| Informaţii generale:
Printre papagalii Africani, papagalul Meyers Poicephalus Meyeri este fără doar și poate cel mai atractiv din punct de vedere estetic. Atunci când zboară, pare că soarele se reflectă din toate culorile acestuia. Par a semăna cu diverse pietre prețioase cunoscute în zona Africii. Lumina reflectată din penele sale turcoaz vă va aminti de un safir extraordinar de bine prelucrat. Acest papagal de dimensiuni mici mai este cunoscut și sub denumirea de Papagalul Maro. Papagalii Meyers sunt calmi și echilibrați din punct de vedere al temperamentului, fiind o alegere excelentă pentru o familie care are și copii. Acești papagali de dimensiuni mici se adaptează bine și nu sunt deloc intimidanți. Le face plăcere compania oamenilor și vor construi relații cu toți membrii familiei. În America, datorită legilor lor mai permisive față de importurile de păsări, papagalii Meyers sunt cei mai populari papagali după specia Senegal. În Australia au fost duși un număr insuficient de papagali, înainte ca țara să își închidă porțile importului de papagali exotici. Astfel, cererea în această zonă este una care de cele mai multe ori nu poate să fie satisfăcută din cauza lipsei acestor papagali. Totodată, acest lucru duce și la prețuri exorbitante solicitate pentru aceste păsări. Sunt cunoscuți și provin de altfel din zona de Sud și Sud Est a Africii, cu toate că numărul acestora a scăzut semnificativ ca urmare a distrugerii habitatului lor. În mod |
Nume: Papagali Meyers
Originea: Sud, Sud-Est Africa Grupa: de dimensiuni mici Inaltime: 21 – 25 cm Speranta medie de viata: până la 20 – 30 ani Culoare: Este în mare parte maroniu-gri, cu pete galbene pe marginea aripilor și pe coapse, iar în funcție de subspecie mai poate prezenta pete galbene și pe cap. Abdomenul lor este verde sau un albastru viu, turcoaz, iar zona de jos a spatelui poate să fie de asemenea albastru sau turcoaz. Temperament: Sunt păsări sociale și au tendința de a realiza o conexiune cu toți membrii din familia în care crește. În general, această pasăre nu glumește în ceea ce privește relațiile sociale, însemnând că odată ce i-a plăcut de cineva, această persoană îi va fi prieten o viață. Caracteristici distinctive: Ochii papagalilor care au ajuns la maturitate sunt de culoare portocaliu-roșiatici, cu un cioc gri înspre negru. Din păcate, păsările ținute în captivitate sunt aproape imposibil de clasificat pentru că în general acestea au fost încrucișate cu alte specii. |
normal acești papagali se adună în perechi sau în grupuri mici.
Papagalul Meyers sau Papagalul Maro Poicephalus Meyeri a fost descris pentru prima dată de Cretzshmar în anul 1827. Acest papagal ocupă în general o mare parte din pădurile țării, inclusiv zonele de pădure din savană. Există șase subspecii a papagalului Meyers:
- Subspecie: Poicephalus meyeri meyeri – Papagalul Meyers
- Subspecie: Poicephalus meyeri reichenowi – Papagalul Angola Maro
- Subspecie: Poicephalus meyeri damarensis – Papagalul Damaraland Maro
- Subspecie: Poicephalus meyeri matchiei – Papagalul Maro Est African
- Subspecie: Poicephalus meyeri transvaalensis – Papagalul Maro Sud African
- Subspecie: Poicephalus meyeri saturatus – Uganda – Papagal cu Umeri Galbeni, Kenya Meyers
Descriere fizică – taxonomie:
Penajul papagalului Meyers sau Papagalul Maro este în mare parte maroniu-gri, cu pete galbene pe marginea aripilor și pe coapse, iar în funcție de subspecie mai poate prezenta pete galbene și pe cap. Abdomenul lor este verde sau un albastru viu, turcoaz, iar zona de jos a spatelui poate să fie de asemenea albastru sau turcoaz. Partea de sus a cozii este maro și în zona interioară aceasta este gri închis. Picioarele le sunt de culoare gri închis. Inelele ochilor sunt negre, iar ciocul îi este de asemenea negru. Acest papagal este unul de dimensiuni mici, compact, African, având o lungime de aproximativ 21 – 25 cm. Mărimea aripilor este de aproximativ 14 – 15 cm. Greutatea lor este de aproximativ 100 – 135 g. Există șase subspecii a papagalului Meyers, care sunt demarcate prin variații a coloritului galben atât pe cap cât și pe aripi. Unele specii chiar nu prezint deloc culoarea galbenă. Toți papagalii din specia Meyers au partea de sus a corpului de culoare gri maro, cu piept albastru – verde, cu verde în partea interioară a aripilor și albastru în zona de jos a spatelui. Poate că la prima vedere aceste păsări par să fie neinteresante, dar la o analiză mai atentă, culoarea lor este incredibil de frumoasă, mai ales cea de pe piept și de pe spate, care prezintă o iridiscență superbă. Ochii papagalilor care au ajuns la maturitate sunt de culoare portocaliu-roșiatici, cu un cioc gri înspre negru. Din păcate, păsările ținute în captivitate sunt aproape imposibil de clasificat pentru că în general acestea au fost încrucișate cu alte specii. Unul dintre motivele acestor mixturi este imposibilitatea identificării unei perechi din aceeași specie, precum și lipsa de înțelegere a diverselor sub-specii. Pentru a prezerva sub-speciile, se dorește ca persoanele care cresc papagali să identifice două păsări din aceeași specie.
Nume științific și Clasificare: Regn – Animalia; Încrengătură – Chordata; Clasa – Aves; Ordinul – Psittaciformes; Familia – Psittacidae; Genul – Poicephalus; Specia – P.meyeri.
Personalitate:
Papagalii din specia Meyers este unul afectuos, tăcut, ușor de manevrat și cu un temperament echilibrat. Dacă papagalul Meyers ar avea un motto, acesta cu siguranță ar fi ”mă las dus de val”. Nu este o pasăre atletică și nici una care să se prostească, în schimb, preferă să privească totul cu foarte multă atenție și cu un ochi critic. Papagalul Meyers este fericit să stea liniștit pe bara lui, jucându-se cu o jucărie și privind lumea cum trece liniștită. Sunt păsări sociale și au tendința de a realiza o conexiune cu toți membrii din familia în care crește. În general, această pasăre nu glumește în ceea ce privește relațiile sociale, însemnând că odată ce i-a plăcut de cineva, această persoană îi va fi prieten o viață. Cu toate că această specie de papagali Meyers nu este considerată a fi una care să fie ținută în brațe, aceste păsări afectuoase iubesc să fie mângâiate pe cap și pe gât. Un papagal tânăr care a fost hrănit din mână încă de la început va deveni un adult foarte sociabil, care nu va mușca, cu toate că ciocul lor pot să provoace niște mușcături puternice și dureroase. Este o specie care poate să învețe câteva cuvinte, cu toate că nu sunt recunoscuți pentru abilitatea lor de a vorbi. Pot să învețe să fluiere, să facă diverze zgomote și uneori să ofere câteva note muzicale. Din fericire, nu sunt păsări care să țipe sau care să facă gălăgie toată ziua, ceea ce îi pune pe piedestalul păsărilor care pot să fie ținute și crescute în apartament. Unii dintre acești papagali vor învăța diverse zgomote din casă, cum ar fi sunetul de la cuptorul cu microunde. Papagalul din specia Meyer se presupune că este dimorfic, ceea ce înseamnă că există o diferență vizibilă între sexe, dar care pentru un ochi neavizat este dificil de observat. Uneori, chiar și crescătorii experienți nu observă aceste diferențe. Despre papagalii masculi Meyers se spune că au marcaje negre pe piept, în timp ce femelele au un turcoaz plin. Masculul are de asemenea mai mult colorit galben pe cap și umeri, cu toate că acest aspect poate să fie discutabil. Ambele sexe sunt niște păsări de companie excelente, motiv pentru care, atunci când sunteți în căutarea unui papagal, puteți să optați pentru oricare. Un aspect destul de ciudat este faptul că masculii există în număr mai mare decât femelele.
Sezonul de reproducere a Papagalilor Meyers (poicephalus Meyeri) în habitatul lor natural depinde de regiunea în care aceștia trăiesc. În Zimbabwe, aceștia se reproduc din Martie până în August, în timp ce în Mpumalanga, reproducerea se întâmplă între Martie și Iunie. În Zambia și Malawi, perioada de reproducere este din Mai până în Septembrie, iar în Ambolia aceștia se reproduc în Iulie. De obicei își fac cuibul în cavitățile copacilor, la înălțimi situate între 3 – 10 m. Este posibili ca acești papagali să folosească același cuib în mod repetat. Fiecare cuib constă în 2 – 4 ouă. Incubația începe în general după ce a fost depus și cel de-al doilea ou, fiind făcută de femelă. Incubația durează în general între 26 – 31 de zile. Micii papagali sunt hrăniți de ambii părinți, care regurgitează mâncarea. Tinerii papagali părăsesc cuibul după aproximativ 8 – 10 săptămâni. Chiar și după ce au părăsit cuibul, tinerii papagali Meyers sunt dependenți de părinții lor încă aproximativ o lună.
Atunci când sunt ținuți în casă, dimensiunile cuștii ar trebui să fie de 20” lungime x 20” adâncime x 24” înălțime. Mărimea ideală a cuștii este de 40” lungime x 20” adâncime x 32” înălțime. Este de preferat o cușcă cu bare orizontale care să îi permită să se cațere mai ușor. O cușcă cu o mulțime de jucării în interior este perfectă pentru că în acest fel timpul le va fi ocupat cu activități. De asemenea, este necesară o hintă care să fie agățată de tavanul cuștii. Mai puneți în interiorul cuștii câteva ramuri de copaci. Un suport din beton este ideal pentru că îi va ajuta să își mențină ghearele la un nivel acceptabil. O problemă cu aceste păsări este faptul că ciocul lor tinde să crească în continuu, iar un astfel de element de decor din beton poate să îi ajute să depășească și acest inconvenient.
Dresaj
Există păsări care au fost salvate și care necesită o perioadă de reabilitare. În cazul în care nu reușiți să le dresați, s-ar putea să întâmpinați probleme chiar și în a le scoate afară din cușca lor. Din acest motiv, este indicat să identificați un program de dresaj pentru papagalul Meyers. Indiferent dacă aveți papagalul de o zi sau de câțiva ani, programul de dresaj vă va ajuta foarte mult. Puteți să căutați informații de dresaj și pe internet, unde există numeroase filmulețe care arată metode utile și simple de aplicat, prin care să vă dresați papagalul.
Hrana:
În sălbăticie, papagalii din specia Meyers mănâncă o varietate de semințe, de nuci, vegetați și fructe de pădure. De asemenea, mai sunt cunoscuți ca și distrugători de culturi de semințe. Acești papagali sunt predispuși la obezitate, motiv pentru care trebuie să fiți atenți cu hrana acestora. Oferiți-le cât mai multe verdețuri , puțină carne pentru a le acoperi necesarul de proteine, dar și un os pentru a le reda calciul. Ciocolata și Avocado sunt considerate elemente toxice pentru aceste păsări, iar zahărul și sarea ar trebui să fie de asemenea evitate.
La magazinele de specialitate puteți să găsiți bare presate de semințe, cu aromă de miere, de fructe de pădure sau multe alte variante. Acestea sunt foarte îndrăgite de către papagalii din specia Meyers. Pe lângă semințe, este indicat să îl hrăniți cu mâncare proaspătă, cum sunt legumele, fructele și fructele de pădure. Mere, morcovi, pere, porumb, broccoli, spanac sunt opțiuni foarte bune pentru hrana papagalului, acestea fiind foarte bogate în nutrienți. La fel ca și oamenii, nici papagalilor nu le place mâncarea care se îndepărtează de gustul ei original. Mâncarea procesată excesiv își pierde din valoarea nutritivă, conținând adeseori calorii care pot să ducă la creșterea în greutate. Nici mâncarea prăjită nu trebuie să existe în meniul papagalilor.
Boli si afectiuni curente:
Papagalii din specia Meyers, care sunt îngrijiți corespunzător nu ar trebui să prezinte probleme de sănătate. Doar observându-l, veți putea să înțelegeți ceea ce transmite în diferite ipostaze. Dacă îl vedeți că bea prea multă apă, că nu mănâncă destul sau că mănâncă prea mult, că este prea slab sau prea gras, că este letargic, atunci cu siguranță există o problemă de sănătate și ar trebui să mergeți cu el la un medic veterinar. Unele dintre cele mai comune boli pe care le puteți întâlnit sunt Psittacosis (febra papagalului), infecțiile virale, bacteriene sau ciupercile, Papillomas, probleme ale rinichilor, toxicitate, otrăvirea cu metale grele.
Unele dintre problemele care pot să apară sunt următoarele:
– boala ciocului și a penelor (PBFD)
– alergiile;
– căderea penelor;
– voma;
– constipația;
– îi curge nasul și dificultăți la respirație;
– probleme cu ciocul, cu picioarele sau cu ochii;
– pierderea echilibrului.
Dacă observați aceste simptome la pasărea voastră, oferiți-i imediat un mediu cald (30 grade C), uscat și sigur. Puneți-i apă și mâncare aproape, iar dacă observați că problemele persistă, este imperativ să mergeți cu papagalul la un veterinar.
