Informaţii generale:
Rasa Prepelicar Breton a primit numele zonei celtice a nord-vestului Franței (Bretagna), un teritoriu care a fost cu multă vreme în urmă un regat independent. Bretania este pământul celților, locul de baștină al cunoscutului rege Arthur, și care de-a lungul timpului a fost un important centru de comerț între cele două țări. Comerțul de câini constituia o componentă importantă în acea perioadă. Se poate observa cu ușurință atât din coloritul lor cât și din alte caracteristici fizice faptul că Prepelicarul Breton și rasa Spanielul Springer Scoțian împărtășesc aceiași strămoși. Primele dovezi ale apariției rasei Prepelicarul Breton au fost picturi și tapițerii datând din secolul al XVII-lea. Acestea arată un câine maro cu alb urmărind o potârniche. Rasa Prepelicarul Breton modernă a apărut într-un mic orășel din Britania, numit Pontou, la mijlocul secolului XVIII. Se presupune că această rasă a apărut ca urmare a încrucișării a unei femele alb cu maro închis, aparținând unui vânător francez, cu un mascul gălbui cu alb adus în Bretania după ce a fost împușcat de către un vânător englez. Dintre cei doi căței rezultați, unul a făcut furori în zonă, deținând abilități excelente de vânător. Rezultatul obținut a fost un câine de vânătoare |
Nume: Prepelicar Breton
Originea: Franța Grupa: Câini de vânătoare Inaltime: Femela 56 – 64 cm, Mascul 58 – 68 cm Greutate: Femela 32 – 35 kg, Mascul 34 – 38 kg Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani Culoare: orice culoare în afară de alb, cel mai des întâlnit este negru Temperament: Sunt câini energici și au nevoie de exerciții zilnice. Le place să se joace cu alte persoane în curte, dar când seara vine, vor dori să fie luați în casă alături de dumneavoastră. Dresaj: Pentru un Briard nu este deloc ușor să ierte pe cineva care s-a purtat urât cu el. Caracteristici distinctive: Mersul reprezintă o caracteristică distinctivă la această rasă, pentru că deși este descris ca fiind elastic, și în ciuda înfățișării mari, se spune despre această rasă că ”plutește”. |
care sperie păsările și aduce vânatul. Localnicii s-au atașat destul de repede de această rasă, mai ales datorită agilității și a vitezei lor. Cam în aceeași perioadă, show-urile canine au început să devină o modă atât în Anglia cât și în Franța. Rasa Prepelicarul Breton a făcut cu ușurință trecerea de la câini de vânătoare la câștigători de concursuri, fiind recunoscuți ca și rasă în anul 1907, în Franța. Primul câine din rasa Prepelicar Breton recunoscut în Franța a fost un mascul portocaliu cu alb pe nume Boy. În Statele Unite au apărut abia în anul 1931, și odată ce au început să fie cunoscuți au reușit să câștige o doză importantă de popularitate. Primul câine din rasa Prepelicarul Breton înregistrat în America a fost Edir du Mesnil, în anul 1934. La fel ca multe alte rase, și Prepelicarul Breton a avut de suferit din punct de vedere al exemplarelor în timpul celui de-al doilea război mondial. În Franța, reproducerea acestei specii a suferit o scădere dramatică în acea perioadă. Imediat după război, crescătorii francezi au decis să primească și câinii cu pete negre în standardul rasei, tocmai pentru că gena rasei a fost aproape distrusă pe timpul războiului. America și Canada în schimb nu au acceptat culoarea neagră ca și standard al rasei.
Descriere fizică:
Rasa Prepelicarul Breton este o rasă bine proporționată, pătrățoasă, înălțimea la nivelul umerilor egalizând lungimea corpului. Partea din față a corpului este ușor mai înaltă decât zona dorsală. Este un câine cu o înălțime medie și cu oase ușoare. Combinația dintre picioarele lungi și oasele ușoare permite câinilor din rasa Prepelicarul Breton o remarcabilă agilitate și viteză. De altfel, această rasă este cunoscută și apreciată pentru abilitatea de a acoperi o porțiune mare de teren atunci când sunt la vânătoare. Coada le este mică, dacă nu chiar inexistentă. Blana este mai puțin deasă și bogată decât la spaniel și de obicei este întinsă sau în valuri. Expresia câinilor din rasa Prepelicarul Breton este alertă și ageră, dar totodată blândă, în timp ce ochii le sunt protejați de desișurile terenurilor de vânătoare de către niște pleoape destul de protuberante și de greoaie.
Personalitate:
Rasa Prepelicarul Breton este o rasă veselă, fericită, energică și iubitoare de activități în aer liber. Sunt niște câini excelenți pentru o familie care iubește vânătoarea sau care iubește excursiile. Câinilor le face o deosebită plăcere să meargă în plimbări lungi alături de vânător, dar totodată le face plăcere să se joace cu copiii în spatele curții. Sunt totodată temperați și loiali, în timp ce consideră familia din care fac parte ca fiind haita lor, motiv pentru care se simt fericiți și sunt plini de afecțiune. Deși pare a fi un câine ideal pentru a fi ținut în apartament datorită mărimii sale, habitatul perfect pentru rasa Prepelicarul Breton este o fermă cu destul de mult teren la dispoziție, teren pe care să alerge și să își consume energia toată ziua. Au nevoie zilnică de câteva ore de exerciții susținute, motiv pentru care, plimbarea de seară prin cartier alături de el nu este o soluție ideală. O singură astfel de plimbare nu le va satisface nevoia de exerciții zilnice. Familiile care practică vânătoarea au destul de mult de câștigat de pe urma acestor câini pentru că se descurcă excelent în câmp, lucrează îndeaproape cu vânătorul. Deși par a fi destul de sensibili, rasa Brittany sunt câini rezistenți, care vor îndura cu plăcere orice tip de teren sau orice condiții atmosferice, în căutarea vânatului. Prepelicarul Breton este special creat pentru a asista vânătorii de păsări. Au nevoie să fie angrenați în activități care le menține interesul ridicat și mintea în alertă. Dacă sunt lăsați prea mult timp singuri, ar putea să apară stări de anxietate, ceea ce va duce automat la comportament depresiv și distructiv. De asemenea, dacă nu își fac exercițiile zilnice, vor deveni hiperactivi și extrem de greu de controlat. Doar prin intermediul activităților mentale și fizice puteți să evitați apariția unor astfel de comportamente. Atunci când ieșiți cu el la plimbare, exceptând cazul în care sunteți la vânătoare, este indicat să îl purtați în lesă. Motivul este unul singur: păsările. Păsările sunt mereu o atracție irezistibilă la această rasă.
Dresaj:
Fiind un câine foarte inteligent, rasa Prepelicarul Breton excelează la dresajul pentru supunere. Recompensele pozitive sunt cele mai bune metode de a obține rezultatul dorit de la această rasă, în timp ce un comportament dur va duce la dezvoltarea unor acțiuni de evitare și mai mult, le va deranja cu siguranță partea lor sensibilă. Vânătorii nu au nevoie să îi dreseze intens pentru ieșirea la vânătoare. Câteva comenzi de bază ar trebui să fie de ajuns, deoarece bagajul genetic al acestor câini conține toate elementele necesare pentru o vânătoare de succes. Socializarea este importantă încă din stadiul de căței. Rasa Prepelicarul Breton are tendința de a fi timidă, motiv pentru care o expunere a câinilor la oameni noi, noi situații, ar putea să îndepărteze această timiditate.
Toaletaj:
Deși această rasă este una dintre cele mai ușor de îngrijit rase. Mențineți în bune condiții blana prin periaje săptămânale și câte o baie cu șampon atunci când este necesar. Nu își pierd foarte mult părul. Verificați-i urechile săptămânal pentru a identifica orice posibilă infecție, semne de roșeață sau chiar diverse elemente nedorite (scaieți, iarbă, frunze, etc), rămase acolo în timpul incursiunilor prin tufișuri după păsări.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Îngrijirea unghiilor menține picioarele câinilor în condiții bune și mai mult, vă protejează pe dumneavoastră de zgârieturi atunci când sare să vă întâmpine.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Prepelicarul Breton este o rasă rezistentă, cu puține afecțiuni care să dea de furcă proprietarilor. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– hipotiroida este o disfuncție a glandei tiroide. Aceasta este considerată a fi motivul apariției epilepsiei, alopeciei, obezitatea, letargie, hiperpigmentarea și alte boli ale pielii;
– disfuncții tiroidiene, care sunt cunoscute pentru că duc la pierderea părului, la obezitate, la letargie și la alte probleme ale pielii;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– atacuri neurologice, cauzate de mai mulți factori și care pot apărea în orice moment. Tremuratul, urinatul subit, privitul în gol, spasme musculare, pierderea conștienței sunt exemple de posibile astfel de atacuri. Acestea pot fi ținute sub control prin medicamentație, dar nu pot fi stopate.