| Informaţii generale:Rasa Griffon de Bruxelles își are rădăcinile în Belgia, acolo unde mici câini terrieri au fost crescuți pentru a vâna și pentru a extermina rozătoarele care se găseau în grajdurile special amenajate pentru caii care trăgeau elegantele trăsuri prin orașe. Griffonul de Bruxelles, cum există el astăzi, a fost creat prin încrucișarea mai multor rase, cum ar fi Affenpinscher, Pug și Spanielul Englezesc. Affenpinscherul a contribuit la mărime și la textura blănii, în timp ce influența Spanielului Englezesc este la nivelul ochilor, acei ochi mari, expresivi și rotunzi. Aceste încrucișări au creat un câine de dimensiuni mici, cu abilități excelente pentru vânatul de rozătoare și cu o expresie aproape umană pe chip. De-a lungul timpului, acești mici câini au devenit populari ca și câini de casă atât pentru muncitori cât și pentru nobili. În anul 1883, crescătorii belgieni au creat primul standard pentru această rasă, respectiv au descris în scris cum ar trebui să arate și totodată au început să participe cu ei la show-urile canine. Regina Belgiei, Marie Henriette, o iubitoare de câini, s-a atașat foarte tare de un mic Griffon de Bruxelles, marcând totodată momentul în care această rasă a cunoscut și o promovare susținută. Regina s-a ocupat de dezvoltarea rasei și de promovarea ei în țările vecine și nu numai. În anul 1889, Clubul Griffonului de Bruxelles a fost deschis în Bruxelles, având la bază Brabanconul Pitic. Atât Griffonul de Bruxelles cu blana aspră cât și cel cu blana fină au fost duși în Anglia la începutul anilor 1890, urmând ca în anul 1898 rasa să fie acceptată de către aceștia și primul club a fost format pentru a ajuta la dezvoltarea rasei. În America a ajuns cam tot | Nume: Griffon de Bruxelles (Brabancon Pitic)
Originea: Belgia Grupa: Câini de companie
Greutate: Femela 3 – 5 kg, Mascul 3 – 6 kg Speranta medie de viata: până la 14 – 15 ani Culoare: roșu, negru cu maroniu roșcat, negru Temperament: Au obiceiul de a se rățoi la alți câini, de a încerca să impresioneze, dar din păcate, lătratul lor și poziția adoptată nu scot la iveală altceva decât o doză mare de zgomot. Dresaj: Este o experiență interesantă chiar și atunci când încercați să îi puneți o lesă. Va sări, se va rostogoli și va face tot ceea ce este posibil pentru a scăpa de lesă. Caracteristici distinctive: Chipul său, cu o expresie atât de umană atrage tot timpul atenția admiratorilor. Are mustăți și barbă, iar ochii le sunt mari, rotunzi și expresivi. |
în aceeași perioadă, urmând ca aproape imediat să se formeze un club oficial. Numărul de Griffoni de Bruxelles a scăzut pe perioada celor două războaie mondiale din cauza faptului că prea puțină lume își permitea luxul de a ține un câine, în condițiile în care abia aveau ce să mănânce. În această perioadă, Griffonul a fost aproape spre dispariție în Belgia, dar cu ajutorul crescătorilor englezi, rasa a supraviețuit.
Descriere fizică:
Rasa Griffon de Bruxelles este compusă din câini de talie mică, bine proporționați și compacți. Pentru mărimea lor, oasele le sunt destul de puternice. Mersul le este destul de liniștit, moderat și cu alură destul de sportivă. Având un temperament care denotă o doză mare de stimă față de sine însuși, acest lucru se reflectă și în atitudinea sa generală. Chipul său, cu o expresie atât de umană atrage tot timpul atenția admiratorilor. Are mustăți și barbă, iar ochii le sunt mari, rotunzi și expresivi. Urechile sunt purtate semi-căzute iar coada le este scurtă. Blana poate să fie aspră la unii câini și moale la alții.
Personalitate:
Rasa Griffon de Bruxelles, formată din câinii de jucărie, este o rasă dezvoltată pe străzile din Bruxelles, necesară pentru vânătoarea de rozătoare. Mici, cu chipuri foarte expresive, Griffonul de Bruxelles arată mai degrabă cu un câine fragil, de poșetă. Totuși, este indicat să nu vă luați după aparențe, pentru că în ciuda micimii lor, acești câini sunt încăpățânați, curajoși și pregătiți oricând să se cațere la fel ca și o pisică. Le place să fie în centrul atenției, fiind adeseori descriși de către proprietari ca fiind niște adevărați clowni. Atât timp cât sunt crescuți împreună cu alte animale de companie, sau sunt obișnuiți de mici cu copiii, nu vor avea probleme în a conviețui împreună. Griffonii adoră atenția și afecțiunea și urăsc să fie lăsați singuri. Au tendința de a se aciui pe lângă familiile formate din persoane în vârstă, pentru că acestea sunt singurele care au mereu timp pentru a le acorda atenție. La fel ca orice alt câine de jucărie, Griffonul de Bruxelles poate să trăiască aproape în orice locație. Chiar dacă sunt niște câini mici, trebuie să fie scoși la plimbare zilnic, și dacă este posibil, trebuie să li se permită să își dezmorțească picioarele prin alergare. Câinii mici de obicei latră, iar câinele din rasa Griffon de Bruxelles nu face excepție. Vor lătra la oameni, la animale, mașini, biciclete și chiar și la vreme. Socializarea încă de mic și dresajul pentru a învăța să asculte de stăpân când i se cere să nu mai latre este important pentru sănătatea mentală a persoanelor cu care locuiește în casă și a vecinilor. Au de asemenea obiceiul de a se rățoi la alți câini, de a încerca să impresioneze, dar din păcate, lătratul lor și poziția adoptată nu scot la iveală altceva decât o doză mare de zgomot. Antrenamentul pentru a trăi în casă este un proces de lungă durată când vine vorba despre Griffoni. Mulți dintre proprietari consideră că acești câini refuză natural un program de antrenament pentru a-și face nevoile afară. Când sunt lăsați singuri, vor lătra excesiv. Dacă sunteți persoane active și care nu petreceți mult timp acasă, ar fi bine să vă gândiți de două ori înainte să vă luați un Griffon de Bruxelles.
Dresaj:
Dresajul unui Griffon de Bruxelles poate să fie o adevărată provocare. Sunt încăpățânați și le place să facă doar ceea ce vor ei. Este o experiență interesantă chiar și atunci când încercați să îi puneți o lesă. Va sări, se va rostogoli și va face tot ceea ce este posibil pentru a scăpa de lesă. Multă răbdare și un ton convingător este necesar atunci când dresați această rasă. Chiar dacă etapele inițiale ale dresajului pot fi exasperante, odată ce linia de comandă a fost stabilită și înțeleasă, un sistem de recompense a fost acceptat, Griffonul de Bruxelles se poate dovedi a fi un câine ascultător și excelent pentru antrenamentele de agilitate. Activitățile competitive sunt perfecte pentru această rasă datorită faptului că iubesc să fie în centrul atenției și să ofere spectacole în fața publicului.
Toaletaj:
Pentru ca blana lor să arate tot timpul curată și aranjată, câinele din rasa Griffon de Bruxelles cu blana aspră trebuie să fie periat săptămânal cu o perie din păr natural sau cu o mănușă specială pentru a-i îndepărta părul mort și apoi trebuie să fie pieptănat cu un piaptăn cu dinți din metal. Cel puțin de două ori pe an au nevoie de aranjare specializată. Blana trebuie să fie înlăturată manual, ceea ce înseamnă că trebuie extrase firele de păr pentru a permite creșterea noii blăni. Dacă faceți acest lucru, blana câinelui se va menține aspră, cu o textură puternică și care reduce nevoia de a se scărpina. Pe de altă parte, Griffonul de Bruxelles cu blana moale nu necesită o îngrijire atât de intensă. Un periaj săptămânal și o baie ocazională este de ajuns pentru ei.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Îngrijirea unghiilor menține picioarele câinilor în condiții bune și mai mult, vă protejează pe dumneavoastră de zgârieturi atunci când sare să vă întâmpine.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Griffon de Bruxelles este o rasă la care pot apărea destul de multe boli. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– cherry eye (cireașa din ochiul câinelui) se manifestă ca o umflătură roșie la nivelul ochiului, denumită prolapsul pleoapei a treia. Apariția acestei umflături se datorează faptului că spre deosebire de oameni, câinele are trei pleoape. Cea de-a treia este ascunsă în unghiul intern al ochiului.;
– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului. Câinele va începe să șchiopăteze și în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;
– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.
