Rasa Norvegiană de Pădure

3.4K

canvas_norvegiana.jpg

Informaţii generale:Pisica din rasa Norvegiană de Pădure, pe numele ei original ”skogkatt” (pisică de pădure în limba Norvegiană) este o rasă naturală care în ciuda constituției sale feroce nu are strămoși sălbatici și nici nu este un hibrid obținut cu ajutorul speciilor de pisici sălbatice. Este posibil ca această pisică de pădure să fi ajuns în Norvegia din Europa, odată cu pisicile aduse de către Romani în această zonă. Se crede despre pisica din rasa Norvegiană de Pădure că există de foarte mult timp, mai ales datorită faptului că în mitologia norvegiană există destul de multe mențiuni ale acestor pisici mari și cu părul lung. Din păcate nu se poate estima cu exactitate momentul în care aceste povești au apărut. Majoritatea miturilor cu pisici norvegiene au fost transmise pe cale orală, fiind într-un final adunate toate într-o carte numită poemele Edda, scrisă între anii 800 – 1200 AD. Aceste mituri sugerau faptul că pisicile domestice existau în Norvegia chiar și de mii de ani. Nu se știe totuși cu exactitate dacă este vorba despre pisicile de pădure sau nu, lucru rămas de dezbătut de către iubitorii acestei rase. Când aceste pisici au ajuns în țările nordice, cel mai probabil cu populația care a ocupat aceste teritorii, cu negustorii sau cu luptătorii cruciați, se crede că strămoșii rasei aveau părul scurt. Acest lucru are la bază un fundament solid, respectiv faptul că pisicile transportate de către Romani au fost aduse în mare parte din Egipt, fiind varietăți de pisici cu părul scurt. Pisicile aduse au reușit să supraviețuiască și în timp să se adapteze mediului destul de aspru. Zonele de nord ale Norvegiei, acolo unde soarele nu apune niciodată   Nume: Norvegiană de Pădure (Norwegian Forest Cat)

Originea: Norvegia

Grupa: Pisici de mărime mare

 


Inaltime: înălțime mare

Greutate: Femela 5 – 8,5 kg, Mascul 6 – 9 kg

Speranta medie de viata: până la 14 – 16 ani

Culoare:  toate culorile sunt acceptate, cu excepția celor apărute în urma încrucișărilor, din care au rezultat tipare ciocolatii, liliachii sau Himalayene.

Temperament: În ceea ce privește comunicarea, pisica se comportă tipic Scandinavilor, respectiv cu destul de multe rețineri. Vocea ei redusă în volum se aude numai atunci când are nevoie de ceva, cum ar fi masa care nu a venit la timp.

Caracteristici distinctive: În timpul iernii, pisica va avea în jurul gâtului un guleraș, acesta fiind asemănător cu coada stufoasă care în schimb se menține pe întreg parcursul anului.

între 12 Mai și 1 August, și unde nopțile de iarnă sunt tot atât de lungi, s-au dovedit a fi un adevărat test de rezistență și anduranță pentru aceste pisici.  După secole de existență în pădurile Norvegiei, pisicile și-au dezvoltat această blană densă, lungă, rezistentă la apă, o constituție puternică și niște instincte de supraviețuire extraordinare. Primele eforturi de a recunoaște pisicile din rasa Norvegiană de Pădure au început în anii 1930. Primul club al pisicilor din rasa Norvegiană de Pădure a fost fondat în anul 1934, iar în anul 1938 a avut loc primul show în care pisicile din rasa Norvegiană de Pădure au fost prezentate publicului. Acest show a avut loc în Oslo, Norvegia. La fel ca și multe alte rase de animale, cel de-al doilea război mondial și-a pus amprenta și pe această rasă, ducând-o în pragul extincției. În încercarea de a restaura rasa, au fost făcute teste de încrucișări cu pisica domestică Norvegiană cu părul scurt (denumită hauskatt), lucru care de altfel a amenințat cu adevărat dispariția acestei rase. Abia în anul 1970, iubitorii norvegieni ai acestei rase s-au decis să înceapă un program complex de încrucișare, în vederea prezervării rasei Norvegiene de Pădure. Aceste pisici au ajuns în Statele Unite ale Americii în anul 1980. În același an, un mic grup de iubitori americani ai rasei au pus bazele Asociației Crescătorilor de Pisici Norvegiene de Pădure, începând totodată să lupte pentru recunoașterea acestei rase de către registrele de specialitate. TICA a fost prima asociație care a recunoscut rasa, acceptând-o totodată în competiții.

Descriere fizică:

Despre pisica din rasa Norvegiană de Pădure se poate spune că este produsul direct al selecției naturale. ”Cel mai puternic supraviețuiește” este o expresie care se potrivește excelent acestei frumoase rase de pisici. Este o pisică mare și robustă, a cărei blană este formată din două straturi având ca și rol principal protejarea de vremea dificilă din zonele nordice. Blana este menită să mențină corpul cald și să nu permită apei să pătrundă. Blana exterioară ar trebui să fie mătăsoasă la atingere. În timpul iernii, pisica va avea în jurul gâtului un guleraș, acesta fiind asemănător cu coada stufoasă care în schimb se menține pe întreg parcursul anului. Musculatura puternică a picioarelor le permite să se cațăre cu mare ușurință. Combinația dintre forma de triunghi echilateral a capului și ochii de formă migdalată, ridicați înspre în sus, îi conferă pisicii din rasa Norvegiană de Pădure un aspect destul de agresiv.

Caracteristici generale: Impresia generală a pisicii din rasa Norvegiană de pădure este aceea de pisică puternică, încăpățânată, independentă, care poartă cu ea o blană dublă și un corp a cărui formă este ușor de recunoscut. Este o pisică a cărui proces de maturitate durează chiar și cinci ani de zile.
Corp: Are un corp cu o musculatură solidă și bine proporționată, de o lungime moderată. Structura osoasă este puternică, fiind de altfel necesară în mediul dificil în care s-a dezvoltat. Aspectul general este acela de putere, punând în balanță pieptul larg și grosimea considerabilă a corpului, dar fără să fie grasă.
Cap: Este în forma unui triunghi echilateral. Nasul îi este drept de la marginea sprâncenelor, fără stop la vârful acestuia. Bărbia îi este fermă și ușor rotunjită dacă este văzută din profil. Botul îi este alungit, forma începând să se observe încă de la baza urechilor. Nu are mustăți foarte pronunțate.
Urechile: Sunt mari, cu vârful rotunjit, și sub formă de cupă la bază. Sunt așezate destul de depărtat una de cealaltă. În general, dar nu obligatoriu, se urmărește ca forma urechilor să semene mai mult cu cele ale pisicii din rasa Lynx.
Ochii: Sunt mari și în formă de migdală, cu o deschizătură destul de mare. Sunt așezați aproape oblic, cu partea din exterior îndreptată înspre în sus. Culoarea ar trebuie să fie variații de verde, auriu sau verde-auriu. Pisicile cu blana albă ar putea să aibă ochii albaștri sau chiar de culori diferite.
Coada: Are o lungime medie și este foarte stufoasă, fiind puțin mai groasă la bază și purtată cu eleganță.
Blana: Este lungă, formată din două straturi de blană. Blana interioară este densă și acoperită de păr lung, lucios și rezistent la apă. În jurul gâtului, în special iarna, i se formează un guleraș. Mai prezintă pufuri de blană pe picioarele din spate. În general culoarea este ștearsă, solidă sau bicoloră.

 

Personalitate:

Blânda pisică din rasa Norvegiană de Pădure se atașează foarte puternic de membrii familiei, dar nu cere ca toată atenția să fie îndreptată asupra ei și nici ca lumea să se joace tot timpul cu ea. Pentru această pisică este de ajuns dacă se află în aceeași cameră cu familia ei. Atunci când nu este nimeni acasă, își va găsi tot timpul ceva de făcut pentru a nu se plictisi. Deși este o pisică la care îi place compania oamenilor, atunci când vine vorba despre vizitatori, poate să fie destul de retrasă. Chiar și de la familia ei pisica nu cere să fie tot timpul ținută în brațe. Îi face totuși plăcere să fie scărpinată între urechi sau sub bărbie, ceea ce o va face să vă mulțumească frecându-și capul de piciorul sau de mâna dumneavoastră. În ceea ce privește comunicarea, pisica se comportă tipic Scandinavilor, respectiv cu destul de multe rețineri. Vocea ei redusă în volum se aude numai atunci când are nevoie de ceva, cum ar fi masa care nu a venit la timp. Dacă observă că nu este băgată în seamă, atunci va atenționa lumea ridicând tonalitatea vocii. Pisica din rasa Norvegiană de Pădure este o pisică atletică, mare, căreia îi place să se cațăre. O veți găsi adeseori stând în punctul cel mai înalt al casei. Spre deosebire de majoritatea pisicilor, acestei pisici nu îi este teamă să coboare din copaci cu capul în jos. Mulțumită moștenirii sale, a laturii de pisică sălbatică, precum și a blănii rezistentă la apă, pisicii din rasa Norvegiană de pădure îi place foarte mult să pescuiască. Astfel, dacă aveți acvariu în casă, ar trebui să aveți mare grijă și să îl securizați. Deși este o pisică la care îi place să trăiască în exterior, nu are nicio problemă în a trăi o viață de apartament. Este o pisică inteligentă, inteligentă, care învață cu rapiditate și care are o mină mereu alertă. Îi place să se joace și este perfectă pentru o familie ocupată, dar cărora le plac pisicile.

Toaletaj:

Blana lungă a pisicilor din rasa Norvegiană de Pădure trebuie să fie periată sau pieptănată cel puțin o dată pe săptămână, folosind o perie deasă sau un pieptene cu dinți de metal. Dacă întâlniți fire încâlcite, încercați să le rezolvați blând, evitând astfel să îi provocați durere. Rareori este necesară o baie. Practic, blana rezistentă la apă a acestei pisici vă va pune în imposibilitatea de a o uda îndeajuns pentru a o îmbăia. Nu uitați nici de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să încercați să o învățați cu periajul dinților încă de când este mică, pentru a evita problemele ulterioare. Tăiați unghiile cam la două săptămâni. Cu o batistă curată și umedă ștergeți-i colțul ochilor, folosind câte o parte diferită din acea batistă pentru fiecare ochi. Evitați în acest mod transmiterea infecțiilor. Urechile trebuie curățate săptămânal. Curățarea urechilor înseamnă înmuierea unei batiste într-un lichid care conține oțet și apă caldă. Acordați atenție și tăvii în care își face nevoile, care trebuie să fie tot timpul curată. Pisicile sunt foarte sensibile când vine vorba de igiena intimă, motiv pentru care o tavă murdară le va face să își caute alte locuri în casă pentru a-și face nevoile.

Boli si afectiuni curente:

Pisica din rasa Norvegiană de Pădure este în general o pisică foarte sănătoasă, putând totuși să prezinte câteva probleme, unele dintre ele fiind de natură genetică. Printre bolile cele mai des întâlnite la această rasă sunt următoarele:

– dermatita corneeană reprezintă prezența pielii sau a firelor de păr pe suprafața corneei unuia sau ambilor ochi. Acest lucru poate să fie corectat chirurgical;

– sindromul durerii faciale poate fi observat în momentul încare pisica exagerează cu linsul și cu mestecarea lăbuțelor. Chiar și mâncatul le provoacă durere, dar nu se cunoaște cauza;

– polimiopatia hipocalcemică duce la slăbirea mușchilor datorită nivelurilor scăzute de potasiu din sânge. Se tratează cu suplimente de potasiu:

– boala depozitelor de glicogen este o condiție ereditară care apare rar și care afectează metabolismul glucozei. Majoritatea pisicilor care au această boală vor muri la câteva ore de la naștere, dar există cazuri în care pisica nu va arăta aceste semne decât pe la vârsta de 5 luni, urmând ca în câteva luni să moară. Un test ADN permite identificarea pisicilor purtătoare;

– cardiomiopatia hipertrofică este o boală a inimii care este moștenită de anumite rase, ca și Maine Coon. Totuși, în cazul pisicii din rasa Norvegiană de Pădure, nu s-a demonstrat capacitatea ereditară a bolii;

– boala rinichiului polichistic este o condiție genetică care duce la distrugerea progresivă a rinichilor. Nu este valabil niciun test ADN pentru pisicile din rasa Norvegiană de Pădure, dar boala poate să fie identificată cu ajutorul ultrasunetelor în jurul vârstei de 10 luni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close