Specia de Papagali cu Capul Maro

435

 

Informaţii generale:

Specia de papagali cu Capul Maro (Poicephalus Cryptoxanthus) este originar din Sude-Estul Africii, din Swaziland, Zululand și Natal, până în nord-estul Transvaal și sudul Mozambicului și Sud-est Zimbabwe. Se găsesc în orice zonă acoperită de păduri, atât în savane cât și în zonele uscate. Se știe despre ei că preferă copacii de Baobab. Aceste păsări sunt observate în stoluri mici, de până la 12 papagali. Atunci când se întâlnesc la locurile pentru mâncare, pot să se adune chiar și 50 de păsări. Chiar dacă această pasăre este amenințată în habitatul lor natural, Papagalul cu Capul Maro este un papagal foarte popular și apreciat în avicultură. Datorită culorilor atractive și a abilităților excelente de vorbitori, această specie a devenit una dintre cele mai populare specii de păsări ca și animale de companie. În ultimii ani, un ușor declin al populației de papagali cu Capul Maro a făcut ca această pasăre să fie tot mai greu de găsit în sălbăticie. Papagalii cu Capul Maro ajung la maturitate la aproximativ doi ani, dar încep să se reproducă după ce ating vârsta de 3 sau 4 ani. Cu toate că unii pot să se împerecheze în orice moment, majoritatea dintre aceștia preferă reproducerea în timpul sezonului rece. În mod normal depun ouă de două sau de trei ori pe an, cu o medie de aproximativ 3 – 4 ouă pe cuib. Perioada de incubare durează în general aproximativ o lună.

Numele speciei:  Poicephalus cryptoxanthus cryptoxanthus;  Engleză: Brown-headed Parrot; Olandeză: Bruinkoppapegaai; Germană: Braunkopfpapagei; Franceză: Perroquet à tête brune.

  Nume: Papagali Cu Capul Maro

Originea:   Sud-Est Africa, Swaziland, Zululand și Natal, Mozambic, Zimbabwe

Grupa: de dimensiuni medii

Inaltime: 21 – 25 cm

Speranta medie de viata: până la 20 – 30  ani

Culoare: Este în mare parte gri, cu excepția capului (după cum îi spune și numele) și partea din spate a gâtului care este maro-gri. Pe partea de sus a spatelui, culoarea este verde, iar în partea de jos a spatelui, verdele începe să fie unul pal.

Temperament:  La fel ca mulți papagali Africani, această specie are abilitatea de a imita sunetele pe care le aude în jur, cum ar fi soneria de la telefon sau cea de la intrare și diferite sunetele ale electronicelor din casă. Pot de asemenea să producă niște sunete foarte ascuțite, mai ales atunci când sunt fericiți.

Caracteristici distinctive: Adulții au ochii de culoare galbeni-gri, fiind înconjurați de un inel de culoare gri. Tineri papagali cu capul maro au ochii maro. Partea de sus a ciocului este gri, iar baza acestuia este mai stinsă la culoare. Picioarele îi sunt de asemenea gri.

 

Sub-Specii:

Papagalul cu Capul Maro Tansanian

Numele Speciei: Poicephalus cryptoxanthus tanganyikae;  Engleză: Tanzanian Brown-headed Parrot; Olandeză: Tanzania Bruinkoppapegaai ; Germană: Tansania Braunkopfpapagei; Franceză: Perroquet à tête brune de Tanzania

Descriere: asemănător cu cryptoxanthus, dar cu capul mai maro-măsliniu. Penele care îi acoperă urechile au o ușoară atingere argintie. Pieptul, abdomenul și zona de sub coadă sunt de culoare verde-gălbui. Partea de sus a spatelui este aproape complet verde cu o ușoară tentă pală pe margini. Lungimea acestora este de 22 cm, lungimea aripilor de 14,5 – 16 cm.

Distribuția: în Mozambic la nord de râul Save River, sudul Mali, estul Tanzaniei și în mare parte din zona de SudEst a Keniei. Este considerat a fi o specie amenințată.

Papagalul cu Capul Maro Zanzibar

Numele Speciei: Poicephalus cryptoxanthus zanzibaricus; Engleză: Zanzibar Brown-headed Parrot; Olandeză: Zanzibar Bruinkoppapegaai; Germană: Sansibar Braunkopfpapagei; Franceză: Perroquet à tête brune de Zanzibar.

Descriere: este foarte asmeănător cu papagalul cu capul maro tanzanian, singura diferență fiind faptul că aceștia sunt mai mari. Au o lungime de 23 cm și aripile ating 17 cm în lungime.

Distribuția: Zanzibar și Insulele Pemba. Și această sub-specie este încadrată ca și amenințată.

 

Descriere fizică – taxonomie:

Penajul acestor papagali cu capul maro este în mare parte gri, cu excepția capului (după cum îi spune și numele) și partea din spate a gâtului care este maro-gri. Pe partea de sus a spatelui, culoarea este verde, iar în partea de jos a spatelui, verdele începe să fie unul pal. Pieptul, abdomenul și partea de sub penele cozii sunt de asemenea un verde pal, cu marcaje albastre la unele păsări. Prezintă pete de culoare galben luminos sub aripi, care se pot vedea perfect atunci când păsările sunt în zbor. Aceste marcaje pot să fie observate la unele păsări în zona în care coapsele se unesc cu corpul. Partea exterioară a penelor principale ale aripilor sunt albastre. Partea de sus a cozii este maro-măslinie, cu margini verzi și cu vârful de asemenea verde. Partea de jos este gri. Adulții au ochii de culoare galben-gri, fiind înconjurați de un inel de culoare gri. Tinerii papagali cu capul maro au ochii maro. Partea de sus a ciocului este gri, iar baza acestuia este mai stinsă la culoare. Picioarele îi sunt de asemenea gri. Papagalii cu capul maro imaturi se aseamănă foarte mult cu cei adulți, dar cu culori care sunt parcă mai șterse. Capul, ceafa și partea de sus a pieptului au o culoare galben-măsliniu. Ochii lor sunt maro închis, care se transformă într-un verde pal pe măsură ce devin adulți. Partea de jos a ciocului și pielea de deasupra sunt roz.

Personalitate:

La fel ca aproape orice altă specie din familia Poicephalus, în ceea ce privește comportamentul, papagalii cu capul maro sunt considerați a fi destul de timizi și de manierați. La fel ca majoritatea papagalilor, această specie este în general jucăușă, o pasăre activă și căreia îi place să se distreze. Totuși, specia de papagali cu capul maro tind să prezinte semne de pasivitate atunci când interacționează cu oameni sau cu alte animale. Mai mult, aceste păsări sunt considerate cele mai bune vorbitoare din familia Poicephalus, alături de speciile cu Burta Roșie (Red Bellies). Totuși, acest lucru nu va garanta faptul că toți membrii vor vorbi. Un dresaj adecvat și foarte multă îngrijire și socializare trebuie să îi acordați pentru a scoate la suprafață întregul potențial comunicativ al acestui papagal. La fel ca mulți papagali Africani, această specie are abilitatea de a imita sunetele pe care le aude în jur, cum ar fi soneria de la telefon sau cea de la intrare și diferite sunetele ale electronicelor din casă. Pot de asemenea să producă niște sunete foarte ascuțite, mai ales atunci când sunt fericiți. Acești papagali sunt foarte independenți și preferă să facă lucrurile așa cum doresc , mai ales atunci când se joacă în cușca sau în spațiul în care se află. Au o memorie foarte bună, motiv pentru care este important să nu îi faceți rău nici fizic și nici psihic, pentru că nu vor cu uita cu siguranță acest lucru. Acești papagali pot să trăiască până la maxim 30 de ani, dar majoritatea vor trăi între 15 și 20. Vor deveni mult mai independenți odată cu atingerea maturității sexuale (în jurul vârstei de 2 -3 ani), iar masculii adulți pot să devină agresivi în timpul sezonului de împerechere. Sunt niște papagali foarte energici, motiv pentru care ar trebui să le oferiți tot timpul jucării, elemente din lemn care să poată fi mestecate și crengi din copaci. Păsările tinere ar trebui să fie socializate și expuse la cât mai mulți oameni și situații, cum ar fi noi cuști, vizite la veterinar, la prietenii care vin în vizită, pentru a evita situația în care frica pune stăpânire pe ei.

Împerecherea: sezonul de împerechere are loc în general între lunile Aprilie – Octombrie, în funcție de locul în care se află. Unele păsări mai prolifice reușesc să se împerecheze tot timpul anului. Reproducerea se realizează în general în cavitățile din copaci, de preferat cele lăsate în urmă de ciocănitori, la înălțimi considerabile. Păsările captive vor avea nevoie de un cuib vertical de următoarele dimensiuni: 30 cm x 30cm x 24 cm. Despre specia de papagali cu cap maro se știe că reușesc să se împerecheze foarte bine în captivitate. Numărul de ouă pe care o femelă le depune este între 2 – 4 ouă albe, care vor fi incubate între 22 – 26 zile. Micii papagali vor trebui să fie hrăniți des, mai ales în primele  2 săptămâni. De asemenea, este indicat să fie ținuți alături de părinți. Penele vor fi vizibile la aproximativ 7 – 9 săptămâni. Vârsta la care papagali sunt înțărcați este de 12 săptămâni, iar la maturitate ajung la aproximativ 2 ani.

Dresaj

În cazul în care nu reușiți să le dresați, s-ar putea să întâmpinați probleme chiar și în a le scoate afară din cușca lor. Din acest motiv, este indicat să identificați un program de dresaj pentru papagalul vostru. Indiferent dacă aveți papagalul de o zi sau de câțiva ani, programul de dresaj vă va ajuta foarte mult. Puteți să căutați informații de dresaj și pe internet, unde există numeroase filmulețe care arată metode utile și simple de aplicat, prin care să vă dresați papagalul.

Hrana:

În sălbăticie, specia de papagali cu Capul Maro mănâncă o varietate de semințe, de nuci, vegetație și fructe de pădure. De asemenea, mai sunt cunoscuți ca și distrugători de culturi de semințe. Acești papagali sunt predispuși la obezitate, motiv pentru care trebuie să fiți atenți cu hrana acestora. Oferiți-le cât mai multe verdețuri , puțină carne pentru a le acoperi necesarul de proteine, dar și un os pentru a le reda calciul. Tot pentru a beneficia de vitamina D, papagalii trebuie să fie ținuți în lumină naturală, în caz contrar vor avea probleme de sănătate. Lumina naturală a soarelui este de ajutor atunci când acești papagali încep să își smulgă penele (semn al lipsei de calciu sau altă deficiență nutritivă).

La magazinele de specialitate puteți să găsiți bare presate de semințe, cu aromă de miere, de fructe de pădure sau multe alte variante. Acestea sunt foarte îndrăgite de către papagalii cu capul maro. Pe lângă semințe, este indicat să îl hrăniți cu mâncare proaspătă, cum sunt legumele, fructele și fructele de pădure. Mere, morcovi, pere, porumb, broccoli, spanac sunt opțiuni foarte bune pentru hrana papagalului, acestea fiind foarte bogate în nutrienți. La fel ca și oamenii, nici papagalilor nu le place mâncarea care se îndepărtează de gustul ei original. Mâncarea procesată excesiv își pierde din valoarea nutritivă, conținând adeseori calorii care pot să ducă la creșterea în greutate. Nici mâncarea prăjită nu trebuie să existe în meniul papagalilor.

Boli si afectiuni curente:

Specia de papagali cu Capul Maro, dacă sunt îngrijiți corespunzător nu ar trebui să prezinte probleme de sănătate.  Doar observându-l, veți putea să înțelegeți ceea ce transmite în diferite ipostaze. Dacă îl vedeți că bea prea multă apă, că nu mănâncă destul sau că mănâncă prea mult, că este prea slab sau prea gras, că este letargic, atunci cu siguranță există o problemă de sănătate și ar trebui să mergeți cu el la un medic veterinar. Unele dintre cele mai comune boli pe care le puteți întâlnit sunt Psittacosis (febra papagalului), infecțiile virale, bacteriene sau ciupercile, Papillomas, probleme ale rinichilor, toxicitate, otrăvirea cu metale grele.

Unele dintre problemele care pot să apară sunt următoarele:

– boala ciocului și a penelor (PBFD)

– alergiile;

– căderea penelor;

– voma;

– constipația;

– îi curge nasul și dificultăți la respirație;

– probleme cu ciocul, cu picioarele sau cu ochii;

– pierderea echilibrului.

Dacă observați aceste simptome la pasărea voastră, oferiți-i imediat un mediu cald (30 grade C), uscat și sigur. Puneți-i apă și mâncare aproape, iar dacă observați că problemele persistă, este imperativ să mergeți cu papagalul la un veterinar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close