| Informaţii generale:
Tonul Albacore (Thunnus alalunga) este o specie de ton care se găsește în regiunile temperate, cu precădere în Oceanul Pacific, Oceanul Indian și Oceanul Atlantic, precum și în Marea Mediteraneană. Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului Atlantic (ICCAT) a divizat populația în trei tipuri de stocuri, respectiv nordic și sudic Atlantic, și tipul Mediteranean. Această specie de pești este migratoare sezonieră în mările Egee și Ionică, fiind una dintre cele mai importante specii de ton comercială exploatată în Marea Mediteraneană. Pescuitul de ton din rasa Albacore a fost o activitate tradițională în mările Tireniană, Ionică, Adriatică și Egee. Exploatarea consta cu precădere în alegerea specimenelor mai mici de 90 cm. În Mările Egee, Ionică și Adriatică, pescuitul de ton Albacore are loc în perioada Septembrie – Decembrie, în timp ce în Marea Tireniană pescuitul de ton are loc pe întreaga perioadă a anului. Sunt realizate în mod regulat analize cu privire la stocul de ton Albacore de către Comitetul de Ton din Oceanul Indian (IOTC). |
Nume: Ton Albacore
Originea: Oceanul Pacific, Oceanul Indian și Oceanul Atlantic, Marea Mediteraneană Tip: pești de dimensiuni mari Lungime: 40 – 100 cm (maturitate 75 – 90 cm) Greutate: 4,5 – 11 kg (maturitate 8 – 15 kg) Speranta medie de viata: până la 5 ani Culoare: aripi galben închise, spate albastru închis metalic și burta alb argintie Comportament: Tonul Albacore trăiește grupat în bancuri care pot să acopere o lungime chiar și de 30 km. Aceste bancuri enorme de pești pot să fie asimilate cu obiecte plutitoare, cum este planctonul sau iarba. Caracteristici distinctive: Aripile pectorale, identificate pe ambele părți ale corpului sunt foarte lungi, iar coada mare și cu tăietura adâncă permite generarea puterii necesare pentru ca tonul să își mențină viteza impresionantă. |
Comitetul Științific al IOTC a raportat îngrijorearea cu privire la nivelul mare de mortalitate a acestor specii de pești, și mai ales faptul că țările care fac parte din IOTC nu respectă nivelul de colectare de ton Albacore din Oceanul Indian. Aceștia spun că vasele de pescuit nu respectă regulile de prindere a tonului Albacore. În Oceanul Pacific, în zona de est, de existența și managementul speciei de Ton Albacore se ocupă Comisia Tonului Tropical Inter-American (IATTC). În partea de vest și centrală a oceanului Pacific, managementul acestei specii este asigurat de către Comisia Pescuitului din Vestul și Centrul Pacificului (WCPFC). Au fost stabilite limite și anumite obiective ca și puncte de referință, având menirea de a controla nivelul de colectare a tonului. Regulile de colectare obligă țările implicate să facă raportări cu privire la nivelul de ton exploatat. Este evident că există anumite îngrijorări cu privire la efectul pe care managementul acestor comisii îl are. Măsurile de control luate sunt rareori respectate, ceea ce înseamnă că limitele impuse sunt încălcate, capturile nu sunt declarate în totalitate, iar o evidență clară cu privire la socurile totale de pește este greu de ținut. Corpul de control și management la nivelul Oceanului Atlantic este Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului Atlantic (ICCAT). La fel ca și celelalte comisii, rolul acesteia este de a limita captura și de a reglementa nivelul stocului de ton. În Canada, în ciuda faptului că stocurile sunt pe terminate, pescuitul de ton Albacore fiind dus la extrem, nu există un plan concret pentru repopularea apelor și reglarea stocului de ton. Dar lipsa peștelui în acea zonă a dus la scăderea nivelului pescuitului, ceea ce poate să permită reconstituirea stocului de pește. În America, stocul de ton Albacore a fost îmbunătățit ca urmare a unui plan care a fost implementat în anul 2009 și care avea rolul de a crește nivelul stocului de pește. În schimb, în Nordul și Sudul Atlanticului, precum și în Canada, managementul stocurilor de ton Albacore nu este eficient, ceea ce a dus la scăderi dramatice de populație de pește.
Sursa: Monterey Bay Aquarium Seafood Watch
Din figura de mai sus se poate observa nivelul de ton Albacore capturat anual în perioada 1950 – 2010, în Oceanul Indian. Dacă în anul 1955 se capturau doar aproximativ 4.000 tone de Albacore, în anul 2000 s-a atins un maxim de aproape 50.000 tone anuale. O extrapolare la nivelul întregii planete ar scoate la iveală un nivel de captură de aproximativ 200.000 tone de ton pe an.
În alte limbi, tonul Albacore se numește și: Witte Tonijn – Olanda, Bonito del Norte, Atun Blanco – Spania, Tonno Bianco – Italia, Albacore – Danemarca, Weisser Thun – Germania, Atum Voador – Portugalia, Germon – Franța, Binnagamaguro – Japonia, Albakora – Indonezia, Albacore – Papua Noua Guinee, Chang Chi We – China, Bayot – Filipine.
Zonele în care se pescuiesc acești pești sunt Pacificul de Nord (32%), Pacificul de Sud (31%), Oceanul Atlantic și Mediteraneană (21%), Oceanul Indian (16%). Principalele zone de producție sunt Thailanda, Indonezia, Statele Unite ale Americii, Japonia, Spania. Principalele piețe de desfacere a tonului Albacore sunt Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia și Spania.
Descriere fizică:
Rasa de pești Ton Albacore este o rasă de dimensiuni mari, oceanice, fiind construit pentru viteză, având un corp de forma unei torpile. Pielea îi este fină și acoperită de striații sensibile. Acest pește este caracterizat de o aripă dorsală de culoare galben închis. Aripile pectorale, identificate pe ambele părți ale corpului sunt foarte lungi, iar coada mare și cu tăietura adâncă permite generarea puterii necesare pentru ca tonul să își mențină viteza impresionantă. Spatele tonului este de culoare albastru închis metalic, iar burta îi este de culoare argintie. Datorită culorii albe a cărnii acestuia, tonul albacore este considerat a fi ”puiul mării”. Carnea are o textură uscată, fiind foarte apropiată de carnea de pui.
Comportament:
Tonul Albacore trăiește grupat în bancuri care pot să acopere o lungime chiar și de 30 km. Aceste bancuri enorme de pești pot să fie asimilate cu obiecte plutitoare, cum este planctonul sau iarba. Pot să fie formate din mai multe specii 
de ton, cum este skipjack, yellowfin și bluefin. În cadrul acestor bancuri, tonul Albacore migrează pentru a găsi cele mai bune zone pentru hrană. Sunt foarte puternic influențați de evenimente naturale cum sunt uraganele. Capacitatea acestor specii de pești de a atinge viteze de 80 km/h se datorează sistemului circulator foarte evoluat, care reduce pierderea de căldură generată de creșterea activității musculare. Acest lucru le permite să își păstreze temperatura corpului la un nivel mai mare decât cel al apei, ceea ce le permite să își mențină mușchii încălziți și astfel să muncească eficient. Spre deosebire de alți pești, tonul Albacore trebuie să înoate constant cu gura deschisă pentru a forța apa să îi apese pe branhii, producând astfel oxigenul necesar. În ceea ce privește sistemul reproducător, femela își lasă icrele la suprafața apei, iar masculul se apropie și eliberează sperma. O femelă ton albacore este capabilă să producă aproximativ 3 milioane de ouă per sezon. Totuși, majoritatea acestor ouă nu vor reuși să ajungă adulți. Marele ton Albacore este unul dintre carnivorii de top din regiunile oceanice, fiind obligat să consume aproximativ 25% din greutatea corpului său în fiecare zi.
Statut Specie:
Având în vedere lista de clasificare a statutului peștilor, se observă că tonul Albacore este considerat a fi aproape de amenințare. Lista cuprinde mai multe clasificări, astfel: ne-evaluat, date ineficiente, fără probleme, aproape amenințați, vulnerabili, amenințați, pericol critic, aproape dispărut, dispărut. În ultimul secol, pescuitul a crescut enorm în Oceanul Atlantic și Pacific. Acest lucru a dus la scăderea constantă a nivelului stocurilor de pești, fiind în multe zone amenințați de pescuitul intensiv. Stocul din Atlanticul de Nord a scăzut la aproximativ un sfert din nivelurile estimate în anii 1940. În mare măsură aproape la același nivel se situează și tonul Albacore în Atlanticul de Sud. Ultima analiză a stocurilor de ton Albacore a fost făcută în anul 2014 și a arătat următoarele:
| Ocean | Organizația de management | Starea stocului |
| Pacificul de Nord | IATTC, WCPFC | Exploatare moderată |
| Pacificul de Sud | IATTC, WCPFC | Exploatare moderată |
| Mediteranean | ICCAT | Supraexploatare |
| Oceanul Indian | IOTC | Exploatare moderată |
| Atlanticul de Nord | ICCAT | Exploatat total |
| Atlanticul de Sud | ICCAT | Supraexploatare |
Sursa: http://www.atuna.com/index.php/en/tuna-info/state-of-the-stocks
Hrana:
Pentru a se afla obiceiurile de hrană ale peștilor ton Albacore au fost studiați și analizați în detaliu un număr de 189 de exemplare cu lungimea între 38.9 și 102.1 cm. Aceștia au fost capturați în perioada Aprilie 2005 – Octombrie 
2006 în zona de nord-est a Siciliei. Peștii au fost capturați pe timp de noapte, folosind ca și momeală sardina și fiind căutați la adâncimi mai mari de 500 m. Fiecare specimen capturat a fost clasificat și măsurat la bordul navei, și pentru a se întrerupe procesul de digestie, stomacurile le-au fost îndepărtate și păstrate în alcool ethilic. Apoi, în laborator, stomacurile le-au fost disecate și le-a fost analizat conținutul. Rezultatele studiilor au arătat că din cele 189 de specimene, 73 aveau stomacul complet gol, în timp ce restul de 116 aveau cel puțin un tip de pradă în stomac. S-au descoperit un număr de 1405 de tipuri de prăzi, constând în special din crustacee, cefalopozi și pești. În continuare, s-a arătat că cefalopozii și crustaceele reprezintă doar o mică parte din dieta tonului Albacore, lăsând peștii ca fiind principala hrană a tonului. S-a arătat prin intermediul acestui studiu că tonul este un predator carnivor cu o dietă dominată de peștii adulți, cu precădere cei care fac parte din familia Paralepididac. S-a mai observat faptul că un pește de mărime medie este digerat de stomacul tonului în aproximativ 24 h, ceea ce demonstrează faptul că nevoia de a obține hrană este zilnică. (sursa: Feeding habits of the albcaore tuna from central Mediterranean Sea).
