Ca in fiecare an, ne ducem cateii la apa, sa inoate. Eu personal am un labrador de 2 anisori pe nume Joy. Anul acesta am schimbat locatia de inot, am gasit un punct al Somesului, raul care traverseaza si prin Floresti unde stam, mult mai usor accesibil si mult mai aproape de casa. Apa este destul de adanca si ca orice labrador retriver, Joy aduce lemnele, sticlele si orice ii arunc in apa si pluteste. In vara asta si-a descoperit insa o noua placere, sa urmareasca pasarile care se plimba deasupra apei in cautare de hrana. Chiar daca viteza unei vrabiute este mult mai mare in aer, Joy in apa da din labutele ei crezand ca odata si odata tot o sa prinda o pasarica. Ii o scumpa, daca ati putea sa o vedeti cum inoata din dreapta in stanga si din fata in spate prin rau , in cautarea pasarelelor , v-ati indragostii direct de ea. Eu ma bucur ca inoata singura, asa isi mentine fizicul atletic si e si ea foarte bucuroasa. In acelasi timp, am observat ca ea inoata si dupa pietrele aruncate de mine de la mal, probabil crede ca sunt pestisori mici care ies la suprafata sa o salute, cu ocazia asta ii aruncam pietre in toate partile, cate una pe rand, sa aiba timp sa le auda si sa le vada, sa stie in ce directie trebuie sa mearga. Sper ca anul asta sa ajung cu ea la mare, sa vad cum inoata in apa sarata si cum se descurca cu valurile.O sa atasez si o poza cu ea sa vedeti cu ce ma mandresc, ce frumusete de catel am si poate daca o vedeti si voi pe Somes sa nu ezitati sa o intrebati ce mai face si cum e, pentru ca e mare povestitioare 😛
poveste trimsa de Sebastian
