Porcușorul de guineea, sau cobaiul cum mai este cunoscut acest mic animal, câștigă din ce în ce mai mult teren ca și animal de companie, dimensiunile sale reduse recomandându-l ca pe un companion ce poate fi ținut în casă fără probleme. Chiar dacă specia sa nu mai există în libertate în natură, porcușorul de guineea fiind domesticit cu sute de ani în urmă, acest rozător constituie totuși o pradă pentru alte animale cu instincte de prădător. De aceea un porcușor de guineea nu ar trebui lăsat niciodată în compania unei pisici sau a unui câine, și cu atât mai puțin în aer liber, fără a fi plasat într-o cușcă închisă. Porcușorul de guineea solicită timpul stăpânului sau la fel de mult ca orice alt animal de companie, rutina zilnică incluzând hrănirea, curățenia și timpul petrecut împreună.
Un rozător mic cu personalitate mare
Chiar dacă la prima vedere un porcușor de guineea pare neinteresant, acest aspect se datorează fricii înnăscute față de orice potențial prădător. Odată obișnuit cu stăpânul său, porcușorul de guineea își dezvăluie personalitatea, întotdeauna diferită de la un exemplar la altul. Porcușorii ajung să aprecieze mângâierile la fel de mult ca un câine sau o pisică, dar relația de încredere se formează în decursul a mai multe lunii, așa că răbdarea și perseverența sunt principalii aliați ai stăpânului pe parcursul acestui proces. Ba chiar putem afirma că un porcușor poate fi jucăuș, chiar dacă nu în sensul în care este un hamster, manipulator (învață foarte repede ce zgomote sunt asociate cu hrana preferată, începând să „cerșească”) și comunicativ, având un limbaj destul de dezvoltat pentru a da de știre oamenilor din preajmă sa dacă se simte bine sau ce îl deranjează. Un porcușor de guineea fericit își va solicita mâncarea cu înverșunare, își va recunoaște stăpânul când se apropie de ușa de la intrare și va face „popcornuri” (salturi specifice lor și asemănătoare unei reacții la electrocutare) de câte ori are motive de bucurie
.
O responsabilitate pe termen lung
Porcușorii de guineea trăiesc până la 7, 8 ani, dar au fost înregistrate cazuri de exemplare care au supraviețuit în jur de 14 ani. Pe tot parcursul vieții lor au nevoie de prezența constantă a stăpânului, neputând fi lăsați, spre exemplu, singuri pe perioada week-endului. Legumele proaspete și fânul la discreție trebuie să îi fie oferite zilnic pentru a-i asigura un trai sănătos. De asemenea, porcușorii de guineea au nevoie de un veterinar specializat (nu întotdeauna cei care pot trata câini și pisici sunt pregătiți și pentru astfel de animale) și de un stăpân atent deoarece au tendința de a-și ascunde afecțiunile până când devine prea târziu pentru a-i mai putea ajuta. Dacă alegeți să aveți doar un singur porcușor (situație nerecomandată deoarece sunt animale gregare), trebuie să petreceți cel puțin o oră pe zi împreună cu el pentru a-i suplini nevoia de a socializa cu semenii săi. De reținut este și faptul că un porcușor de guineea este un animal mic și destul de fragil și nu ar trebui lăsat nesupravegheat în compania copiilor deoarece aceștia l-ar putea răni involuntar.
