Rasa Samoyed
| Informaţii generale:
Câinele din rasa Ciobănesc de Shetland provine, așa cum îi spune și numele, din Insulele Shetland, care se găsesc între Scoția și Norvegia, la aproximativ 50 de mile Nord de Scoția și puțin sub cercul Arctic. Aceste insule sunt totodată casa mai multor rase de animale, cum ar fi Poneii de Shetland și Oile de Shetland. Mulți ani, Ciobănescul de Shetland a fost denumit Toonie, nume care provine din cuvântul Norvegian ”fermă”. Fermierii au crescut această rasă, combinând Border Collie cu câini de dimensiuni mai mici, pentru a obține un câine capabil să lucreze și să apere turmele de oi Shetland. Unele persoane speculează faptul că una dintre îndatoririle pe care acești câini le aveau era să protejeze mieii de atacurile păsărilor. Se poate observa foarte ușor că majoritatea câinilor Shetland au o pasiune de a urmări păsările, iar unii dintre ei au tendința de a urmări avioanele sau elicopterele pe care le văd zburând deasupra lor. La începutul anilor 1800, câinii din rasa Shetland au fost aduși în Anglia și în Scoția, acolo unde au fost considerați niște Collie în miniatură. Pe Insulele Shetland, fermierii începuseră să reproducă acești câini Shetland pentru a fi chiar mai mici și mai pufoși, tocmai pentru a putea să îi vândă vizitatorilor de pe insulă. Există câteva zvonuri cu privire la o posibilă încrucișare cu un Prinț Charles Spaniel și rase de câini Pomeranian, |
Nume: Ciobănesc de Shetland
Originea: Insulele Shetland / Între Scoția și Norvegia Grupa: Câini de muncă Inaltime: Femela 33 – 40 cm, Mascul 35 – 42 cm Greutate: Femela 7 – 8 kg, Mascul 7 – 8 kg Speranta medie de viata: până la 12 – 14 ani Culoare: maro/albastru/alb Temperament: Sunt niște câini foarte inteligenți și își vor folosi atât mintea cât și corpul, apreciind oportunitatea de a învăța noi lucruri pe măsură ce le exersează. Exercițiile corespunzătoare vor ocupa creierul acestor câini și îi vor ajuta să rămână calmi în interiorul casei. Dresaj: Vor prinde comenzile foarte repede și sunt niște câini cu o dorință foarte mare de a face pe plac. Tratamentul pozitiv și o mulțime de recompense este tot ceea ce au nevoie în sesiunile de dresaj. Caracteristici distinctive: Capul, văzut de sus trebuie să fie lung, cu un aspect plan începând de la urechi până la nas. Expresia acestui câine trebuie să fie alertă, blândă, inteligentă și mereu întrebătoare. |
care au fost lăsați pe insulă de către turiști. Au existat de-a lungul timpului atât de multe încrucișări, încât la finalul sec XIX, locuitorii insulei au început să observe că aspectul original al acestui câine începe să dispară. Au început astfel o serie de discuții și acțiuni pentru a aduce înapoi aspectul original al Ciobănescului de Shetland. Trei tipuri de crescători au început să își facă apariția: cei care credeau că trebuie să se încrucișeze doar câini din rasa Collie, cei care doreau să încrucișeze puținii câini Shetland care mai existau între ei, și în final cei care continuau să încrucișeze câinii fără să le pese de evoluția rasei. Într-un final, în showurile de profil de la începutul sec XX, erau prezentate exemplare din toate cele trei versiuni de încrucișări. În anul 1909, Clubul Kennel Englezesc a recunoscut această rasă. 28 de câini din rasa Sheltland au fost înregistrați în acel an ca și Collie Shetland. Patru dintre ei apar în continuare în pedigree-ul multor campioni moderni: doi masculi denumiți Lerwick Tim și Trim și două femele pe nume Inverness Topsy și Inga. Primul Sheltie care a fost înregistrat de către Clubul American Kennel a fost Lord Scott în anul 1911. Crescătorii de Collie din Anglia nu erau foarte fericiți în ceea ce privește numele rasei, ceea ce i-a determinat să protesteze pentru schimbarea numelui, ceea ce s-a și întâmplat. Noua denumire a rasei a fost stabilită Ciobănescul de Shetland. Acest câine a creat controverse atât în Marea Britanie, cât și în SUA timp de mai mulți ani, cu privire la standardul rasei. Ca și efect, multe cluburi de Ciobănești de Shetland au fost formate pentru a susține diverse opinii. În final, în anul 1930, cluburile din Scoția și cele Englezești s-au pus de comun acord și au decretat faptul că acest câine ”ar trebui să semene cu un collie în miniatură”. Crescătorii din America au importat câini Ciobănești Sheltand din Anglia până în anii 1950, dar până în acel moment, câinii ciobănești Sheltand din America și Anglia începuseră să difere mult ca și aspect și mărime. Pe măsură ce rasa devenea tot mai cunoscută, numărul lor creștea în America. în anii 1970, popularitatea lor a explodat ca urmare a listării lor în top zece cei mai populari câini. Astăzi, popularitatea lor se situează în top 20 dintr-o listă de 155 de rase.
Descriere fizică:
Câinele Ciobănesc de Shetland, la fel ca și Collie, are trăsături ale Border Collie-ului din Scoția, care a fost transportat pe insula Shetland și încrucișat cu alte rase cu părul lung, mici și inteligente, a fost redus la mărimi foarte mici. Astăzi, această rasă are aceași mărime și aspect general ca și Rough Collie și la fel cum Poneiul Shetland seamănă cu rase mari de cai. Cu toate că asemănarea dintre Ciobănescul Shetland și Rough Collie există, totodată sunt prezentate și diferențe care trebuie să fie notate. Câinele Ciobănesc Shetland este mic, alert, cu o blană aspră și lungă, un câine de muncă. Trebuie să fie agil, rezistent. Aspectul exterior trebuie să fie simetric și să nu apară deloc disproporționat. Masculii trebuie să aibă un aspect masculin, iar femelele unul feminin. Ca și aspect general, corpul ar trebui să îi fie de lungime medie, dar mare parte a acestei lungimi este datorată lățimii umerilor și a șoldurilor, care lasă impresia de lungime, pentru că spatele este unul scurt. Capul, văzut de sus trebuie să fie lung, cu un aspect plan începând de la urechi până la nas. Expresia acestui câine trebuie să fie alertă, blândă, inteligentă și mereu întrebătoare. Ochii îi sunt de mărime medie, cu margini mai negre la culoare, așezați oarecum oblic pe craniu. Culoarea trebuie să fie închisă. Urechile îi sunt mici și felxibile, așezate în partea de sus a capului, purtate semi erecte, cu vârfurile îndreptate înspre înainte. Vârful craniului trebuie să fie plat, fără proeminențe. Obrajii îi sunt de asemenea plați și ar trebui să se completeze ușor într-un bot bine rotunjit. Botul și craniul trebuie să fie de aceeași lungime, punctul de echilibru fiind colțul ochilor. Nasul îi este negru, iar buzele mici. Gâtul îi este musculos, arcuit și destul de lung pentru a-și purta capul cu mândrie. Spatele îi este foarte musculos și scurt. Pieptul adâncit, cu coastele bine depărtate. Coada îi este destul de lungă astfel că atunci când este lăsată să atârne ar trebui să ajungă până la genunchii picioarelor din spate. Atunci când este ținută în repaus, coada îi este lăsată să atârne sau prezintă o ușoară curbură. Blana trebuie să fie dublă, cu cea exterioară compusă din păr lung, drept și aspru; blana interioară este scurtă, lânoasă și atât de densă încât conferă întregii blăni o calitate anume. Părul de pe față, vârfurile urechilor și de pe picioare ar trebui să fie fin. Blana de pe coadă este lungă și abundentă. Culoarea este negru, albastru și între galben și mahon; corpul acestui câine este marcat cu cantități diferite de alb sau maro.
Personalitate:
Câinii din rasa Ciobănesc de Shetland sunt niște câini pentru toate tipurile de familii. Aceștia își iubesc familiile și vor să fie incluși în toate activitățile, atât în interior cât și în exterior. Se înțeleg excelent cu copiii și le face o deosebită plăcere să se joace în exterior. Câinii Shetland sunt foarte inteligenți și pot să fie dresați foarte repede. Sunt de cele mai multe ori campioni în arenele de competiții în ceea ce privește ascultarea, agilitatea și munca. Pentru familiile active care preferă un câine de dimensiuni mici, ciobănescul de Shetland este unul excelent. Aceștia sunt destul de mici pentru a locui în apartament, atâta timp cât stăpânii își iau angajamentul că îi vor oferi destul de mult exercițiu. Au nevoie de plimbări zilnice și de oportunități pentru a alerga cât de des este posibil. Se descurcă foarte bine cât timp sunt în lesă, dar atunci când sunt lăsați liberi ar trebui să fie ținuți într-o zonă îngrădită. Există în ei o nevoie puternică de a gestiona turme, ceea ce îi va face să încerce să controleze grupuri de copii, animale și chiar mașini. Dacă este posibil, câinii Shetland ar trebui să fie implicați în dresaj avansat de agilitate și de ascultare. Sunt niște câini foarte inteligenți și își vor folosi atât mintea cât și corpul, apreciind oportunitatea de a învăța noi lucruri pe măsură ce le exersează. Exercițiile corespunzătoare vor ocupa creierul acestor câini și îi vor ajuta să rămână calmi în interiorul casei. Un câine plictisit va lătra obsesiv, ceea ce poate să îi enerveze pe vecini, mai ales atunci când este vorba de un bloc de apartamente. Lătratul câinelui Ciobănesc de Shetland este o adevărată marcă înregistrată pentru această rasă. Este foarte strident și pe o tonalitate înaltă, ceea ce în general este destul de enervant. Este esențial să fie dresat pentru a nu lătra. Socializarea este de asemenea foarte importantă pentru acest câine, pentru că este obișnuit să alerteze pe toată lumea atunci când cineva se apropie. Din acest motiv, este indicat să înțeleagă cine este prieten și cine este dușman. Această rasă este una foarte populară, ceea ce a dus la încrucișări între câini din această rasă fără să se țină cont de temperamentul lor. O astfel de practică înseamnă că o mulțime de câini Shetland au un temperament instabil. Este crucială investigarea inițială a vânzătorului.
Dresaj
Câinii din rasa Ciobănesc de Shetland sunt foarte ușor de dresat datorită nivelului mare de inteligență pe care îl posedă. Vor prinde comenzile foarte repede și sunt niște câini cu o dorință foarte mare de a face pe plac. Tratamentul pozitiv și o mulțime de recompense este tot ceea ce au nevoie în sesiunile de dresaj. Câinii Shetland nu trebuie să fie tratați dur, pentru că vor deveni defensivi. Aceștia sunt niște câini meniți să iasă în evidență tot timpul și le place să fie în centrul atenției. Dresajul pentru comenzi speciale poate să fie o metodă foarte bună pentru a menține câinele Shetland sănătos din punct de vedere mental și totodată pentru a realiza legătura necesară între tine și el.
Toaletaj:
Blana frumoasă a câinelui ciobănesc de Shetland are nevoie de cel puțin un periaj săptămânal cu o perie specială. Asigurați-vă că ajungeți cu peria până pe piele, și niciodată să nu periați o blană uscată. Folosiți o sticlă spray cu apă pentru a înmuia blana înainte de a o peria. Astfel, nu veți distruge firul de păr. Blana din spatele urechilor are tendința de a se încâlci. În general acest lucru se poate rezolva cu ajutorul periei. În perioada de schimbare a blănii, câinele are nevoie de un periaj mai des. În general, câinele își schimbă blana o dată pe an. Blana acestui câine nu absoarbe apa și nici nu reține murdăria, motiv pentru care o îmbăiere este necesară doar rareori.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa de câini Ciobănesc de Shetland este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;
– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.
