Rasa Otterhound (Vânătorul de Vidre)

374

 

Informaţii generale:

Chiar dacă vânătoarea de vidre nu a fost niciodată un sport popular printre Englezi, se pare că există din timpuri străvechi, în diferite forme. Se folosea vânătoarea de vidre pentru a le stopa pe acestea din a micșora numărul peștilor. Ulterior, vidrele deveniseră singura pradă de vânătoare disponibilă din Aprilie până în Septembrie. Era nevoie de câini pregătiți pentru a găsi și a scoate din apă vidrele, câini care să fie capabili să se lupte și care să aibă o constituție puternică. Strămoșii câinilor din rasa Otterhound nu se cunosc cu exactitate. Se poate face ușor confuzie între câinii care au stat la baza dezvoltării rasei, deoarece inițial, rasa Otterhound arăta mai mult ca și un terrier decât un câine de vânătoare. Unii autori vechi considerau că rasele Southern Hound și Welsh Harrier erau principalii predecesori ai Otterhound-ului. Această supoziție poate să fie susținută datorită faptului că mulți câini Otterhound au trăit în Scoția și în Devonshire, care erau domeniile câinilor din rasa Southern Hound. Alți scriitori credeau că acești câini își au blana de la Old Water Spaniel și îndârjirea de la Bulldogul Englez. Au mai fost luate în considerare și rasele Griffon Nivernais din Franța și Foxhound Englezesc. Alții îl propun pe Bloodhound datorită similitudinilor identificate la nivelul craniului și în ceea ce privește lungimea urechilor. În perioada anilor 1575, John Turbeville nu a reușit să facă nicio

  Nume: Otterhound (Vânătorul de Vidre)

Originea: Anglia

Grupa: Câini de vânătoare

Inaltime: Femela 58 – 68 cm, Mascul 60 – 70 cm

Greutate: Femela 36 – 50 kg, Mascul 38 – 52 kg

Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani

Culoare: gri, albastru, galben-pai, maroniu, negru, cafeniu.

Temperament:  Înotul este activitatea lor favorită, astfel că persoanele care au piscină sau care locuiesc în apropierea râurilor sau lacurilor îi vor găsi adeseori în apă. Atunci când sunt pe uscat, câinii din rasa Otterhound vor alerga.

Dresaj:  Sunt independenți și foarte încăpățânați, refuzând uneori să participe la antrenamentele de dresaj.

Caracteristici distinctive: Urechile reprezintă una dintre cele mai distinctive caracteristici ale acestei rase. Sunt lungi, pendulânde, așezate la același nivel cu colțul ochiului. Ating cu ușurință nasul atunci când sunt trase înspre în față.

distincție între Bloodhound și Otterhound atunci când a început să scrie despre vânătoare. Marples a fost cel care se pare că a emis cea mai corectă teorie, și anume asemănarea puternică a rasei Otterhound cu vechiul Vendeen Hound Francez. Ceea ce se știe despre Otterhound este că a contribuit la formarea rasei Airdale Terrier. Despre rasa Otterhound există înregistrări care datează în sec XIII, atunci când Regele John a ieșit la vânătoare cu o haită de astfel de câini. În secolul XIV, Edward II a devenit primul Maestru al câinilor din rasa Otterhound în Anglia, iar Elizabeth I a devenit prima Doamnă Maestru a câinilor Otterhound. Următorii regi au primit și ei ulterior titlul de Maeștri ai Câinilor Otterhound. Cea mai bine dresată haită de câini din rasa Otterhound a fost deținută de către Squire Lomax de Clitheroe în anul 1860. Legenda spune despre câinii de vânătoare ai lui Squire că erau atât de bine dresați încât putea să controleze întreaga haită cu o singură mișcare de mână. Popularitatea câinilor Otterhound a cunoscut cea mai mare creștere în Anglia la jumătatea secolului XIX. În timpul celei de-a doua jumătate de secol, rasa devenise identică la aspect cu câinii Otterhound de astăzi. În acea perioadă, aproximativ douăzeci sau treizeci de haite din acești câini de vânătoare erau angrenate în vânătoarea de vidre, cu scopul de a prezerva peștele, principala sursă de hrană a populației. Eficacitatea acestor vânători a dus vidrele în pragul extincției, ceea ce a făcut ca în anul 1978 să se dea o lege prin care să se protejeze ultimele vidre rămase și prin care se interzicea vânătoarea lor. Din acel moment, rasa Otterhound a început să devină nefolositoare. Doi ani mai târziu, în 1980, Scoția a interzis de asemenea vânătoarea de vidre. A apărut Clubul Otterhound în Anglia, cu scopul de a menține linia acestei rase și de a nu-i permite să cadă în pragul extincției, asemenea vidrelor. Din păcate, majoritatea haitelor au fost terminate de către proprietari, rămânând în întreaga Anglie doar două haite, însumând împreună aproape 100 de câini. Cu ajutorul iubitorilor acestei rase, câinii Otterhound au început să își facă apariția în show-urile de profil, iar aspectul lor frumos și personalitatea calmă i-au ajutat să devină favoriți. În America, câinii din rasa Otterhound au apărut la începutul sec XX. În anul 1907 și-au făcut debutul la show-ul de profil din Oklahoma, șase exemplare din această rasă. Doi ani mai târziu, Clubul Kennel American a acceptat înregistrarea rasei Otterhound. Începând cu anul 1937, veterinarul Hugh Mouat a început un program complex de împerechere, pentru dezvoltarea rasei. Clubul Otterhound în America a fost fondat în anul 1960.

Descriere fizică:

Câinii din rasa Otterhound sunt de dimensiuni mari, cu un cap impunător și o blană aspră. Au un corp puternic și o acoperire impresionantă atunci când aleargă. Capul îi este impozant, mai mult adânc decât larg, cu o expresie deschisă și plăcută. Întregul cap, cu excepția nasului, îi este acoperit de o blană aspră, care se termină cu o mustață și cu barbă. Nasul îi este destul de lat, la fel și nările. Buzele îi atârnă puțin, dar nu exagerat. Ochii îi conferă expresia generală de inteligență, cu o poziționare în adâncime moderată. Culoarea ochilor și pigmentul poate să difere în funcție de culoarea blănii. Nu sunt totuși de dorit ochii galbeni. Urechile reprezintă una dintre cele mai distinctive caracteristici ale acestei rase. Sunt lungi, pendulânde, așezate la același nivel cu colțul ochiului. Ating cu ușurință nasul atunci când sunt trase înspre în față. De asemenea, mai au și împachetare caracteristică, fie prin curbarea colțurilor sau rularea înspre interior. Sunt acoperite în totalitate cu blană. Gâtul îi este lung, puternic și așezat elegant între umeri. Corpul îi este foarte puternic, cu un spate lat și cu pieptul adânc cu o cavitate toracică bine dezvoltată, ceea ce îi permite să aibă destul loc pentru plămânii mari și inima puternică. Coada este poziționată sus și ținută sus atunci când este în alertă sau în mișcare. Nu o dă niciodată pe spate, iar când stă este posibil să o țină coborâtă. Este groasă la bază și ascuțită înspre vârf. Blana de sub coadă este mult mai mare decât cea de deasupra. Mersui îi este foarte degajat, fiind capabil să intre imediat în alergare. Atunci când este la galop, acoperă o suprafață mare. Blana este lungă, de aproximativ 4 – 8 cm, densă, aspră și impermeabilă. Nu este sârmoasă. Are o blană interioară și adeseori prezintă o textură uleioasă în partea de sus și pe blana interioară.

Personalitate:

Câinii din rasa Otterhound sunt niște câini mari, jucăuși, cărora le place să alerge și să înoate, dar cărora din păcate nu le prea place să li se spună ce să facă. Sunt prietenoși și ușor de umblat cu ei, niște câini care întâmpină cu bucurie noii veniți, în general vânturându-și coada. Câinii din rasa Otterhound sunt niște animale independente, dar atitudinea lor calmă face ca independența să le fie trecută cu vederea. În general, orice stăpân de câini nu prea ar avea ce să le interzică acestora, exceptând poate să le ceară să vină în casă atunci când se joacă afară. Fiind o rasă de câini de dimensiuni mari, este indicat persoanelor care au mai avut câini și înainte. În ceea ce privește activitatea, câinii din rasa Otterhound au nevoie de exerciții susținute  pentru a-și păstra intactă sănătatea, pentru a fi fericiți și pentru a avea un temperament echilibrat. Înotul este activitatea lor favorită, astfel că persoanele care au piscină sau care locuiesc în apropierea râurilor sau lacurilor îi vor găsi adeseori în apă. Atunci când sunt pe uscat, câinii din rasa Otterhound vor alerga. Sunt niște parteneri de jogging excelenți și nu numai. Ei pot să țină pasul și cu bicicliștii. Sub nicio formă nu sunt câini de oraș. Au nevoie de spațiu pentru a alerga în fiecare zi, aceștia apreciind plimbările și joggingul, dar și joaca în curte alături de copii. Nu le va plăcea să fie duși în lesă prin oraș. Instinctul lor de vânătoare îi face să nu fie de încredere în prezența altor animale, altele decât câinii. Chiar dacă a crescut alături de o pisică, odată ajuns la maturitate, părerea câinelui se poate schimba și va începe să o alerge peste tot. Este o rasă căreia îi place să latre, ceea ce poate fi o problemă dacă aveți vecini. Lătratul lor este puternic și gălăgios. Acești câini nu sunt deloc adepții curățeniei. Atunci când vor bea apă din bolul lor, vor stropi tot împrejur. Se vor juca în noroi și apoi vor intra în casă fără nicio problemă. Persoanele care suferă de nevoia de curățenie ar trebui să se gândească la un alt câine.

Dresaj

Dresajul câinilor din rasa Otterhound este unul dificil, acesta fiind un câine pentru acele persoane care au mai avut câini de dimensiuni mari. Sunt independenți și foarte încăpățânați, refuzând uneori să participe la antrenamentele de dresaj. Motivarea cu ajutorul mâncării funcționează excelent, și este indicat ca sesiunile să fie scurte. Consistența este cheia dresajului unui Otterhound. Uneori veți avea impresia că este cazul să o lăsați mai moale și să mai lăsați regulile deoparte, dar trebuie să țineți cont că dacă îi dați acestui câine un deget, vă va lua imediat toată mâna. Dresajul pentru interior este de asemenea o provocare. Indiferent cât de bine dresat este acest câine, nu ar trebui să aveți încredere în el atunci când nu este în lesă. Au o dorință puternică de a alerga după alte animale de dimensiuni mici. Odată angajat într-o astfel de urmărire, nu va mai asculta comenzile.

Toaletaj:

Blana dublă a câinilor din rasa Otterhound necesită o periere cu o perie deasă cel puțin o dată pe săptămână pentru a preveni apariția încâlcelilor. Dacă decideți să îi scurtați blana din diverse motive (încâlceli, probleme ale pielii) trebuie să țineți cont de faptul că aceasta va avea nevoie de aproximativ doi ani pentru a crește la loc. Este necesar să îi spălați fața după fiecare masă.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.

Boli si afectiuni curente:

Rasa Otterhound este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea  din el;

– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;

– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;

Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;

– cancer de piele (carcinom scuamos cu celule). Acest tip de cancer apare în special la câinii cu degetele de la picioare acoperite de blană neagră. Înlăturarea degetului afectat poate să îl salveze de la afecțiuni mult mai grave;

Trombocitopenie la câiniTrombocitopenia este o condiție medicală care se manifestă atunci când trombocitele devin prea scăzute la animalele. Trombocitele sunt produse în măduva osoasă și apoi eliberate în fluxul de sânge. Ele servesc, de asemenea, o funcție extrem de importantă în menținerea hemostazei. Scăderea numărului de trombocite poate apărea la orice rasă de caine și la orice vârstă. Câinii care prezintă o astfel de boală pot fi recunoscuți dacă manifestă simptome ca și febră, letargie, murmur, sângerară urinară, tuse excesivă, etc.

 

– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close