Mulți câini se tem de zgomotele bruște, puternice, impredictibile, nu doar de tunete și artificii.
Într-un mod natural de viață, frica de furtuni este justificată, deoarece acestea pot fi periculoase: trăznete, vânt puternic ce poate rupe crengi sau zmulge copaci din rădăcini, ape ce ies din matcă – toate sunt un risc pentru animale. Focurile de artificii, fiind însoțite de zgomot puternic și lumină intensă, provoacă aceleași reacții ca și furtunile.
În condiții normale, câinii sunt protejați de aceste pericole în prezent iar cea care îi poate pune în pericol este însăși reacția lor la tunete și artificii.
Frica de tunete sau artificii duce la manifestări diferite ca intensitate, deoarece fobia se dezvoltă gradual, în timp: respirație accelerată, gâfâit, tremur, dilatarea pupilelor, coada ascunsă între picioare, scâncit sau chelălăit, urinare/defecare în casă, zgârierea podelelor și pereților cu ghearele, rosul unor obiecte sau a pereților, încercarea de a sta cât mai aproape de un membru al familiei, tentativa de a se ascunde sau de a fugi. Ultima este cea mai periculoasă, deoarece un câine îngrozit ce fuge în stradă are șanse mari să fie lovit de o mașină sau să se piardă.
Comportamentul câinilor se poate modifica cu ceva timp înainte ca furtuna propriu-zisă să înceapă, datorită schimbărilor din natură: intensificarea vântului, scăderea presiunii atmosferice, norii întunecați ce se adună pe cer, așadar este bine ca situația să fie gestionată din timp. În cazurile mai dificile, starea de anxietate apare chiar și atunci când este o ploaie liniștită, fără tunete sau fulgere.
Atunci când sunt mai mulți câini la un loc, există în plus pericolul să apară agresivitatea și, din cauza fricii, câinele să atace sau să fie atacat. Cel mai bine este să fie despărțit câinele cu teamă de zgomot de ceilalți.
Este foarte important să se înțeleagă că răspunsul la frică este instinctiv, irațional, deoarece amigdala, partea din creier responsabilă cu emoțiile, nu este sub control voluntar. Indiferent de reacțiile sale, un câine nu trebuie pedepsit pentru că îi este teamă. Nu trebuie ținut cu forța, să se țipe la el, smucit de zgardă sau orice altă acțiune agresivă, deoarece chiar dacă se va opri din săpat sau scheunat, nu se va calma, doar va fi inhibat. Calmul și inhibiția reprezintă amândouă o absență a agitației, însă inhibiția este o stare extrem de stresantă, în timp ce calmul înseamnă absența stresului.
Dacă la frica sa adăugăm și un alt stres, vom înrăutăți grav lucrurile, deoarece va asocia furtuna cu pedeapsa, ceea ce va fi un plus de anxietate, își va pierde încrederea în stăpân și a-l calma va fi o sarcină extrem de dificilă.
Așadar cel mai important este ca stăpânul să rămână calm pentru a-și putea ajuta prietenul patruped, mai ales că acesta este extrem de sensibil la emoțiile umane. O voce calmă și sigură poate face minuni.
Ce putem face?
Scopul principal este să schimbăm emoțiile câinelui, de la stres și frică la o stare neutră sau chiar de mulțumire.
Putem aranja un spațiu sigur, un loc unde se poate ascunde, calma și sta relaxat. Accesul în acel spațiu trebuie să fie liber, pentru a-l putea folosi și în cazul când este singur acasă. Acest spațiu poate fi o cameră, o debara mai mare sau un subsol, unde putem amenaja un loc cu perne comode. Se poate pune chiar o haină ce poartă mirosul omului de care este cel mai atașat, îl va ajuta să se destindă. Unii câini preferă baia, mai ales cada sau dușul.
Dacă locul respectiv poate fi izolat cu draperii sau jaluzele, este benefic pentru câine, deoarece lumina fulgerelor sau artificiilor nu îl va mai deranja. La fel de utilă este și o lumină aprinsă, aceasta va minimiza impactul vizual.
Există câini care se simt mai bine dacă se ascund sub pat sau într-o cușcă acoperită. Ultima variantă poate fi însă periculoasă deoarece dacă animalul intră în panică, în încercarea de a scăpa se poate răni grav.
Un radio sau televizor pornit, muzica, pot produce sunete familiare și în același timp să acopere zgomotele de afară. Există chiar și playlist-uri cu muzică liniștitoare pentru câini.
Prezența umană este de mare ajutor: câine știe că nu este singur și poate căuta liniștea și siguranța lângă cineva. Dacă animalul nu este prea stresat, poate fi benefică ținerea unui braț pe el, aplicând o presiune constantă, fără a mângâia neapărat. Contactul fizic eliberează hormoni responsabili cu starea de bine precum oxitocina, dând o stare de relaxare atât câinelui cât și stăpânului. Însă dacă este prea agitat, atingerea câinelui este de evitat, pentru a nu înrăutăți și mai mult lucrurile.
Un mod eficient pentru a ajuta câinele este distragerea atenției. Se pot folosi oase cu măduvă, jucării umplute cu recompense sau alte variante delicioase de ros sau jocuri tip ”puzzle” pentru câini, însă nu trebuie date doar în timpul unei furtuni sau când sunt focuri de artificii, pentru a evita orice asociere între recompensă și sursa fricii. Pot primi chiar obiecte ”de sacrificiu”, de care se bucură în mod normal jucându-se cu ele până la distrugere, precum pungi de hârtie sau cutii de carton.
Dacă sunt anumite activități pe care câinele le îndrăgește, cum ar fi jocuri cu mingea sau frisbee, o partidă de alergare sau orice alt joc care îi poate abate atenția, acesta este momentul prielnic pentru ele; cu puțin noroc va ignora zgomotele și celelalte motive de frică.
Dacă există destul timp, o plimbare lungă este binevenită – va consuma energie și va duce la eliberarea de serotonină, ceea ce reduce anxietatea. Trebuie avut grijă să își facă nevoile cât mai târziu și mai aproape de eveniment, însă nu scoateți câinele afară exact în timpul furtunii sau a focurilor de artificii fiindcă nu a fost timp să iasă până atunci.
Există studii care arată că unii câini răspund bine la spray-urile sau difuzoarele de feromoni (o versiune sintetică a feromonilor emiși de cățea pentru liniștirea puilor). Și aromaterapia, prin difuzarea de uleiuri esențiale de lavandă sau mușețel poate avea efect anxiolitic și de relaxare, însă a fost mai puțin studiată.
Pentru mulți câini cu fobie de zgomot moderată sau severă, medicamentația împotriva anxietății este esențială pentru sănătatea lor – frica îi poate face să se lovească de lucruri, să sară prin ferestre sau să fugă orbește, cu riscul să ajungă sub roțile mașinilor.
Numai un veterinar poate recomanda aceste medicamente, fiecare din ele având propriile specificații și mod de administrare. Ele pot fi medicamente pe termen scurt sau lung. În prima categorie intră de exemplu sedativele, cu proprietăți amnezice, care se administrează oblgatoriu cu câteva ore înainte ca factorul stresant să apară. Medicamentele pe termen lung ajută atunci când evenimentele stresante apar neprevăzut și nu se pot lua măsuri pe loc. Cazurile mai grave cer o combinație între diverse măsuri, nu doar una.
Sunt câteva articole speciale de îmbrăcăminte concepute pentru reducerea stresului la câini: căști antifonice, capișoane ce se pun pe ochi, wrap-uri sau haine cu un anumit design care îi ajută să se calmeze: Anxiety Wrap, Thunderstorm Shirt, Storm Defender etc Acestea trebuie lăsate maxim 15 minute pe un câine pentru a evita supraîncălzirea.
Ce se poate face atunci când există destul timp de acțiune?
Mai întâi de toate, ar trebui verficat dacă nu există o problemă medicală care generează sensibilitatea la zgomot, precum afecțiunile gastrointestinale sau disfuncția cognitivă.
Desensibilizarea sistematică implică expunerea câinelui la stimuli externi ce în mod normal îi provoacă frica, însă gradual, începând redarea sunetelor de la un volum mic.
E important să fie selectat exact sunetul care îl sperie, nu orice zgomot puternic. Expunerea trebuie să fie la un nivel atât de scăzut, încât să nu trezească reacții, ci doar să fie conșientizat.
Sunetul trebuie să fie redat mai degrabă frecvent decât pe o perioadă mai lungă: sunt mai eficiente 10 minute de 5 ori pe săptămână decât 50 deodată. Un nou nivel de intensitate poate fi atins doar când cel actual este ignorat.
Contracondiționarea se referă la reînvățarea asociațiilor. Decât să se sperie de tunete și artificii, mai bine asociază sunetul cu ceva foarte plăcut: gustarea favorită, o jucărie preferată, scărpinatul plăcut al unui anume loc. Aceste recompense trebuie oferite constant în imediată asociere cu sunetul, pentru a deveni un reflex pavlovian.
Mai mult de jumătate din câinii cu fobie de zgomote puternice o dezvoltă după primul an de viață, iar petru o treime, instalarea ei este graduală. Uneori ea apare la câini seniori. Pentru a înrăutăți lucrurile, există o asociere între câinii cu frică de zgomote și apariția anxietății de despărțire.
Prin urmare, este bine să se acționeze preventiv, prin desensibilizare sistematică și contracondițonare, acest lucru fiind mult mai ușor decât tratamentul fobiei.
Surse:
https://illis.se/en/eliminating-firework-and-thunder-phobia-in-dogs/
