Pisici din rasa Tonkinese

473

 

Informaţii generale:

Chiar dacă încrucișările planificate, intenționate ale pisicilor din rasa Tonkinese nu au început până în anii 1960, despre această rasă se crede că există de sute de ani. Este foarte probabil ca anumite încrucișări neplanificate sau chiar intenționate între pisicile carea aveau să devină rasa Tonkinese și pisicile din rasa Burmeză, să fi avut loc, având în vedere că acestea din urmă au existat în zona de Sud-Est a Asiei, alături de Siameze, cu secole în urmă. Pisicile de culoare maro și Siamezele ciocolatii au fost printre primele feline care au fost aduse în Anglia din Siam în anii 1800. Alături de acestea au mai fost aduse și Siameze cu ochii albaștri. Primele descrieri ale pisicilor de culoare maro arătau astfel ”Siameze, cu blana de culoarea alunii arse și cu ochii de culoare albaștri-verzui”. Cercetătorii consideră că aceste importuri nu erau din același stoc genetic, ci mai degrabă reprezintă pisicile care astăzi sunt cunoscute ca și Burmeză, Siameză cu puncte ciocolatii, Tonkinese și Havana Brown. În acea perioadă era greu să se stabilească

  Nume: Tonkinese

Originea: Canada

Grupa: Pisici de mărime medie

Inaltime: înălțime medie

Greutate: Femela 2,7 – 5,5 kg, Mascul 3 – 6 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 16 ani

Culoare:  culori solide, culoarea nurcii și cu pete

Temperament: Îi place să sară și să se cațere pe cele mai înalte puncte din cameră, se descurcă excelent cu jucăriile de tip puzzle și poate să fie învățată se fie plimbată în lesă.

Caracteristici distinctive: Este o pisică a proporțiilor, cu niște ochi mari a căror culoare depinde în totalitate de culoarea blănii. Corpul îi este musculos, ceea ce îi permite mișcări rapide și salturi impresionante.

diferențele dintre fiecare. Ironic, Wong Mau, pisica responsabilă pentru apariția rasei Burmeze în America la începutul anilor 1930, s-a descoperit că era un hibrid între Simaeză și Burmeză, fiind considerată astăzi Tonkineză. Aceste pisici Siameze și cele într-o singură culoare erau prezentate în Europa la sfârșitul sec XIX și la începutul sec XX. Totuși, acest lucru nu a durat mult timp pentru că în curând toate Siamezele cu ochii albaștri au fost interzise în cadrul show-urilor de profil. La începutul anilor 1900, și pisicile care nu aveau ochii albaștri erau interzise în cadrul competițiilor, ceea ce a dus la dispariția lor. Rasa Tonkinese a fost recunoscută la începutul anilor 1960, atunci când crescătoarea de origine Canadiană, Margaret Conroy a încrucișat o burmeză cu o siameză. A obținut o pisică a cărei aspect și personalitate era undeva în zona intermediară, pe care Conroy a denumit-o ”Siameza Aurie”. Atunci când a apărut rasa Tonkinese, atât rasa Burmeză, cât și cea Siameză nu fuseseră transformate prin încrucișări selective, motiv pentru care prezentau la acea dată un tipar al corpului ușor diferit față de cel de astăzi. Siameza mai avea încă de lucrat pentru a obține corpul subțire și elegant de astăzi, iar Burmeza nu era atât de compactă și de adunată, și nici nu avea forma capului la fel de rotundă și largă. Totuși, combinarea celor două și obținerea unei conformații corporale anume, a reprezentat o adevărată provocare pentru Tonkinese. Pentru a fi diferențiate față de Siameze, numele le-a fost schimbat în ”Tonkanese” în anul 1967. În anul 1971, crescătorii au votat schimbarea numelui în ”Tonkinese”, după numele Golfului Tonkin din sudul Chinei și Nordul Vietnamului. Numele era atractiv și avea o anumită doză exotică în el, dar chiar și așa, se știa că rasa nu provenea din acea zonă. Primul standard a fost scris de către Conroy în colaborare cu alți crescători de pisici foarte cunoscuți cum era Jane Barletta din New Jersey. Acest standard a fost prezentat Asociației Canadiene de Pisici (CCA). Tonkinese a fost prima rasă de pisici care a fost dezvoltată în Canada. În anul 1971 CCA a devenit prima entitate care a permis rasei Tonkinese să participe în show-urile de profil. Se știe că drumul înspre a fi acceptat ca și rasă nu este tot timpul ușor. Mulți noi crescători nu primesc acceptul doar după lungi perioade de controverse, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pisicii din rasa Tonkinese. A primi acceptul și suportul din partea comunității crescătorilor de pisici a fost la fel de dificil ca și întregul proces de încrucișare selectivă. În Octombrie 1979, CFA a scos la iveală o nouă regulă prin care noile rase să participe timp de cinci ani doar în clasele diverse ale competițiilor de profil. Unii crescători de Tonkinese au considerat acest demers ca fiind un afront direct, pentru a-i da deoparte. Totuși, acest act de reprimare nu a reușit să facă altceva decât să îi determine pe crescători să depună mai mult efort pentru a promova rasa și pentru a-i obține acceptarea. În anul 1984, CFA a acordat rasei dreptul de a participa la competiții, iar până în anii 1990, toate asociațiile majore acceptaseră această rasă.

Descriere fizică:

Pisica din rasa Tonkinese este de mărime medie și prezintă un corp moderat. Se spune despre această rasă că are un corp nici prea subțire și nici prea adunat, adică este aproape perfect. Este o pisică a proporțiilor, cu niște ochi mari a căror culoare depinde în totalitate de culoarea blănii. Corpul îi este musculos, ceea ce îi permite mișcări rapide și salturi impresionante. Tot din perspectiva proporționalității, coada este poate cel mai atent așezat element corporal. Este ușor ascuțită înspre vârf.

Caracteristici generale: Pisica ideală Tonkinese se situează la nivelul intermediar în ceea ce privește aspectul, nefiind nici prea lungă și nici prea adunată. Pisica Tonkinese ar trebui să prezinte o impresie generală de pisică mereu în alertă, activă și cu o dezvoltare musculară foarte bună. Pisica are o greutate care surprinde pe majoritatea oamenilor. Chiar dacă pisica este considerată a fi de mărime medie, aceasta este o pisică pentru care echilibrul și proporțiile reprezintă elemente esențiale.
Corp: Are un corp de o lungime medie, arătând oricând o dezvoltarea musculară foarte puternică, dar totodată nefiind nicidecum aspră la atingere. Constituția pisicii din rasa Tonkinese se situează undeva între extrem de lungă, cu un corp de tip zvelt și adunat, și tipul de corp compact. Este mult mai important în cazul acestei pisici să existe un echilibru și o proporționalitate a aspectului, decât doar mărimea. Abdomenul ar trebui să îi fie drept, musculos și ferm.
Cap: Este rotund, cu laturile cumva mai lungi decât late și cu niște obraji care se ridică înspre în față. Botul îi este turtit, fiind la fel de lung pe cât este de lat. Există un ușor stop la nivelul ochilor. Văzută din profil, vârful bărbiei se alinează cu vârful nasului dacă se pune în același plan vertical. Există o ridicătură ușoară de la vârful nasului până la stop. De asemenea, o ridicătură ușoară apare și de la stop până în zona frunții.
Urechile: Sunt de mărime medie, și mereu în alertă. Au vârfurile rotunjite și sunt largi la bază. Urechile sunt așezat destul de mult în lateral, dar totuși nu depărtate de vârful capului. Părul de pe urechi poate să fi foarte scurt și așezat foarte aproape de piele. Este posibil ca pielea să se observe foarte bine pe sub firele de păr.
Ochii: Sunt mari și în formă de migdală. Sunt alungiți de-a lungul obrajilor înspre zona exterioară a urechilor. Ochii păstrează de asemenea o proporție perfectă cu restul feței. Culoarea ochilor este definită în primul rând de culoarea blănii, dar prezintă o claritate și o adâncime unică. Acest lucru se observă cel mai bine în lumina naturală.
Coada: Are o lungime medie, proporționată cu restul corpului. Se subțiază înspre vârf.
Blana: Destul de scurtă, așezată aproape de corp, fină, moale și mătăsoasă. Prezintă un luciu specific. Pisicile tinere au o blană mai deschisă la culoare, în timp ce pisicile mai în vârstă arată un contrast mai puternic. Cele care prezintă culori diluate pot să aibă nevoie chiar și de 16 luni pentru a obține o culoare plină. Aceste pisici se înegresc odată cu trecerea timpului. Punctele prezente pe blană se pierd în general în culoarea blănii. Culoarea pielii nasului ar trebui să corespundă cu intensitatea punctelor de culoare. Există trei varietăți de culori, respectiv cele care au blana asemănătoare nurcilor, cele care au o singură culoare și cele pătate.

 

Personalitate:

Această pisică este prietenoasă, jucăușă și iubitoare. Dacă aveți impresia generală despre pisici că sunt independente și reci sau rezervate, atunci cu siguranță că nu ați întâlnit o pisică din rasa Tonkinese. Este o pisică pentru care atenția și afecțiunea este pe primul plan, fiind neobosită atunci când vine vorba să primească ceea ce își dorește. Vă va urma oriunde, vă va sta pe umeri și se va implica în activitățile familiei. Îi place să întâlnească noi oameni și nu este tipul de pisică la care să îi placă să stea acasă singură lungi perioade de timp. De altfel, nu prea există pisică sau animal de companie la care să îi placă singurătatea. Dacă munciți în pe timpul zilei, atunci este indicată să îi oferiți un companion, un prieten cu care să se joace și care să îi ocupe timpul. Nu contează dacă este o altă pisică sau chiar un câine, pentru că pisica Tonkinese se descurcă excelent cu celelalte animale. La fel ca și strămoșul său, pisica Siameză, Tonkinese este o pisică activă și inteligentă. Îi place să sară și să se cațere pe cele mai înalte puncte din cameră, se descurcă excelent cu jucăriile de tip puzzle și poate să fie învățată se fie plimbată în lesă. Pentru a-i menține mintea și corpul active, învățați-o să răspundă la comenzi, în special la cele de agilitate. Pisicile din rasa Tonkinese pot să fie încăpățânate atunci când vine vorba de a-și urma calea, dar comportamentul lor haios este atât de drăguț încât veți trece cu vederea orice problemă. Pisica Tonk este guralivă, cu toate că vocea sa nu este la fel de gălăgioasă sau dură ca și a pisicii Siameze. Prezintă de asemenea și o personalitate blândă, calmă, în special atunci când vi se pune în brațe și așteaptă să fie mângâiată.

Toaletaj:

Blana pisicilor din rasa Tonkinese este ușor de îngrijit și nu necesită mai mult de un periaj săptămânal, pentru a-i îndepărta firele de păr moarte și pentru a-i distribui uleiurile pielii. Foarte rar are nevoie de o îmbăiere. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Tonkinese este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

cardiomiopatia constă într-o dereglare a sistemului electric al inimii, ducând astfel la aritmii. Atunci când bătăile neregulate ale inimii sunt succesive, acest lucru poate să ducă chiar la deces;

– cardiomiopatia hipertrofică apare atunci când mușchiul inimii se îngroașă anormal de mult. Deși în general este o boală care se transmite pe cale genetică, la rasa Tonkinese, această boală nu pare să fie transmisă astfel;

– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;

– urolitiaza este o boală întâlnită destul de frecvent, în urma căreia la nivelul aparatului urinar se formează unele concrețiuni minerale care sunt eliminate prin urină. Acestea port să producă leziuni la nivelul căilor urinare, ceea ce duce la dureri puternice în timpul urinării;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– megaesofag este un defect în structura esofagului care duce la regurgitarea mâncării, hipersalivație, anorexie, tuse.;

– limfosarcomul apare sub formă de limfoganglioni submaxilari, inghinali, prescapulari. Este o tumoare care poate să afecteze organe ca splina, ficatul, tiroida, stomacul și rinichii;

– ochi încrucișați;

– sindromul hiperestetic este o problemă neurologică, ce îi cauzează nevoia de a se îngriji excesiv, ceea ce poate să ducă la pierderea părului și la un comportament frenetic, cu precădere atunci când sunt atinse;

– nistagamus este o problemă neurologică, care cauzează mișcarea involuntară rapidă a ochilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close