| Informaţii generale:
Acest mic terrier a apărut și a crescut în satele tibetane și în mănăstiri timp de mai multe sute de ani. Este originar din Valea Pierdută din Tibet ale cărei căi de acces au fost distruse de către un cutremur în secolul XIV. Câinele din rasa Terrier Tibetan a fost foarte apreciat de către călugări în acest zone retrase și destul de inaccesibile, fiind considerat un câine care poartă noroc. Era de asemenea folosit în sate pentru a mâna turmele de oi. Blana sa era tăiată pe timpul verii odată cu cea a oilor și folosită pentru țesăturile din care tibetanii își creau hainele. O trăsătură particulară a acestei rase era abilitatea de a trece peste sau pe sub oi atunci când se deplasau prin zone mai strâmte sau puțin accesibile. Rarii vizitatori ai acestei văi tibetane primeau în general câte un câine cadou pentru a-i proteja și pentru a le purta noroc în drumul dificil înapoi înspre casă. La începuturile rasei, un câine Tibetan Terrier nu era niciodată vândut deoarece se credea că aduce ghinion. Câinii din rasa Terrier Tibetan și Lhasa Apso au un istoric asemănător, existând destul de multă confuzie cu privire la modul în care fiecare dintre cele două rase au apărut. Multă lume considera că Terrierul Tibetan este un urmaș al altor rase de Terrieri, inclusiv Lhasa Apso și Shih Tzu. Printre strămoșii câinilor Terrier Tibetan sunt incluși și vechii câini montani North KunLun și câinele Mongolian. Prima scriere apărută despre Terrierul Tibetan ca și rasă distinctă a fost în anul 1895, autorul spunând că acest câine pare a fi ”nici mai mult nici mai puțin decât un terrier robust”. De-a lungul timpului, câinii Tibetani s-au despărțit |
Nume: Terrier Tibetan
Originea: Tibet Grupa: Câini de companie Inaltime: Femela 38 – 40 cm, Mascul 39 – 41 cm Greutate: Femela 9 – 10 kg, Mascul 10 – 11 kg Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani Culoare: toate culorile și combinațiile de culori Temperament: Câinii Tibetani au fost crescuți ca și animale de companie, neavând un istoric de vânători, fiind cei mai fericiți atunci când se află în apropierea persoanelor la care țin. Sunt niște câini excelenți pentru orice familie. Dresaj: Este de ajutor să înceapă dresajul devreme, atunci când terrierul este încă un cățel și este mult mai ușor de modelat. Sesiunile de dresaj ar trebui să fie ținute scurte pentru a-i menține interesul crescut. Caracteristici distinctive: Coada acoperită de o blană lungă se curbează în sus și cade înspre în spate. Picioarele îi sunt mari, plate și de formă rotundă, care îl ajută să aibă o tracțiune mare. Este un câine bine echilibrat și capabil de mișcări puternice și eficiente. |
în două linii distincte: Tibetanii Mastiffi ca și câini de pază și Tibetanii Terrieri ca și câini de companie și de mânat turmele de oi. În anii 1920, un doctor aflat într-o misiune medicală la granița dintre Tibet și India a primit o femelă Terrier Tibetan pe nume Beauty de la un bărbat căruia i-a salvat viața soției. Ulterior, Dr Grieg a primit alți câini Terrieri Tibetani de la Dalai Lama în semn de apreciere a serviciilor făcute și a interesului în această rasă. I-a plăcut foarte mult curajul și temperamentul energic al acestei rase. Se spune că a fost atacată de către un câine cu rabie, dar că a fost salvată de către unul dintre câinii săi Terrier Tibetan, care ulterior a murit fiind infectat. La întoarcerea în Anglia în anii 1930, Dr Grieg a pus bazele Adăpostului Lamleh. A promovat această rasă și a reușit în anul 1937 să convingă Clubul Kennel Englez să recunoască rasa. A contribuit de asemenea și la dezvoltarea Tibetanului Spaniel, o rasă separată cu un trecut de asemenea diferit. Primul câine Terrier Tibetan ajuns în America a fost în anul 1956, importat de către Alice Murphy în Great Falls, Virginia. Dr Grieg a ajutat la dezvoltarrea acestei rase în America. De atunci, rasa a crescut încet dar sigur în popularitate în America de Nord, fiind considerată atât ca și câine de competiție, cât și companion.
Descriere fizică:
| Caracteristici generale: | Câinele din rasa Terrier Tibetan este un câine de dimensiuni medii, cu o blană lungă, cu o construcție puternică și pătrățos ca și format. Părul îi cade peste ochi și peste frunte. Coada acoperită de o blană lungă se curbează în sus și cade înspre în spate. Picioarele îi sunt mari, plate și de formă rotundă, care îl ajută să aibă o tracțiune mare. Este un câine bine echilibrat și capabil de mișcări puternice și eficiente. |
| Corp: | Este un câine care atinge o înălțime între 38 și 41 cm. Greutatea este între 9 și 11 kg. Gâtul îi este lung raportat la restul corpului. Corpul îi este compact, pătrat și puternic, capabil atât de viteză cât și de rezistență. Spatele îi este drept, coastele bine pronunțate și cu o adâncime semnificativă. |
| Cap: | Capul îi este de lungime medie, nici larg, dar nici prea mic. Lungimea de la ochi la vârful nasului este egală cu lungimea de la ochi la osul occipital. Craniul se îngustează ușor de la urechi la ochi. Nu este nici în formă de dom, dar nici absolut plat între urechi. Capul este bine acoperit cu păr lung care cade peste ochi și peste față. Mandibula este acoperită de barbă, nasul îi este negru. |
| Urechile: | Sunt de mărime medie, bine acoperite cu blană în formă de pene și așezate destul de sus pe cap. Sunt ușor depărtate de cap, dar nu atât de mult încât să se miște liber. |
| Ochii: | Sunt de culoare maro închis, de formă ovală, luminoși și expresivi. Sunt de mărime medie și așezați destul de depărtat unul de celălalt. |
| Coada: | Este așezată sus, bogată în blană și purtată într-o curbură peste spate atunci când merge. |
| Blana: | Are o blană dublă, cea interioară având o textură moale și lânoasă. Cea exterioară este fină și lungă, dar niciodată mătăsoasă sau lânoasă. Poate să fie vălurită sau dreaptă. Blana este lungă, dar nu ar trebui să ajungă până la pământ. Este acceptată orice culoare sau combinații de culori. |
Personalitate:
Numele de terrier le-a fost dat datorită aspectului acestuia, dar din punct de vedere tehnic, acești câini nu sunt terrieri și nici nu prezintă trăsăturile caracteristice terrierilor. Deși sunt la fel de energici și blănoși ca și un terrier, câinii din rasa Terrier Tibetan sunt foarte blânzi și bine crescuți. Sunt niște câini care se adaptează foarte ușor și care pot să trăiască într-un apartament sau pe un domeniu mare. Tot ceea ce au nevoie este o plimbare în fiecare zi și să li se dea oportunitatea de a alerga și de a se juca, cu precădere în zăpadă. Câinii Tibetani au fost crescuți ca și animale de companie, neavând un istoric de vânători, fiind cei mai fericiți atunci când se află în apropierea persoanelor la care țin. Sunt niște câini excelenți pentru orice familie, iubind timpul petrecut alături de familie. Câinii din rasa Terrier Tibetan nu sunt la fel de atletici ca alți terrieri, dar au nevoiede exerciții regulate pentru a-și menține sănătatea, fericirea și temperamentul lor cald. Plimbări zilnice și oportunități regulate de a alerga și a se juca este tot ceea ce acești câini cer. Persoanele active vor putea să îi angajeze pe acești câini în activități de ascultare și agilitate. Sunt niște câini afectuoși și aleg să își arate în mod liber afecțiunea față de persoanele pe care le iubesc. Totuși, dacă nu sunt învățați cu socializarea pe lângă noi persoane, aceștia pot să devină rezervați și destul de timizi. Dacă în continuare nu vă veți ocupa de ei, aceștia pot să devină extra posesivi și să ducă la diverse probleme. Ca și cățel, este indicat să îl puneți în fața multor persoane pentru a scăpa de această problemă. Pentru că este o rasă care are nevoie atât de mult de prezența oamenilor, pot să dezvolte anxietate de separare. Este o rasă care se pretează cel mai bine persoanelor cu un program de muncă flexibil, sau care pot să își petreacă mult timp acasă.
Dresaj
Câinii din rasa Terrier Tibetan sunt destul de dificil de dresat, dar odată ce încep să prindă gustul, aceștia vor învăța repede și vor avea mereu nevoie de noi lecții. Este de ajutor să înceapă dresajul devreme, atunci când terrierul este încă un cățel și este mult mai ușor de modelat. Sesiunile de dresaj ar trebui să fie ținute scurte pentru a-i menține interesul crescut, iar ca și motivator, bunătățurile sunt cele mai indicate. Odată ce realizează că poate să îi iasă ceva din această poveste, câinele Terrier Tibetan va face tot ceea ce îi stă în putință pentru a obține acea bunătate. Natura dulce și sensibilă a câinelui Terrier Tibetan îl face să fie un câine terapeutic excelent. Iubesc oamenii și au nevoie de cât mai multă atenție cu putință. Sunt de asemenea foarte sensibili la emoțiile oamenilor din jurul lor. Au capacitatea de a înțelege atunci când persoana de lângă ei are nevoie de cineva aproape sau de cineva care să îi facă să râdă.
Toaletaj:
Blana lungă a acestui câine are nevoie de un periaj zilnic în timpul adolescenței, iar odată ce trece de 18 luni, puteți să îl periați cam de trei ori pe săptămână. Înainte de a-l peria trebuie să pulverizați apă pe suprafața blănii pentru a evita distrugerea firelor. Asigurați-vă că periați până la piele. După ce ați terminat de periat, trebuie să mai treceți o dată cu un piaptăn pentru a înlătura orice fire moarte rămase.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Terrier Tibetan este o rasă puternică, dar care pot avea parte de anumite condiții de sănătate, la fel ca majoritatea raselor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului. Câinele va începe să șchiopăteze și în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași.
– ectropionul este o afecțiune prin care se modifică poziția pleoapei inferioare prin răsfrângerea către exterior a marginii libere a pleoapei și apariția fundului de sac conjunctival;
– entropionul este afecțiunea prin care marginea liberă a pleoapelor se răsucește înspre interior, înspre globul ocular;
– cistinuria este o boală congenitală prin care este eliberată în urină o cantitate mare de cistină și alți aminoacizi dibazici, cauzată de faptul că cistina are o solubilitate redusă, ceea ce duce la o predispoziție pentru formarea de calculi renali.
