| Informaţii generale:Rasa Borzoi a apărut cu secole în urmă în Rusia țaristă, acolo unde acești câini erau crescuți de către aristocrați pentru a-și satisface pornirile vânătorești. Se crede despre predecesorii rasei Borzoi că ar avea origini în Egipt și că ar intra între predecesori și Vânătorul de Urși Rusesc, ogarul crescut de Tătari, rasa Owtchar, un ciobănesc rusesc, precum și alte rase de vânătoare. Încă din anii 1260 se regăsesc înscrisuri cu privire la vânătoarea de iepuri, un adevărat sport național, inițiat la Curtea Marelui Duce de Novgorod. Prima mențiune despre rasa Borzoi apare în anul 1650, unde este descris ca și înfățișare și de unde s-a putut observa că nu există mari diferențe față de ceea ce cunoaștem astăzi. De pe vremea lui Ivan cel Groaznic, anii 1500 și până în 1861, anul abolirii sclaviei, vânătoarea cu ajutorul rasei Borzoi a rămas sportul național al aristocrației rusești. În această perioadă, moșii imense, cu sute sclavi erau pregătite pentru creșterea, antrenamentul și vânătoarea cu rasa Borzoi. Această rasă a fost susținută și promovată de către elita regală a Rusiei mai mult decât orice altă rasă de câini. În timpul acestor jocuri, mai mult de o sută de Borzoi, în perechi sau triouri, împreună cu călăreții vânători, și un câine care să sperie vânatul (de obicei era un lup) se foloseau doar în ceremonia de deschidere. Borzoiul urmărea lupul, care urmărea prada, iar vânătorii urmăreau Borzoiul până când acesta înșfăca prada. Câțiva Borzoi au fost trimiși prințesei Alexandra a Britaniei în anul 1842, urmând ca în 1891 să participe la prima expoziție canină. Asociația Imperială a fost realizată în anul 1863 pentru a păstra intactă această rasă. Mulți dintre Borzoii de astăzi, în speciali cei care se regăsesc în America, au un arbore genealogic care duce până la câinii membrii ai Asociației Imperiale. Acest lucru arată cât de bine a reușit asociația să păstreze identitatea rasei Borzoi. | Nume: BorzoiOriginea: Rusia
Grupa: Câini de vânătoare
Greutate: Femela 23 – 41 kg, Mascul 23 – 48 kg Speranta medie de viata: până la 12 – 14 ani Culoare: orice combinație de culori Temperament: Chiar dacă le place afecțiunea, Borzoi sunt capabili să își petreacă timpul constructiv, fără să fie tot mereu sub observație. Nu latră foarte mult, iar mersul lor grațios și lin le permite să se plimbe prin casă fără să fie auziți. Dresaj: Sunt câini care gândesc independent, nu le place să li se spună ce trebuie să facă. Caracteristici distinctive: . Caracterisitica determinantă la această rasă este fără de tăgadă forma capului. Acesta este lung, îngust, cu un craniu plat și cu un bot lung, aproape interminabil.. |
Astăzi, această rasă este aproape neschimbată, raportându-ne la strămoșii săi, atât din punct de vedere al aspectului cât și ca și abilități.
Descriere fizică:
Borzoi este un câine de talie mare, cu un mers grațios și cu o înfățișare puternică. Caracterisitica determinantă la această rasă este fără de tăgadă forma capului. Acesta este lung, îngust, cu un craniu plat și cu un bot lung, aproape interminabil. Acest ”interminabil” se datorează faptului că botul este totodată ascuțit, având la capăt un nas mare și negru. Urechile sunt de asemenea elemente interesante, mai ales în ceea ce privește poziția lor. Atunci când câinele este relaxat, urechile le ține poziționate înspre gât, iar când este în alergare, poziția lor este dreaptă, cu vârful înspre în față. Picioarele musculoase îi permit câinelui să atingă viteze impresionante, necesare de altfel atunci când este angajat în urmărirea prăzii. Distincție face de asemenea și blana, care este foarte scurtă în zona capului și bogată în restul corpului.
Personalitate:
Dacă sunteți o persoană în căutare de un câine politicos, silențios, cu un respect față de sine foarte mare, atunci cu siguranță rasa Borzoi vă oferă ceea ce doriți. Deși rebel cât este cățel, odată ajunși la maturitate, personalitatea lor poate fi asemuită cu cea a unei pisici. Chiar dacă le place afecțiunea, Borzoi sunt capabili să își petreacă timpul constructiv, fără să fie tot mereu sub observație. Nu latră foarte mult, iar mersul lor grațios și lin le permite să se plimbe prin casă fără să fie auziți. Rasa Borzoi are nevoie de o mulțime de exerciții pentru a-și păstra acest corp lung sănătos. Sunt însoțitori de jogging excelenți și atunci când este cazul, pot fi și parteneri pentru bicicliști. Apartamentul nu este cea mai bună opțiune pentru cei care doresc să țină un Borzoi, chiar dacă atunci când se vede la căldura unei case, se va întinde și va lenevi cât se poate de mult. O casă cu o curte îngrădită, o curte în care să se poată juca cu mingile de tenis, este condiția aproape ideală pentru Borzoi. Copiii ar trebuie să fie supravegheați atunci când se joacă cu câinii. Chiar dacă iubesc copiii, nu rezistă foarte mult timp la un tratament enervant aplicat de aceștia, și vor avea tendința să mârâie, să ciupească sau chiar să muște dacă s-au depășit unele limite. Mai mult decât atât, gabaritul lui mare poate să doboare un copil, fără să fi intenționat acest lucru. Rasa Borzoi este politicoasă cu oamenii și tolerantă cu alți câini, dar atunci când vine vorba despre iepuri, pisici, alte rozătoare, necesită o atenție deosebită. Au fost crescuți pentru a urmări vânat de dimensiuni mici, motiv pentru care dacă le apare în raza vizuală un animal mic, nu există garanții că un dezastru nu ar putea să fie iminent. Drept urmare, un Borzoi nu ar trebui să fie lăsat din lesă atunci când nu este într-un spațiu închis. Nu îi interesează nimic altceva atunci când sunt în urmărirea prăzii, ceea ce poate duce la o serie de accidente. Este aproape imposibil să îl opriți să urmărească acea pradă. Sunt câini foarte sensibili, empatici. Dacă în casă există tensiuni, certuri, atunci câinele va deveni și el trist și supărat, ceea ce ar putea duce chiar și la boli psihice. Au nevoie de o casă în care domnește armonia și în care nu va deveni agitat sau bolnav.
Dresaj:
Rasa Borzoi este o rasă de vânătoare și ca și oricare alt vânător, dresajul său poate să fie puțin cam dificil. Sunt câini care gândesc independent, nu le place să li se spună ce trebuie să facă. Pentru dresaj, este nevoie de o mână puternică, încrezătoare, răbdătoare. Acest ultim aspect, răbdarea, este esențial pe toată durata dresajului. Răspunsul pozitiv și recompensele oferite oferă cele mai bune rezultate la această rasă. Disciplina sau implementarea prin frică, va transforma câinele Borzoi într-un încăpățânat care nu va mai accepta nicio comandă în plus. Socializarea este de asemenea esențială. Se pot teme de străini, motiv pentru care dacă nu sunt crescuți alături de oameni și dacă nu sunt învățați diverse situații sociale, aceștia pot deveni nervoși sau chiar agresivi odată puși în astfel de situații.
Toaletaj:
Periajul săptămânal este de ajuns pentru această rasă. Asigurați-vă că ați îndepărtat orice resturi agățate în blană, în special din zona urechilor și între picioare. Nu folosiți o perie aspră pentru că ar putea să distrugă blana moale. Schimbarea blănii se face regulat, sezonier, moment în care este indicat să îl periați mai des. În ceea ce privește îmbăiatul, nu trebuie să exagerați.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Îngrijirea unghiilor menține picioarele câinilor în condiții bune și mai mult, vă protejează pe dumneavoastră de zgârieturi atunci când sare să vă întâmpine.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Borzoi este o rasă puternică, rezistentă, motiv pentru care nu este predispus la îmbolnăvire. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea din el.
