| Informaţii generale:
Specia de peşti Largemouth Bass (Micropterus Salmoides) (Biban cu Gură Mare) nu face parte din familia bass aşa cum numele îi spune, ci intră în familia Centrarchidae. La originile sale, peştele Largemouth Bass a fost localizat în Estul Statelor Unite ale Americii, dar datorită popularităţii sale în pescuitul sportiv şi a abilităţii sale de a prospera într-o varietate largă de medii înconjurătoare, acesta a fost exportat şi a populat şi alte râuri din lume. Pescuitul de Bass este o industrie cu o valoare anuală de aproximativ $60 miliarde. Unele studii plasează pescuitul sportiv de bass ca şi sportul cel mai apreciat din lume, iar altele îl plasează în top 5. Conform statisticilor făcute de către US Fish and Wildlife Service, 43% pescuiesc panfish, 30% pescuiesc pisici de mare sau chefali, 30% păstrăvi şi 28% crappie. Pescuitul este o industrie importantă în America. Peştele Largemouth Bass este printre cele mai populare specii de apă dulce între pescarii sportivi. Datorită popularităţii şi a zonei mari pe care o acoperă, pescarii au învăţat să folosească diverse metode de pescuit pentru acest peşte. Au fost dezvoltate numeroase momeli artificiale, |
Nume: Largemouth Bass (Biban cu gura mare)
Originea: America, Africa de Sud, Europa, Guam, Japonia, Liban, Noua Zeelandă şi Filipine Tip: pești de dimensiuni medii Lungime: 30 – 60 cm Greutate: 4,5 – 8 kg Speranta medie de viata: până la 6 ani masculii şi până la 9 ani femelele Culoare: verde închis sau deschis pe spate, alb pe burtă Comportament: Pentru că este un peşte care preferă apele calde (27 – 30 grade Celsius), acest peşte este rareori văzut la adâncimi mai mari de 6 m. În timpul iernii, largemouth bass se mută în ape mai adânci. Caracteristici distinctive: O bandă laterală poate să fie observată din zona ochilor până înspre coadă. Ochii îi sunt de culoare galben-maro. Aripioarele verticale sunt uşor pigmentate, în timp ce cele laterale sunt lipside de pigment. |
printre care viermi de plastic sau blinkere. De asemenea, se foloseşte şi pescuitul la momeală vie. Seara şi dimineaţa sunt perioadele de timp excelente pentru pescuitul acestui peşte. Largemouth Bass obişnuieşte să se ascundă sub pietre mari sau alte elemente de pe fundul apei. Atunci când este prins în cârlig, peştele vine la suprafaţă, deschizându-şi gura larg şi zbătându-se pentru a putea să scape de cârlig. Dacă nu reuşeşte, se va întoarce în adâncuri, ascunzându-se sub pietre în încercarea de a rupe firul.
Ca şi distribuţie, se ştie că acest peşte este unul cu cea mai mare distribuţie în întreaga lume. Acest lucru se datorează popularităţii sale printre pescarii sportivi, care au încercat să introducă această rasă în arealuri în care iniţial nu exista. Astăzi, acest peşte se găseşte în America, Africa de Sud, Europa, Guam, Japonia, Liban, Noua Zeelandă şi Filipine. Totuşi, peştele Largemouth Bass este originar din estul Americii, trăind în ecosisteme care includ bălţi, mlaştini, lacuri, rezervoare şi râuri de dimensiuni mari.
În anii 1960, Jack Snow, care muncea în Laboratorul US Fish and Wildlife din Marion, Alabama, a studiat potenţialul de creştere a peştelui Largemouth Bass la aproximativ 6 – 8 inch, prin intermediul unui program de hrănire şi de reproducere. În anii 1980, mai multe rezervoare de creştere au încercat mai multe tehnici de hrănire pentru a obţine o mărime mai mare şi evident, pentru a-şi creşte productivitatea.
Cele mai des întâlnite nume date acestui peşte sunt următoarele: largemouth bass, bass, American black bass, bayou bass, bigmouth bass, black bass, bucket mouth, chub, green bass, green trout, lake bass, large-mouth bass, largemouth, largemouth black bass, line side, marsh bass, northern largemouth bass, Oswego bass, slough bass, southern largemouth, trout şi welchman. Alte nume comune includ şi achiga (Portughez), achigan (Francez), achigan à grande bouche (Francez), bas dehanbozorg (Persan), bass wielkgebowy (Polonez), biban cu gura mare (Romania), black-bass à grande bouche (Francez), bol’sherotyi chernyi okun’ (Rusia), buraku basu (Japonez), fekete sügér (Unguresc), forelbaars (Olandez), forellenbarsch (German), huro (Spaniol), isobassi (Finlandez), khorshid mahi baleh kuchak (Persan), lakseabbor (Norvegian), lobina negra (Spaniol), okounek pstruhový (Ceh), Okuchibasu (Japonez), ostracka (Ceh), ostracka lososovitá (Slovac), perca americana (Spaniol), perche d’amérique (Francez), perche noire (Francez), perche truite (Francez), perche truitée (Francez), persico trota (Italian), stormundet black bass (Danez), stormundet ørredaborre (Danez), tam suy lo ue (Cantonez), zwarte baars (Olandez), and öringabborre (Suedez).
Descriere fizică:
Specia de peşti Largemouth Bass (Biban cu gură mare) are ca şi caracteristică principală gura sa mare. Corpul îi este robust, uşor presat pe laterale şi într-o construcţie ovală. Colţurile gurii se întind până după ochi, de aici şi numele său. Cele două subspecii de largemouth bass sunt largemouth nordic (Micropterus salmoides salmoides) şi largemouth Florida (Micropterus salmoides floridanus). Subspecia Florida Largemouth prezintă solzi mai mici decât largemouth bass, comparativ cu restul corpului. Prezintă între 69 şi 73 rânduri de solzi, comparat cu largemouth nordic, care are între 59 şi 65 rânduri de solzi. Creşte mai repede şi ajunge la mărimi normale în apele calde. Specia care este confundată cel mai adesea cu largemouth bass este spotted bass (Micropterus punctulatus). Acest peşte, denumit şi Kentucky bass, se găseşte de cele mai multe ori în acelaşi habitat cu Largemouth Bass şi prezintă aproximativ aceleaşi tipare de culoare. Pentru spotted bass, mandibula este mult mai mică decât cea a unui largemouth bass şi nu se extinde până în spatele ochilor. Un alt peşte care seamănă mult cu largemouth bass este smallmouth bass, care însă se găseşte doar în zonele nordice, cu precădere în Alabama şi Oklahoma. Acest peşte se poate deosebi de largemouth bass prin coloritul său bronz-maro, tiparul benzilor negre şi gura sa mică. Largemouth bass prezintă capul şi spatele de culoare verde închis înspre verde deschis, cu burta albicioasă. O bandă laterală poate să fie observată din zona ochilor până înspre coadă. Ochii îi sunt de culoare galben-maro. Aripioarele verticale sunt uşor pigmentate, în timp ce cele laterale sunt lipside de pigment. Adulţii care trăiesc în lacurile mlăştinoase sunt de culoare maro închis înspre negru, cu pete care abia se disting. Mărimea medie este de 45 cm, dar unele exemplare pot să atingă şi lungimi de 60 cm. Recordul mondial pentru cel mai mare peşte Largemouth Bass a fost stabilit în anul 1932 în Lacul Mongomery, Georgia. Acest peşte a cântărit 10 kg. Fmelele pot să trăiască maxim 9 ani, în timp ce masculii trăiesc maxim 6 ani.
Taxonomia. Lacepede a fost primul care a descris acest peşte în anul 1802, dându-i numele ştiinţific Labrus Salmoides. În anul 1876, Nelson a descris acest peşte ca şi Micropterus Nigricans şi în anul 1878 Jordan l-a descris ca şi Micropterus Pallidus. În anul 1884, Forbes a descris acest peşte ca aparţinând Micropterus Salmoides, nume care a rămas valid până astăzi. Cele două subspecii ale sale sunt Micropterus Salmoides Salmoides (descrisă în 1965 de către Smith), în timp ce Micropterus Salmoides Floridanus a fost descrisă în anul 1949 de către Bailey şi Hubbs.
Comportament:
Largemouth Bass trăieşte în toate tipurile de apă dulce, inclusiv mlaştini, bălţi, lacuri, rezervoare şi râuri largi. Pentru că este un peşte care preferă apele calde (27 – 30 grade Celsius), acest peşte este rareori văzut la adâncimi mai mari de 6 m. În timpul iernii, largemouth bass se mută în ape mai adânci. Primăvara, largemouth bass migrează în golfuri care au apă caldă. În timpul zilei, aceşti peşti înoată deasupra plantelor acvatice la adâncimi de până la 3 m, sau stau liniştiţi sub frunzele ecosistemului acvatic. Seara, aceşti peşti se mută în ape mai rapizi pentru a se hrăni. După ce se lasă seara, se întorc în ape mai adânci, unde se odihnesc pe fundul apei, sub copaci sau pietre. Aceşti peşti nu se reproduc în ape a căror temperatură este mai mică de 18 grade Celsius. Condiţiile optime pentru reproducere sunt apele cu temperaturi cuprinse între 19 – 20 grade Celsius, respectiv din Februarie (pentru zonele sudice) până în Iulie (pentru zonele nordice). Procesul de reproducere începe prin săparea unui mici gropi pe fundul apei. Apoi, masculul atrage o femelă pentru a-şi depune ouăle în această groapă. Aceasta va depune între 2000 – 145000 ouă, în funcţie de mărimea peştelui. Imediat după reproducere, femela va pleca, în timp ce masculul rămâne să protejeze şi să ajute la eclozarea ouălor. Masculul va rămâne timp de aproximativ 3 – 7 zile, până când ouăle vor ecloza. La naştere, micii peşti largemouth bass sunt transparenţi şi au o lungime de 3 mm. Pe măsură ce aceşti peşti vor creşte, dieta lor se va schimba în insecte şi alţi peşti de dimensiuni mici. Peştele din specia Largemouth Bass poate să se reproducă şi cu alte specii, cum este smallmouth bass, rock bass, bluegil, warmouth, crappie negru. Largemouth Bass sunt de obicei o pradă uşoară pentru păsările răpitoare, cum sunt ulii, pescăruşii, dar şi pentru alţi peşti de dimensiuni mari. Unul dintre cei mai mari inamici ai peştelui largemouth bass este viermele lat, care îi atacă organele reproductive. Unul dintre cei mai cunoscuţi paraziţi este ectoparazitul protozoan, Scyphidia Tholiformis.
Statut Specie:
În ceea ce priveşte ameninţările majore la adresa acestui peşte, există câteva, dar la scală mare nu sunt cunoscute ameninţări care să pericliteze avansul şi dezvoltarea acestei specii de peşti. Conform informaţiilor cu privire la conservarea speciei, se pare că nu este nevoie să se ia măsuri speciale pentru conservarea speciei sau să se creeze reglementări de management sau de monitorizare.
Hrana:
Biologiştii spun că acest peşte foloseşte mai mulţi senzori pentru a localiza prada, dar cel mai important este vizualul. Locul în care ochii sunt plasaţi le permite acestora să aibă un câmp de observare mai mare decât al omului. Distanţa la care poate să vadă peştele în apă depinde foarte mult de claritatea apei. De asemenea, peştele din specia Largemouth Bass îşi foloseşte urechea internă pentru a răspunde la vibraţiile din apă făcute de către prada sa. Aceşti peşti pot de asemenea să identifice mirosuri. Obiceiurile de hrană ale acestui peşte par să se schimbe pe măsură ce înaintează în vârstă. Peştii tineri se hrănesc în principal cu zooplancton şi cu organisme microscopice. Pe măsură ce înaintează în vârstă, peştele bass începe să se hrănească cu insecte şi cu peşti mici. La o lungime de 9 – 15 inch, se hrăneşte aproape exclusiv cu peşti de dimensiuni mici şi cu crustacee, cum sunt creveţii. Această perioadă din viaţa peştilor Largemouth Bass este şi cea cu rata de mortalitate cea mai mare. Peştii adulţi au o dietă care constă în principal din alţi peşti, ei fiind nişte peşti oportunişit care consumă orice le iese în cale. În stomacul lor au fost găsite broaşte, salamandre, şerpi, broaşte ţestoase, şoareci sau chiar păsări. Necesitatea de a se hrăni poate să apară oricând în timpul zilei sau a nopţii, dar se pare că cel mai frecvent se întâmplă în zori şi la apus. Reflexul de a se hrăni apare în momentul în care peştele a simţit că în zona în care se află a apărut un element nou. Odată ce o hrană a fost ingerată, peştele largemouth bass nu se mai hrăneşte timp de ore sau chiar zile, acest lucru depinzând de mărimea prăzii ingerate. Digestia este influenţată de temperatura apei. Astfel, o temperatură scăzută a apei înseamnă o digestie mai înceată, în timp ce o temperatură mai ridicată înseamnă o digestie mai rapidă.
