercuri, dar acest lucru nu înseamnă că în timp, și cu mult dresaj, socializare, nu va reuși să fie un câine cu o manieră elegantă.
Toaletaj:
Rasa de câini Shiba Inu nu au nevoie de foarte multă îngrijire. Sunt niște câini care natural sunt curați și fără miros specific de câine. O baie atunci când este nevoie ar trebui să ajungă. Îmbăierea prea deasă ar putea să ducă la uscarea pielii și a blănii. O dată la trei luni ar trebui să fie de ajuns. Blana trebuie să fie periată cel puțin o dată pe săptămână pentru a îndepărta firele moarte și zilnic în perioada de pierdere a blănii.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli și afecțiuni curente:
Rasa de câini Shiba Inu este o rasă în general sănătoasă, cu puține boli cunoscute ca fiind particulare lor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei.
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– glaucomul este o afecțiune oftalmologică prin care crește tensiunea intraoculară și poate să ducă la compromiterea vederii într-un timp scurt. Ochii produc constant un fluid care dacă nu se scurge corect produce acea presiune în globul ocular;
– melanomul ochilor/glaucom secundar apare ca o masă pigmentară, de obicei superficială, cu extindere progresivă și aduce cu el exoftalmie, strabism, keratită;
– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii;
– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali;
– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;
– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului. Câinele va începe să șchiopăteze și în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală.
