| Informaţii generale:Povestirile care există cu privire la apariția acestei rase sunt în mare parte conflictuale. Cuvântul Harrier era Francez și însemna câine sau câine de vânătoare. Având această perspectivă din punct de vedere al numelui, se poate presupune că primele tipuri de câini din rasa Harrier au avut strămoși rasele Bloodhound, câinii de vânătoare Talbot și poate chiar câinii de vânătoare Basset (Basset Hound), toți aceștia fiind originari din Franța sau Belgia. În Anglia, acolo unde rasa Harrier a fost dezvoltată, un grup de câini de tipul Harrier s-a stabilit în zonă în anii 1260. Haita Penistone, creată de către Sir Elias Midhope a existat pentru mai bine de 500 ani, până în secolul XVIII. La început, aceste haite de câini au fost folosite pentru vânătoarea de iepuri, în timp ce vânătorii îi urmăreau mergând pe jos. Din acest motiv, se crede că la acea vreme, câinii erau mult mai înceți și mult mai bine organizați decât câinii Harrier de astăzi. Abia în momentul în care vânătoarea de vulpi a devenit la modă, iar vânătorii se deplasau călare, câinii Harrier au fost dezvoltați pentru a avea o viteză mai mare de deplasare. Asociația Stăpânilor de Harrieri și Beagle a fost înființată în anul 1981 în Anglia. În acel moment, câinii din rasa Harrier erau mult mai populari decât rasa Beagle. Registrele Asociației încheiate între anii 1981 – 1900 conțineau 107 haite de câini din rasa Harrier. Pentru a putea intra în cartea asociației, erau analizate antecedentele proprietarului haitei sau se constituia un comitet de verificare. S-a descoperit ulterior că majoritatea câinilor înregistrați la începutul | Nume: Harrier
Originea: Anglia Grupa: Câini de vânătoare
Greutate: Femela 18 – 25 kg, Mascul 20 – 27 kg Speranta medie de viata: până la 10 – 12 ani Culoare: orice culoare, tricolor în general. Temperament: Câinii din rasa Harrier au fost dezvoltați pentru energie în câmpurile de vânătoare, necesitând destul de multe activități viguroase pentru a-i menține sănătoși și fericiți. Dresaj: Folosirea unui ton dur, precum și măsurile disciplinare duc la formarea unui comportament de apărare, ceea ce va face câinele să nu mai asculte de nimeni. Caracteristici distinctive: O caracteristică distinctivă a acestei rase o reprezintă urechile, care sunt subțiri, lungi și lăsate să atârne. |
Asociatiei, erau de fapt Foxhounds de dimensiuni mici. Mai mult, numele de Harrier apare în pedigree-ul unor învingători din rasa Beagle. Acest lucru demonstrează faptul că numele de Harrier a fost folosit pentru a descrie un tip de vânătoare sau mărimea câinelui de vânătoare. Un fapt interesant este acela că Clubul Kennel Englezesc nu a recunoscut această rasă decât în anul 1971, târziu după ce alte cluburi au recunoscut rasa. Ultima dată în care s-a înregistrat o intrare în Clubul Kennel a fost anul 1915. Motivul ar putea să fie faptul că în Anglia, câinii din rasa Harrier erau deținuți doar de organizațiile de vânători, fiind înregistrate doar în Asociația Stăpânilor de Harrieri și de Beagle. Chiar dacă sunt companioni excelenți, câinii din rasa Harrier nu au fost niciodată foarte populari. Între anii 1884 și 1994, doar 949 de câini din rasa Harrier au fost înregistrați în Clubul Kennel American. Chiar dacă erau tot timpul încadrați în partea de jos a topului în ceea ce privește popularitatea, au existat destul de mulți câini care au câștigat concursuri în ring. În anul 1936, un câine pe nume Monarch a devenit primul campion Harrier. Acesta era deținut de către Monmouth County Hunt, făcând parte dintre câinii importați din Anglia. Chiar dacă astăzi mulți dintre Harrieri sunt companioni pentru familii, unii dintre aceștia sunt în continuare folosiți pentru vânătoarea de iepuri și alt vânat care este mai rapid decât Beagle-ul.
Descriere fizică:
Câinele din rasa Harrier este o versiune mai mică a câinelui de vânătoare de vulpi englez (English Foxhound), fiind mult mai specializat în vânătoarea de iepuri. Pentru mărimea sa, are oase destul de mari, fiind ușor mai lung decât înalt. Este un câine de haită care se bazează pe mirosuri, având un nas foarte sensibil. Este musculos și cu picioare groase pentru înălțimea lui. Este capabil să alerge cu ceilalți câini, neobosit, pe orice tip de teren, pe lungi perioade de timp. Are o expresie blândă pe chip atunci când este relaxat și alertă atunci când simte ceva. O caracteristică distinctivă a acestei rase o reprezintă urechile, care sunt subțiri, lungi și lăsate să atârne. Blana îi este scurtă și tare, menită să îl protejeze de obstacolele întâlnite în zonele în care vânează.
Personalitate:
Câinii din rasa Harrier sunt câini jucăuși care adeseori sunt denumiți Beagle-ul pe steroizi. Sunt plini de energie și de putere, părând a fi mai mult a cățeluși, chiar mult timp după ce au ajuns adulți. Harrier-ul are nevoie de atenție, dar nu va încerca să țină tot timpul privirile asupra lui. Vor accepta pe oricine să se joace cu ei, să îi mângâie, iar după o zi întreagă de vânătoare, nu este nimic mai plăcut pentru ei decât să se așeze la picioarele stăpânului și să doarmă. Se poartă excelent cu copiii, sunt jucăuși și răbdători, putând să fie de încredere chiar și alături de copiii care nu aparțin familiei lui. Sunt animale de haită, ceea ce înseamnă că le place să fie alături de oameni, dar totodată le face o mare plăcere să trăiască alături de alți câini. Câinii din rasa Harrier au fost dezvoltați pentru energie în câmpurile de vânătoare, necesitând destul de multe activități viguroase pentru a-i menține sănătoși și fericiți. Acest câine nu va prinde animalele datorită vitezei lui, ci va alerga animalele până când acestea obosesc, ceea ce înseamnă totodată și destul de mult exercițiu. Deși mărimea lor medie îi arată ca fiind câini de apartament, aceștia nu sunt nici pe departe câini de ținut în apartament. Câinii din rasa Harrier sunt câini pentru ferme sau pentru case cu o curte mare, unde pot să alerge în voie. Sunt capabili să vâneze o zi întreagă, aceasta fiind principala și favorita lor activitate. Totuși, dacă nu sunteți vânător, puteți să creșteți un Harrier fericit dacă îi permiteți să alerge de câteva ori pe zi. Plimbările lungi, pe munte, alergarea, sunt de asemenea metode bune pentru a-i consuma energia. În general este de ajuns o oră sau două ore pe zi de activitate susținută pentru a consuma energia unui Harrier. Nu este indicat să lăsați câinele din rasa Harrier alături de alte animale care nu sunt câini. Sunt câini de vânătoare, cu instincte puternice, care tind să se angajeze în urmărirea prăzii. Chiar dacă sunt crescuți alături de pisici, la un moment dat, câinele Harrier se va angaja în urmărirea acestora și în vânarea lor. Se înțeleg excelent cu alți câini, dar când vine vorba de pisici sau alte rozătoare, nu pot să ofere nicio garanție. La fel ca și alte rase de câini de vânătoare, Harrier-ul este un câine care latră și care urlă, în special noaptea și când este lăsat singur lungi perioade de timp. Este foarte important să îi lăsați la îndemână jucării sau să îi asigurați activități care să îl țină ocupat. Dacă este plictisit, Harrier-ul va lătra și va distruge.
Dresaj
Dresajul câinilor din rasa Harrier nu este tocmai ușor, pentru că aceștia au o latură foarte încăpățânată, ceea ce îi face o rasă destul de dificil de dresat. Sunt capabil să deprindă comenzile de vânătoare foarte repede. În schimb, când vine vorba despre comenzile cu privire la făcutul nevoilor în casă, lucrurile se schimbă. O mână puternică, un leader calm și consistent este necesar pentru a dresa un Harrier, precum și o mulțime de bunătăți pregătite ca și recompense. Pentru că se plictisesc repede, sesiunile de dresaj trebuie să fie făcute cât se poate de scurt. Folosirea unui ton dur, precum și măsurile disciplinare duc la formarea unui comportament de apărare, ceea ce va face câinele să nu mai asculte de nimeni.
Toaletaj:
Blana câinilor din rasa Harrier este ușor de îngrijit. Un periaj săptămânal cu o perie de cauciuc sau cu o mănușă pusă pe mână ar trebui să îndepărteze firele moarte. Câinii din rasa Harrier își schimbă blana destul de moderat, dar ca urmare a periajului, veți îndepărta firele de pe hainele dumneavoastră.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Harrier este o rasă care nu prezintă multe condiții de sănătate. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea din el;
– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale.
