| Informaţii generale:
Specia de pești Crap (Cyprinus Carpio) a fost folosit în acvaculturile din lume încă de la începuturile istoriei lumii, fiind crescut în China încă din anul 475 BC. Formele sale ornamentale din Japonia (koi) încă reprezintă simbolul curajului și al energiei. Peștii din specia Crap sunt nativi din Asia, de unde a fost împrăștiat în Europa, fiind astăzi stabilit în aproape toate continentele, cu excepția Antarticii. Acesta poate să fie considerat cel mai des întâlnit pește de apă dulce și cu cea mai mare distribuție. Este o importantă sursă de hrană în multe părți ale lumii, fiind crescut atât în bazine, cât și în captivitate. Capacitatea sa rapidă de creștere și abilitatea sa de a tolera diverse medii înconjurătoare adverse sunt de asemenea recunoscute. Există câteva întrebări cu privire la momentul și locul în care Crapul a fost introdus în Statele Unite ale Americii. Dekay (1842) a susținut că specia a fost adusă din Franța de către Henry Robinson din Orange County, New York în anii 1831 și 1832. Într-o scrisoare către DeKay, Robinson detaliază că a ținut peștii în bazine și că a eliberat timp de câțiva ani câte aproximativ 20 de pești în Râul Hudson, reușind astfel să ofere o valoare comercială speciei. Totuși, după examinarea acestor pești din râul Hudson, s-a constatat că aceștia erau pești de aur sau hibrizi, nu pești din specia Crap. În Connecticut, acest pește a fost introdus în anul 1840. Au fost prezentate cazuri nenumărate în care peștii au reușit să scape din bazinele în care se aflau în apele |
Nume: Crap
Originea: Originar din Asia, se găsește astăzi răspândit în întrega lume Tip: pești de dimensiuni medii Lungime: 30 – 100 cm Greutate: 10 – 20 kg Speranta medie de viata: până la 30 ani Culoare: Peștii crescuți în habitat natural au solzi mai mari și de culoare gălbui-maronii și verde-maroniu pe cap, pe spate și pe lateralele corpului. Partea abdominală poate să fie gălbuie sau albă. Coloritul majorității peștilor crescuți în captivitate este similar, cu câteva excepții, datorate cu precădere mediului în care a crescut. Comportament: Acest pește poate să supraviețuiască fără probleme perioadelor reci din iarnă și pot să supraviețuiască și cu o concentrație scăzută de oxigen. Crapul este capabil să crească în fiecare zi între 2 – 4% din greutatea corpului său. Caracteristici distinctive: Capul este destul de mic, iar gura prezintă buze groase și care au capacitatea de a se extinde destul de mult. Au patru mustăți. Mustățile de pe maxilar sunt mai scurte decât cele de pe mandibulă. |
din apropiere. Începând cu anul 1885, Comisia pentru Pescuit din America a intervenit activ populând lacurile și râurile cu pești din specia Crap. Ca și rezultat al acestei creșteri a populației, Crapul a reușit să aibă o prezență tot mai mare în apele dulci ale Americii. Totuși, peștele din specia Crap este privit ca și un pește parazit din cauza tendinței acestuia de a distruge vegetația și de a crește turbiditatea apei prin îndepărtarea plantelor și schimbând forma fundului apei, ceea ce duce la deteriorarea habitatelor speciilor care au nevoie de vegetație și de apă clară. Este arătat faptul că peștii Crap pot să distrugă vegetația acvatică prin consumarea plantelor și prin privarea acestora de lumină, ceea ce implicit înseamnă stoparea fotosintezei. Crapul obișnuiește să miște fundul apei în timpul hrănirii, ceea ce duce la creșterea turbulenței apei. S-a descoperit astfel că îndepărtarea crapului din anumite rezervoare a dus la reapariția unei diversități subacvatice mari și abundente, precum și reapariția vegetației acvatice. Mai există dovezi că peștele din specia Crap vânează ouăle altor specii de pești. Din acest motiv, se consideră că acest pește a reușit să distrugă numeroase alte specii de pești, prin distrugerea habitatului acestora.
Descriere fizică:
Peștii crescuți în habitat natural prezintă un corp mai alungit, în timp ce peștii din specia Crap crescuți în captivitate prezintă un corp mai compact. Capul și corpul acestor pești se aliniază perfect în cazul celor crescuți în sălbăticie, în timp ce pentru cei crescuți în captivitate se poate observa o adâncitură în zona de legătură dintre cap și corp. Capul este destul de mic, iar gura prezintă buze groase și care au capacitatea de a se extinde destul de mult. Au patru mustăți. Mustățile de pe maxilar sunt mai scurte decât cele de pe mandibulă. Peștii crescuți în habitat natural au solzi mai mari și de culoare gălbui-maronii și verde-maroniu pe cap, pe spate și pe lateralele corpului. Partea abdominală poate să fie gălbuie sau albă. Coloritul majorității peștilor crescuți în captivitate este similar, cu câteva excepții, datorate cu precădere mediului în care a crescut (culoarea apei, a solului, mâncarea, etc). Mărimea acestor pești poate să ajungă până la 1 m și o greutate de până la 37,3 kg. Cel mai longeviv pește cunoscut a ajuns la venerabila vârstă de 47 ani. Prezintă aripioare dorsale (16 – 21 de oase), anale, caudale, pectorale și pelvice. Numărul de vertebre al acestor pești este între 35 – 38.
Comportament:
Peștele din specia Crap trăiește în apele curgătoare, în zonele inundate, dar și în rezervoare de apă și lacuri. Crapul este un pește care trăiește mai mult pe fundul apei, dar care caută mâncare în stratul de mijloc și superior al apei. Bălțile de pește din Europa sunt în general puțin adânci, cu un fund al apei mâlos și cu multă vegetație. Spectrul ecologic al peștelui crap este unul larg. Cea mai bună creștere este obținută la temperaturi între 23 și 30 grade Celsius. Acest pește poate să supraviețuiască fără probleme perioadelor reci din iarnă și pot să supraviețuiască și cu o concentrație scăzută de oxigen. Crapul este capabil să crească în fiecare zi între 2 – 4% din greutatea corpului său. Potă să ajungă până la 1 kg într-un singur sezon în zonele subtropicale. Creșterea lor este mai temperată în zonele mai reci. Reproducerea peștilor Crap începe odată cu creșterea temperaturilor apei (ar trebui să ajungă între 17 – 18 grade Celsius). Peștii din varietatea asiatică încep să se reproducă când concentrația de ion din apă crește abrupt la începutul sezonului ploios. Crapii crescuți în habitate închise își depun icrele în câteva ore. Cantitatea de icre depuse este între 100 – 230 g pentru fiecare kg cântărit. Dezvoltarea embrionului de crap durează aproape 3 zile la temperaturi de 20 – 23 grade Celsius. În condiții naturale, peștii care au eclozat rămân încă atașați în zona în care au fost depuse ouăle. La trei zile după eclozare, li se dezvoltă partea din spate a vezicii, iar peștele începe să înoate orizontal și să consume mâncare. În anumite portiuni din zona sa natală, crapul poate să ajungă la maturitate sexuală chiar și la finalul primului său an de viață, dar în general, are nevoie de trei sau patru ani.
Statut Specie:
Impactul negativ pe care peștele din specia Crap îl are în ecosistemul său natural este de multe ori unul negativ. Acești pești obișnuiesc să smulgă din rădăcini plantele și să distrugă populațiile de plante acvatice. De asemenea, cresc turbiditatea apei ca urmare a săpării continue după hrană. Drept urmare, lumina pătrunde mai greu în apa în care trăiește Crapul, ceea ce duce la distrugerea populațiilor de nevertebrate care se bazează pe plantele acvatice. Se mai știe despre acest pește că obișnuiește să consume ouăle altor specii de pești. În ceea ce privește statutul actual, este un pește larg răspândit în întreaga lume, fiind apreciat atât de către pescari cât și pentru calitățile sale nutritive. În acest moment, Uniunea Mondială a Conservării Peștilor (IUCN) nu consideră specia de pești Crap să fie vulnerabilă sau amenințată cu extincția.
Hrana:
Peștii din specia Crap sunt bentivori, hrănindu-se cu sedimentele aflate la o adâncime de până la 12 cm, aspirând nămol de pe fundul apei și apoi eliminându-l selectiv, consumând elementele nutritive care rămân. Galeriile de hrănire ale crapului sunt ușor de recunoscut în apele mici, ca și depresiuni în sedimentul de pe fundul apei. Crapii sunt omnivori, iar dieta lor variază în funcție de locația în care aceștia se află și totodată în funcție de fiecare sezon, depinzând în funcție de existența mâncării. Microcrustaceele sunt comune în dieta peștilor Crap în perioada de primăvară și vară. Moluștele sunt consumate doar atunci când există într-un număr mare. Trecerea la o dietă planctivoră poate să apară doar atunci când zooplanctonul este limitat. Peștii Crap care au fost introduși într-un habitat se pot adapta foarte ușor și vor consuma resurse de hrană pe care populațiile existente nu o consumă. Capacitatea lor specială de a se hrăni din sedimentele de pe fundul apei le permite să acceseze o resursă de hrană pe care alte specii nu o utilizaează, incluzând aici și detritus. În perioada de creștere (sub 15 cm), Crapii se hrănesc cu alge și zooplancton. Între 15 – 40 cm se hrănesc cu insecte, macroinvertebrate și detritus. Peste 40 cm se hrănesc și cu plante. Crapii adulți se hrănesc cu o varitate largă de organisme, incluzând aici insecte, crustacee, molște, ouă de pește, rămășițe de pești, plante acvatice și semințe.
