Insectă binecunoscută în rândul părinților de animăluțe și cu o istorie dramatică în spate, puricele este cel mai frecvent parazit extern întâlnit la animalele de companie. Este o insectă care se hrănește cu sângele organismului pe care îl parazitează. Puricele măsoară între 2 și 4 mm, are corpul turtit latero-lateral, capul prezintă ochi mari, simpli și un aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt. Picioarele sunt foarte dezvoltate și adaptate pentru sărit.
Dezvoltarea puricilor prezintă mai multe stadii:
Oul fecundat – ovoid și albicios, în general este depus în mediu (crăpături ale pereților, podelei, mobilier și chiar în diverse textile), foarte rar se pot întâlni ouă pe corpul sau firele de păr ale animalelor, deoarece ele nu sunt aderente și cad, cel mai frecvent, în culcușul lor.
O femelă poate depune, după montă, între 2-12 ouă odată, numărul total de ouă pe care îl poate depune, după mai multe monte, este cuprins între 500 și 2000.
Larvele – în funcție de temperatură, larvele eclozează din ou după 2-15 zile. Acestea sunt alburiu- roșcate, nu sunt parazite, se hrănesc cu resturi de sânge digerat din excrementele purecilor adulți și cu materii organice.
Nimfa – după aproximativ 10 zile, larvele țes un cocon în jurul lor și se transformă în nimfe. În interiorul coconului se formează insecta, inițial alba, apoi din ce în ce mai brună. În absența gazdelor pe care să le paraziteze, adulții pot rămâne în cocon până la 1 an de zile.
Adultul – în mod normal iese din cocon după aproximativ 2 săptămâni; ieșirea este favorizată de mai mulți factori, în principal vibrațiile pot declanșa ieșirea simultană a unui număr mare de pureci. În funcție de specie și de temperatură, adulții pot trăi până la 800 de zile. Temperatura optimă este cuprinsă între 0 – 15 grade C.
Puricii sunt ectoparaziți hematofagi, cu parazitism specific: există specii de purici ale câinilor (Ctenocefalides Canis), pisicilor (Ctenocephalides Felis) etc, însă specificitatea nu este strictă și de aceea ei se pot întâlni și de la o specie la alta și pot afecta și omul.
Contaminarea animalelor se poate face de pe sol, adăposturi sau de la animalele parazitate.
Deoarece se hrănesc cu sânge, puricii provoacă înțepături la nivelul pielii; câțiva purici pot înțepa pielea de sute de ori într-un timp foarte scurt, putând duce la apariția locală a unor papule pruriginoase.
Manifestările gazdei parazitate pot varia de la simplu prurit, zone cu păr ros, piele îngroșată, zone de dermatită umedă, până la dezvoltarea dermatitei de hipersensibilitate la înțepătura de purice, aceasta fiind considerată cea mai frecventă dermatită alergică la carnivore. Zonele de pe corp cele mai expuse sunt: zona gâtului, linia dorsală și baza cozii.
Concluzie – prevenirea parazitismului cu purici este foarte importantă atât pentru sănătatea animăluțelor noastre dar și pentru sănătatea noastră. Este esențial ca deparazitarea externă să fie aplicată periodic, mai ales în sezonul cald.
Atenție! Puricii pot fi gazde intermediare pentru un parazit intern foarte frecvent întâlnit la animalele de companie – Dipylidium caninum.
Citește și despre:
http://pentruanimale.ro/blog/index.php/6-metode-pentru-a-tine-puricii-si-capusele-la-distanta/
