| Informaţii generale:
Copoii negri și maro au fost crescuți pentru a fi câini folosiți ori la muncă ori ca și câini de vânătoare. În timp ce bogații proprietari de terenuri din sudul Americii organizau vânători de vulpi călare folosind copoi importați, colonialiștii din clasa mijlocie au dezvoltat o rasă proprie de câini de muncă. Această rasă a fost creată pentru a oferi rezultate bune în muncă și nu pentru aspectul fizic. S-a urmărit cu precădere ca această rasă de câine să fie capabilă de a pune pe masa familiei mâncarea de care aveau nevoie. Copoii au fost dezvoltați pentru a localiza și pentru a urmări prada, cu precădere pe timpul nopții, în timp ce lătrau într-un ritm alarmant. În America de Nord, Copoii negri și maro era folosiți pentru a vâna ratonii, pumele, căprioare, cerbi, porci mistreți și chiar și urși. Se crede că această rasă are strămoși în Bloodhound, Talbot Hound și Foxhound, toți copoii fiind importați din Anglia. În America, Copoii au fost folosiți pentru a identifica urmele încă din anii 1700. Odată cu dezvoltarea orașelor și pe măsură ce lumea rurală devenea tot mai prețioasă, acest câine a reușit să demonstreze o capacitate de adaptare uluitoare, reușind să își creeze un mediu prielnic traiului în orice zonă ar fi existat. Nu s-a dat |
Nume: Copoi negru și maro
Originea: USA Grupa: Copoi, câine de vânătoare Inaltime: Femela 58 – 64 cm, Mascul 62 – 68 cm Greutate: Femela 34 – 40 kg, Mascul 38 – 45 kg Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani Culoare: negru și maro Temperament: Neținând cont de mărimea lor, Copoii negri și maro se consideră adeseori ca fiind câini de ținut în brațe, și nu ezită nicio clipă să se cuibărească în cele mai mici locuri, doar pentru a sta lângă persoanele pe care le iubește. Dresaj: Pot fi încăpățânați și niște câini manipulatori datorită ochilor lor atât de expresivi și a feței lungi și parcă mereu triste. Caracteristici distinctive: Au un nas mare, buze lăsate, late și urechi care atârnă. Au ochii rotunzi, maro, care deseori poartă cu ei o notă de tristețe. |
niciodată la o parte din calea participării la orice activitate care îl poate implica și pe el. Astfel, Copoiul a devenit un câine foarte ascultător, excelent în a se conforma, un câine agil, căruia îi face plăcere să facă jogging, să iasă în natură, să fie babysitter, să urmărească vânatul sau să păzească.
Descriere fizică:
Copoiul negru și maro este un câine mare, puternic, un câine de vânătoare cu o blană scurtă, deasă, care îl protejază de condițiile meteorologice nefavorabile. De obicei, câinii aceștia sunt tot atât de lungi pe cât sunt de înalți, dar bineînțeles, excepțiile sunt prezente și aici. Această rasă are strămoși în rasa Bloodhound, ceea ce se poate vedea în mărimea lor și în forma pe care corpul lor o are. Au un nas mare, buze lăsate, late și urechi care atârnă. Au ochii rotunzi, maro, care deseori poartă cu ei o notă de tristețe. Coada Copoiului negru și maro este lungă, puternică, fiind ușor de observat că atunci când este pe câmpul de vânătoare, o poartă ridicată la un unghi drept. După cum le și spune numele, copoii au culorile negru și maro.
Personalitate:
Copoiul negru și maro este un câine care se face plăcut și care în final reprezintă o remarcabilă personalitate alături de familie, indiferent de mărimea acesteia sau de vârsta la care vă doriți un câine. Sunt jucăuși la fel ca și niște cățeluși, ajungând la maturitate abia târziu, după ce au ajuns adulți. Nu necesită foarte mult exercițiu, fiind fericit dacă are posibilitatea de a se relaxa în jurul casei. În ceea ce privește copiii, copoii au un comportament excelent, fiind foarte răbdători și deloc dominanți. Singura problemă care poate apărea este îmbătrânirea, moment în care copoii devin destul de apatici, fără prea mult chef de joacă. Neținând cont de mărimea lor, Copoii negri și maro se consideră adeseori ca fiind câini de ținut în brațe, și nu ezită nicio clipă să se cuibărească în cele mai mici locuri, doar pentru a sta lângă persoanele pe care le iubesc. Copoii nu necesită activități sportive, ci din contră, odată ajunși adulți, aleg de cele mai multe ori să se relaxeze în sufragerie sau să se așeze pe canapea alături de dumneavoastră, din nou neținând cont de mărimea lor. Având un grad ridicat de adaptabilitate, se pot descurca excelent în condiții de apartament. Când este dus afară, este indicat să se țină în lesă, sau să fie într-o curte închisă. În cazul în care simte un miros, va fi curios să descopere de unde provine și din cauza faptului că ascultă selectiv, nu va răspunde comenzilor dumneavoastră. Sunt niște companioni excelenți pentru pentru vânători și pentru fermieri. Sunt atât de încăpățânați încât vor urmări orice pradă, pe orice tip de teren, pe orice vreme și nu se vor opri până când nu o vor avea în dinți. Câinii de vânătoare sunt de obicei câini care nu latră, iar Copoii negri și maro nu fac nicio excepție de la acest lucru. Le place să cânte atunci când aud mașini de poliție sau pompieri, și totodată atunci când sunt lăsați singuri pentru perioade lungi de timp. În timpul mesei, copoii vor lăsa destul de multe urme de salivă, ceea ce nu va arăta tocmai frumos. Fiți mereu pregătiți pentru a curăța în urma lor.
Dresaj:
Fiind câini mari, Copoii negri și maro pleacă de la premisa că ei sunt lideri prin definiție, ceea ce înseamnă că dresorul trebuie încă din primul moment să le demonstreze că nu este așa. Pot fi încăpățânați și niște câini manipulatori datorită ochilor lor atât de expresivi și a feței lungi și parcă mereu triste. A dresa un copoi negru și maro nu este o muncă pentru orice dresor. La fel ca șimulte alte rase, Copoiul negru și maro este un câine sensibil și necesită un dresaj realizat cu încredere, susținut și totodată blând. Un dresaj având la bază agresivitatea poate să ducă la unu comportament destul de sfios din partea câinilor, iar unii dintrei ei pot ajunge chiar să se închidă complet în ei înșiși. Cu o atitudine pozitivă, recompense dese și multă răbdare veți reuși să aveți rezultate excelente cu această rasă.
Toaletaj:
Copoii negri și maro au o blană scurtă, deasă și uleioasă, care are menirea de a-i proteja de intemperii și de ciulinii insistenți. Acest tip de blană se întâlnește îndeosebi la câinii de vânătoare, ajutându-i să se descurce cât se poate de bine în condiții aspre de teren. Culoarea de bază este negru iar maroul se poate găsi deasupra ochilor, pe piept, pe picioare și în partea din spate a coapselor. O mănușă pentru periaj este cea mai bună opțiune atunci când doriți să îl îngrijiți. Trebuie să îl periați de două sau de trei ori pe zi pentru a înlătura părul desprins și pentru a distribui uniform emulsiile uleioase ale pielii. Deși își pierd blana pe întreaga durată a anului, există două anotimpuri în care o fac cu preponderență, respectiv primăvara și toamna. Nu îmbăiați câinele mai mult decât este necesar pentru că îndepărtarea uleiurilor poate duce la iritații sau la alergii.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța în fiecare zi pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Îngrijirea unghiilor menține picioarele câinilor în condiții bune și mai mult, vă protejează pe dumneavoastră de zgârieturi atunci când sare să vă întâmpine. Urechile necesită o atenție deosebită și ar trebui să fie verificate săptămânal pentru apariția iritațiilor sau a mirosurilor neplăcute, ceea ce ar putea să arate apariția unor infecții. Când îi verificați sănătatea urechilor, folosiți vată îmbibată într-un lichid de curățat urechile pentru a preveni apariția infecțiilor.
Boli si afectiuni curente:
Copoiul negru și maro este un câine foarte rezistent, motiv pentru care este rar predispus la boli. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:
– boli ale ochilor: cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași. Glaucomul este o altă afecțiune a ochilor destul de des întâlnită la această rasă;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală.
