| Informaţii generale:
Rasa Spaniel Tibetan este o rasă antică originară din Asia. Descrieri de câini de dimensiuni mici, cu botul turtit și cu blana asemănătoare unui leu se găsesc cu multe secole în urmă în China și Tibet. Se crede despre călugării Budiști, cunoscuți sub numele de ”lama”, că au crescut acești câini de dimensiuni mici pentru a suna alarma dacă cineva se apropie de mănăstire. Cu acel smoc de blană deasă în jurul gâtului și cu coada acoperită de o blană bogată, acești câini seamănă foarte bine cu niște mici lei. În simbolistica Budistă, leii reprezintă triumful lui Buddha asupra violenței și a agresivității, astfel că niște câini cu un aspect de leu erau foarte populari. Acești câini erau adeseori oferiți ca și cadouri către ambasadori și alți membri ai nobilimii, în timp ce la rândul lor, aceștia primeau câini din țările respective. Astfel, câinii din rasa Spaniel Tibetan au ajuns în palatele din China și Japonia, unde au fost încrucișați cu alți câini asiatici de dimensiuni mici. Câinele Spaniel Tibetan de astăzi are cu siguranță elemente moștenite de la câinele Chin Japonez sau de la Pekingese. Crescuți de sătenii Tibetani și de călugări, acești câini ancestrali au apărut într-o largă varietate de mărimi. Cei mai mici erau oferiți mănăstirilor, acolo unde erau încrucișați cu câini mult mai eleganți, primiți probabil de la |
Nume: Spaniel Tibetan
Originea: China și Tibet Grupa: Câini de pază Inaltime: Femela 22 – 26 cm, Mascul 24 – 28 cm Greutate: Femela 4 – 6 kg, Mascul 5 – 7 kg Speranta medie de viata: până la 8 – 11 ani Culoare: maro Temperament: Își iubesc familia, dar sunt foarte neîncrezători cu străinii, ceea ce îi face să fie niște câini de pază excelenți. Se comportă foarte bine cu copiii mici, comparativ cu alte rase de dimensiuni mici. Dresaj: Trebuie să începeți devreme dresajul cu ei și să stabiliți din timp cine este liderul în casă. Este aproape inutil să mai încercați să dresați acest câine dacă i-ați permis să preia poziția de lider. Caracteristici distinctive: Are o blană dublă, cu o textură mătăsoasă, moale pe față și pe partea din față a picioarelor, de lungime moderată, dar așezată destul de drept. Urechile și partea din spate a picioarelor prezintă blană în formă de pană. |
curți importante, cum ar fi China. În timpul sec XIX, primul câine din rasa Spaniel Tibetan a fost adus în Anglia de către McLaren Morris. Mai mulți au ajuns în anii 1920, în principiu datorită Dr Agnes Greig, care a trimis mai mulți câini mamei sale. Rasa a crescut în popularitate, dar prezența lor a dispărut aproape complet în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1947, după câteva împerecheri reușite, dar și câteva importuri, rasa a început să își revină în Anglia. În anul 1958, Asociația Spaniel Tibetan a fost deschisă, iar în anul 1960, Clubul Adăposturilor Engleze au recunoscut rasa. Primii câini născuți pe teritoriul Statelor Unite au fost în anul 1965, din părinți importați din Tibet de către Domnul Harrington. Datorită lui Leo Kearns, preot în cadrul Bisericii Lutherane în Connecticut, rasa Spaniel Tibetan a început să atragă din nou privirile. Kearns a avut un pui Spaniel Tibetan, după care a importat încă un mascul, și a început un program de împerechere. Pe lângă acești entuziaști ai rasei se mai numără și Jay Child, care a făcut o misiune din dorința de a vedea această rasă stabilită pe teritoriul Statelor Unite. Clubul Spaniel Tibetan al Americii a fost fondat în anul 1971, având-o ca și președintă pe Jay Child. Rasa a fost recunoscută de către AKC în anul 1984. În ciuda farmecului lor, rasa Spaniel Tibetan este destul de rară, clasându-se pe locul 101 în popularitate printre rasele și varietățile înregistrate de către AKC.
Descriere fizică:
| Caracteristici generale: | Câinele din rasa Spaniel Tibetan ar trebui să fie mic, activ și alert. Exteriorul acestui câine ar trebui să arate un aspect echilibrat, cu un corp ușor mai lung decât este înalt la umeri. |
| Corp: | Este un câine care atinge o înălțime de aproape 27 cm. Greutatea este între 4 și 7 kg. Gâtul îi este destul de scurt, puternic. Spatele îi este drept, coastele bine pronunțate și cu o adâncime semnificativă. |
| Cap: | Capul este mic comparativ cu corpul și purtat cu mândrie, lăsând impresia de calitate și masculinitate. Craniul este ușor curbat, de lungime și lățime moderată. Botul este de lungime medie, turtit, fără riduri. Bărbia ar trebui să prezinte puțină adâncime și să fie lată. Este preferat nasul negru. |
| Urechile: | Sunt de mărime medie, bine acoperite cu blană în formă de pene și așezate destul de sus pe cap. Sunt ușor depărtate de cap, dar nu atât de mult încât să se miște liber. |
| Ochii: | Sunt de culoare maro închis, de formă ovală, luminoși și expresizi. Sunt de mărime medie și așezați destul de depărtat unul de celălalt. |
| Coada: | Este așezată sus, bogată în blană și purtată într-o curbură peste spate atunci când merge. |
| Blana: | Are o blană dublă, cu o textură mătăsoasă, moale pe față și pe partea din față a picioarelor, de lungime moderată, dar așezată destul de drept. Urechile și partea din spate a picioarelor prezintă blană în formă de pană. Gâtul este acoperit cu o blană asemănătoare unei coame, care este mult mai pronunțată la masculi față de femele. |
Personalitate:
Câinii din rasa Spaniel Tibetan erau foarte apreciați de către nobilimea asiatică, fiind adeseori oferiți ca și daruri între nobilimea din Tibet. Aerul său regal este în continuare unul comun în câinele Spaniel Tibetan modern, care se consideră a fi niște regalități, și care așteaptă ca familiile lor să îi trateze ca pe niște nobili și nu ca pe niște câini de ținut în brațe, neajutorați. Erau de asemenea folosiți ca și câini de pază de către călugării Tibetani, având locurile lor speciale în vârful zidurilor înalte care înconjurau mănăstirea. Ori de câte ori observau mișcare la orizont, acești câini dădeau alarma. Sunt niște câini excelenți pentru persoanele în vârstă care au timpul necesar pentru a le da atenția pe care câinii Spaniel Tibetan o cer. Și trebuie să știți că cer foarte multă atenție. Își iubesc familia, dar sunt foarte neîncrezători cu străinii, ceea ce îi face să fie niște câini de pază excelenți. Se comportă foarte bine cu copiii mici, comparativ cu alte rase de dimensiuni mici. Este de asemenea considerat dădaca pentru copii, supervizând activitățile și fiind mereu cu ochii pe ei. Câinii din rasa Spaniel Tibetan au fost comparați cu pisicile, ei fiind grațioși, le place să mai tragă câte un pui de somn și să se cațere în cele mai înalte locații din casă pentru a putea să urmărească foarte ușor totul. Sunt foarte adaptabili la orice tip de casă. Sunt destul de mici pentru a le ajunge un apartament, dar totodată le face plăcere să aibă la dispoziție un câmp deschis sau o curte. Nu au nevoie de foarte multă activitate pentru a se menține sănătoși, astfel că o plimbare zilnică și puțină joacă le va satisface nevoile de activitate. Sunt niște câini care au nevoie de companie umană, motiv pentru care nu este indicat să îi lăsați singuri cu jucăriile lor. Un câine din rasa Spaniel Tibetan este ușor de transportat, adeseori putând fi văzut chiar și în poșetele doamnelor. Totuși, trebuie să aveți grijă pentru că un câine care se bucură de prea multă atenție poate să devină încrezut. Este important să îi dați și multă independență. Lăsați-l să meargă în lesă și nu în poșetă. Acest lucru îi va permite să socializeze cu oamenii și cu alte animale, învățând astfel să se comporte atunci când este afară. La fel ca orice alt câine de dimensiuni mici, și acestuia îi place să fie întâmpinat de la nivelul său. Pentru a nu-l speria, oaspeții ar trebui să se lase cât mai aproape de nivelul lui. Separarea prea mult timp de oamenii pe care îi iubește îi va induce o stare de depresivitate. Câinii Spaniel Tibetan iubesc oamenii și urăsc să fie lăsați singuri perioade lungi de timp. Cei care muncesc multe ore pe zi ar trebui să se aștepte ca la întoarcere să găsească un câine anxios, care probabil a ros tot ce a prins în cale și care a lătrat în continuu. Se potrivesc cel mai bine în casele cu pensionari sau persoane care lucrează de acasă.
Dresaj
Câinii din rasa Spaniel Tibetan pot să fie dificil de dresat. Trebuie să începeți devreme dresajul cu ei și să stabiliți din timp cine este liderul în casă. Este aproape inutil să mai încercați să dresați acest câine dacă i-ați permis să preia poziția de lider în casă. Mâncarea poate să fie o motivație puternică pentru acest câine, iar sesiunile de dresaj ar trebui să fie tot timpul scurte și variate, pentru a-i menține interesul crescut.
Toaletaj:
Periaţi blana câinilor din rasa Spaniel Tibetan în fiecare săptămână cu perie fermă pentru a îndepărta firele moarte de păr şi pentru a distribui uleiurile pielii. Îşi va pierde blana cel puţin de două ori pe an şi probabil că va trebui să îl periaţi mult mai des în acea perioadă pentru a ţine sub control firele moarte. Îmbăiaţi-l ori de câte ori e nevoie. De obicei are nevoie de o baie la două luni.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Spaniel Tibetan este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea din el;
– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;
– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– cancer de piele (carcinom scuamos cu celule). Acest tip de cancer apare în special la câinii cu degetele de la picioare acoperite de blană neagră. Înlăturarea degetului afectat poate să îl salveze de la afecțiuni mult mai grave;
– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.
