Rasa Beagle

Informații Generale

Începând cu secolul 14, vânătoarea de iepuri de câmp a devenit un sport foarte popular și apreciat în Anglia, iar cel mai probabil, câinii folosiți în acest sport erau din rasa Beagle. Originea numelui Beagle ar putea să provină din franceza veche, în care cuvântul însemna ”gât larg, deschis”, cu referire la lătratul melodios al câinelui. Ar putea totodată să provină din engleza veche, celtică, unde cuvântul însemna ”mic”. Cuvântul Beagle nu a fost utilizat până în anul 1475, moment în care înregistrările istorice l-au menționat, fiind frecvent utilizat începând cu secolul 16. Vânătorii puteau să urmărească acești câini pe jos, sau puteau să îi țină în buzunar dacă era nevoie. Până în anii 1800, beagle a existat în mai multe mărimi, dar mărimea de buzunar a părut a fi cea mai populară. Acești câini nu erau mai înalți de 23 cm, motiv pentru care deseori aveau nevoie de ajutor din partea vânătorilor pentru a traversa unele terenuri.

Partea frumoasă la acești mici beagle era faptul că puteau fi însoțiți la vânătoare și de către femei, infirmi sau oameni în vârstă, pentru că acest câine mergea încet pe urma lăsată de iepurele de câmp. În America, beagle a reușit să ajungă încă din 1642. Acolo a fost folosit înainte și în timpul războiului civil, fiind de partea Sudului. După război, importurile din Anglia au pus bazele la ceea ce se cunoaște acum a fi Beagle-ul American. La finalul secolului 19, beagle era un competitor popular în concursurile de profil.

Drăgălășenia și mărimea sa l-au adus cu rapiditate în topul celor mai plăcute și apreciate rase de companie.

Descriere Fizică

Beagle are trăsături apropiate cu un foxhound, dar în miniatură. Este solid pentru mărimea lui, mărime care permite totodată însoțitorilor să îl poată urmări mergând pe jos. Fiind folosit la vânătoare, acesta poate să fie purtat de către vânător cu un efort foarte mic, și datorită mărimii sale scotocește și cele mai dese tufișuri. Blana scurtă și dură îl protejează de eventualele zgârieturi sau înțepături provenite din desișuri. Are urechile lungi și lăsate și botul lung, pătrat. Ochii îi sunt înspre în față iar fruntea îi este semi turtită. Specific acestei rase este lătratul melodios, lătrat care permite recunoașterea câinelui de la distanță.

Personalitate

Beagle este jucăuș, simpatic, prietenos, amabil și chiar temperat. Are o parte sensibilă, rar întâlnită la câini. Poate să fie distant cu străinii până în momentul în care începe să îi cunoască. Odată ce a făcut cunoștință și s-a adaptat la noile figuri, tinde să devină afectuos și apropiat de aceste persoane. Este blând și prietenos cu copiii, motiv pentru care poate fi lăsat alături de copilul tău fără nicio problemă. Fiind o fire protectivă, va face orice îi stă în putință pentru a-și apăra teritoriul și pentru a-și proteja familia. Nasul este unul dintre atuurile sale, simțul olfactiv fiind extrem de bine dezvoltat la această rasă. Acest lucru îl face uneori să umble în neștiință după mirosuri interesante. Din acest motiv beagle trebuie să fie ținut în lesă când ești cu el afară sau într-un țarc îngrădit. În caz contrar este capabil să alerge după un miros kilometri întregi, crescând posibilitatea de a suferi un accident nedorit. Acest interes crescut pentru mirosuri va face din el să ignore aproape orice comandă pe care i-ai da-o. De asemenea, ca și companion de alergare nu este bun deloc. Motivul este același: mirosurile pe care le întâlnește în cale și nestăvilita lui curiozitate de a identifica sursa mirosului. Îi place să se joace cu tine, ceea ce ar cam trebui să îți dea de gândit înainte de a alege această rasă.

Trebuie să îi acorzi timpul necesar și să te joci cu el. Este destul de gălăgios, dar lătratul său este melodios și deloc supărător, din contră, uneori chiar plăcut. Trebuie să ai grijă cu mâncarea pentru că îi place să mănânce și este capabil să mânânce până explodează. Această plăcere îl face să fie destul de ingenios când vine vorba de a găsi motive pentru a-i oferi de mâncare și de a-i umple tăvița. Este un iubitor al săpatului în pământ. Datorită firii sale sensibile, beagle are nevoie de contact fizic, de dragoste și de atenție din partea familiei sale. Anxietatea din cauza singurătății, lătratul și distrugerea sunt probleme normale de temperament întâlnite la beagle. Din fericire, aceste aspecte pot fi depășite dacă reușești să îi oferi câinelui exercițiile de care are nevoie. După o lungă plimbare, beagle-ul va fi destul de obosit pentru a nu mai fi distructiv. Trebuie să ști faptul că un beagle care latră sau urlă denotă faptul că este plictisit.

Dresaj

Beagle este încadrat în categoria câinilor încăpățânați, având astfel reputația de a fi greu de dresat. Este recomandat ca dresajul de supunere să înceapă cât mai repede cu putință, înainte ca personalitatea sa încăpățânată să preia întregul control. Această rasă răspunde cel mai bine dresajului realizat cu cât mai multe recompense, atât sub formă de hrană cât și sub formă de atitudine pozitivă. Pedepsirea unui beagle duce doar la dezvoltarea unui temperament prin care să încerce să se sustragă de la orice activitate. Puternicul simț olfactiv al beagle-ului este totodată o povară. Datorită acestui simț dezvoltat, această rasă este catalogată ca fiind una dintre cele mai bune rase de identificare urme și de vânătoare. Dar, când ești cu el afară și găsește un miros interesant, va alege să nu mai asculte nicio comandă și să își urmărească instinctul și simțurile. Acest lucru este denumit de unii dresori ”surzire selectivă”.

Toaletaj

Beagle-ul are o blană densă și resistentă la ploaie. Ar trebui să fie periați cu o perie medie sau cu o mănușă specială cel puțin o dată pe săptămână pentru a înlătura firele moarte și pentru a stimula creșterea unora noi. Pierderea blănii nu este o problemă prea mare, pentru că au blana scurtă. Sunt câini curați și care nu necesită prea multe băi.

Urechile beagle-ului sunt lungi și sunt predispuși la infecții ale urechilor pentru că aerul nu circulă prin acea zonă, permițând cumularea bacteriilor. Curăță-i interiorul urechilor cel puțin o dată pe săptămână cu o soluție recomandată de medicul veterinar și șterge bine exteriorul urechilor.

Nu uita, de asemenea, de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl speli pe dinți cu periuța în fiecare zi pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor.

Boli și Afecțiuni

Beagle-ul poate să prezinte oricare dintre următoarele boli, motiv pentru care este importat să le cunoști și să le previi.  Ca afecțiuni specifice ce pot fi întâlnite la aceasta rasă:

– hernia de disc este o afecțiune în care discul intervertebral se degenerează și nu mai amortizează șocurile la nivel intervertebral. Acest lucru face discul să împingă în măduva spinării, cauzând dureri intense, paralizie, lipsa controlului asupra vezicii;

– glaucomul este o afecțiune oftalmologică prin care crește tensiunea intraoculară și poate să ducă la compromiterea vederii într-un timp scurt. Ochii produc constant un fluid care dacă nu se scurge corect produce acea presiune în globul ocular;

– piticismul se manifestă atunci când câinele este și mai mic decât ar trebui. Această condiție ar putea să fie acompaniată de alte probleme fizice anormale, cum ar fi picioare foarte scurte;

– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului.  Câinele va începe să șchiopăteze și  în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;

– boala capului femural , care poate foarte ușor să fie considerată a fi displazia șoldului. Apare sub forma artritei și poate suporta o intervenție chirurgicală în vederea însănătoșirii. Intervenția chirurgicală necesită ulterior și o perioadă atentă de recuperare;

– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii;

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să afli dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– cherry eye (cireașa din ochiul câinelui) se manifestă ca o umflătură roșie la nivelul ochiului, denumită prolapsul pleoapei a treia. Apariția acestei umflături se datorează faptului că spre deosebire de oameni, câinele are trei pleoape. Cea de-a treia este ascunsă în unghiul intern al ochiului.