| Informaţii generale:Ciobănescul anatolian pare a fi una dintre cele mai vechi rase de câini din lume, originile acestuia datând undeva cu mii de ani în urmă. Cel mai probabil este că se trage din Mastiff-ul Tibetan și din Mollosianul Roman. Acesta din urmă este o rasă dispărută, dar extrem de cunoscută în perioada Greco-Romanilor, fiind o rasă utilizată în războaie. Caracteristicile acestei rase se regăsesc în unele dintre rasele actuale masive, cum este Saint Bernardul. Originile câinelui din rasa Ciobănesc Anatolian se regăsesc pe teritoriul Turciei, într-o istorie în care populația avea nevoie de gardieni în jurul caselor sau în apropierea stocurilor de hrană. Acești câini aveau capacitatea de a se lupta cu lupii și cu urșii, prădători de temut. Au început să fie duși de către ciobanii turci nomazi peste tot, împrăștiind astfel această rasă în multe zone ale Orientului. Tot în același timp, caracteristicile lor au suferit numeroase modificări, de la înălțime până la culoarea blănii. Totuși, unele dintre cele mai importante caracteristici au rămas neschimbate la această rasă, și anume loialitatea, independența și capacitatea de a susține un efort timp îndelungat. Numele de ciobănesc este impropriu pentru că acest câine nu a fost niciodată utilizat ca și câine de ”mânat oile”. În ceea ce privește America, această rasa Ciobănesc Anatolian a ajuns destul de târziu, abia prin anii 1950, când a început să fie folosită la paza depozitelor de alimente împotriva diverșilor prădători. Începând cu anii 1970 și 1980, ciobănescul anatolian a început să fie apreciat ca și rasă și privit cu interes, mai ales din punct de vedere a utilității
|
Nume: Ciobănesc Anatolian
Originea: Turcia Grupa: Ciobănesc, câini de pază, folosiți pentru paza depozitelor de alimente
Greutate: Femela 41 – 60 kg, Mascul 45 – 68 kg Speranța medie de viață: 10 – 13 ani Culoare: alb, crem, tigrat, cafeniu Temperament: un câine mereu în alertă, inteligent, serios, curajos, răspunzător, loial Dresaj: Ciobănescul anatolian vrea să fie mereu șeful haitei în care se află și din acest motiv are nevoie de un stăpân care să își asume acest rol chiar și atunci când anatolianul este încăpățânat și încearcă să preia șefia haitei. Caracteristici distinctive: Este puternic, mare, aspru, deținând în același timp o anduranță la efort și o agilitate deosebită |
acestuia, și mai puțin din punct de vedere estetic. Iubitorii de animale care își doreau un câine loial și un gardian de temut au început să își îndrepte privirile înspre această rasă. Iubitorii acestei rase consideră că este necesară prezervarea instinctelor de muncitor ale acestui câine. Într-un top 10 al celor mai mari rase de câini, ciobănescul anatolian se află pe onorabilul loc 2, putând cu ușurință să concureze pentru locul 1.
Descriere fizică:
Câinele din rasa Ciobănesc Anatolian este un câine construit pentru munci grele, un câine robust și masiv. Este puternic, mare, aspru, deținând în același timp o anduranță la efort și o agilitate deosebită. Fiind un câine de talie mare, oasele îi sunt de asemenea mari, la fel și capul. Mersul denotă putere, dar totodată este ușor și fluid. Blana îi este formată din două părți, cea interioară și cea exterioară, putând să ajungă la grosimi de 12 cm. În general este mai lungă în zona gâtului și la coamă. Expresia sa este una inteligentă și la modul general, impresia pe care o lasă este una de dârzenie, îndrăzneală și o calmitate desăvârșită.
Personalitate:
Menirea câinelui din rasa Ciobănesc Anatolian este de a păzi depozitele de hrană. Timp de sute sau mii de ani a fost folosit în acest scop, ceea ce i-a imprimat în gene un instinct protector extrem de puternic. Este în același timp protector cu oamenii din jurul său cât și în ceea ce privește teritoriul, devenind aproape posesiv când vine vorba de ceea ce păzește. Este un câine loial și iubitor față de familia care îl stăpânește, dar nu se aruncă foarte repede la a demonstra acest lucru. Este suspicios din fire atunci când vine vorba de străini și nu îi place când aceștia se apropie încrezători. În general, ciobănescului anatolian nu îi place să fie bătut repetat cu palma peste varful capului, de către persoane pe care nu le cunoaște. De asemenea, s-ar putea să încerce să controleze mișcările invitaților dumneavoastră prin blocarea efectivă a căii acestora. În general este calm și silențios, dar noaptea, de obicei acesta sună alarma dacă se simte amenințat. Este un câine care gândește independent dar care totuși poate să fie dresat destul de ușor. Chiar dacă acest câine este unul calm și aparent leneș, are totuși nevoie de exerciții. În cazul în care devine plictisit, cu siguranță va avea și tendine distructive. Copiii puși lângă un câine din rasa Ciobănesc Anatolian par niște jucării și, deși acesta iubește copiii, trebuie să existe o supraveghere continuă din cauza temperamentului și a mărimii impresionante a acestor câini. Se pot descurca excelent în relațiile cu alți câini, dar în mod natural încearcă să fie masculul alpha al haitei în orice situație. În cazul în care întâmpină o anumită rezistență, va începe să devină agresiv. În câteva cuvinte, ciobănescul anatolian este un câine mereu în alertă, inteligent, serios, curajos, răspunzător, loial.
Dresaj:
Dresajul este necesar în cazul câinelui din rasa Ciobănesc Anatolian, pentru că fără, câinele tinde să aibă probleme legate de agresivitate. Din cauza forței sale și a mărimii, dacă nu ascultă comenzile, acest câine poate să fie greu de controlat. Ciobănescul anatolian vrea să fie mereu șeful haitei în care se află și din acest motiv are nevoie de un stăpân care să își asume acest rol chiar și atunci când anatolianul este încăpățânat și încearcă să preia șefia.
Toaletaj:
Ciobănescul anatolian este în general un câine curat și care nu necesită o atenție deosebită în ceea ce privește pieptănatul. Totuși, este bine să vă așteptați la căderea blănii de câteva ori pe an. Perierea excesivă în aceste perioade nu dăunează cu nimic. În ceea ce privește îmbăiatul, acesta are nevoie de doar câteva băi pe an.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară, această rasă fiind ușor predispusă la paradontoză. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța în fiecare zi pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural. Atunci când le auziți lovind podeaua este un semnal că trebuie să i le tăiați. Verificați-le urechile săptămânal pentru a nu avea resturi și mizerie rămasă în ele. De asemenea fiți atenți la iritații sau inflamații ale urechilor. Curațați-i urechile cu un băț de carton cu vată în vârf, ținând cont de recomandările medicului veterinar.
Obișnuiți-vă câinele să fie periat și examinat încă de când este cățeluș, astfel că după ce va crește nu i se va mai părea nimic ciudat. Acordați o atenție deosebită și lăbuțelor.
Boli și afecțiuni curente:
Afecțiunile specifice ce pot fi întâlnite la această rasă:
– displazia de șold este o dezvoltare anormală a articulațiilor, ceea ce duce la o îmbinare imperfectă între femur și șold. Acest lucru are ca și efect inflamația și slăbirea oaselor. Apare sub forma artritei și poate suporta o intervenție chirurgicală în vederea însănătoșirii. Intervenția chirurgicală necesită ulterior și o perioadă atentă de recuperare;
– disfuncții tiroidiene, care sunt cunoscute pentru că duc la pierderea părului, la obezitate, la letargie și la alte probleme ale pielii.
– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;
– râia demodecică este efectul unui parazit microscopic care se transmite destul de greu de la un animal la altul. În general femelele transmit puilor parazitul care produce râia demodecică. Aceasta apare ca și pete roșii solzoase pe piele. Aceasta afectează în general câinii tineri.
