| Informaţii generale:Rasa Belgiană de iepuri de câmp poate fi identificată încă din a doua jumătate a secolului XVIII, fiind dezvoltată în zona Flandrei, printr-un program selectiv de încrucișări între rase de iepuri domestice și iepuri de câmp Europeni. Acești iepuri se numeau ”Leporini”, fiind importați din Belgia în Germania și în Anglia în anul 1870 de către W. Lumb, și cumnatul său B Greaves. Aceștia au scris că după introducerea lor în Anglia, acești iepuri au fost încrucișați continuu, crescătorii urmărind două scopuri clare. Un prim scop era acela de a obține un iepure mare, iar cel de-al doilea scop era acela de a obține un iepure de forma, culoarea și cu blana la fel cu cea a unui iepure de câmp. Iepurii de dimensiuni mari astfel obținuți au fost denumiți ”Patagonia”, dar în zilele noastre sunt cunoscuți ca și rasa Gigantul Flamand. Cealaltă varietate obținută în urma încrucișărilor a devenit rasa Belgiană de iepuri de câmp. Leporinii de culoare mai roșcată semănau mai mult cu iepurii de câmp din Anglia (Lepus Timidus), ceea ce nu era tocmai un lucru rău. Un număr tot mai mare de crescători ai acestei rase au început să facă încrucișări selective în vederea obținerii unui aspect cât mai asemănător cu cel al iepurelui Lepus Timidus. Printre acești pionieri ai încrucișărilor selective se numără și Lumb, Dr Barham, Dr Salter, acesta din urmă fiind prieten cu Charles | Nume: Belgiană de iepuri de câmp
Originea: Belgia Grupa: Iepuri de dimensiuni mari / semi-arcuiți
Speranta medie de viata: până la 5 – 10 ani Culoare: roșu Temperament: Temperamentul său nervos îi aduce în viața acestuia un nivel crescut de stres, ceea ce îi va compromite sistemul autoimun, ducând la apariția bolilor virale și a celor produse de bacterii. Status rasă: Astăzi, rasa Belgiană de iepuri de câmp continuă să fie una dintre cele mai puțin populare rase de iepuri din America, acest lucru datorându-se în special dificultății în ceea ce privește reproducerea lor. Caracteristici distinctive: Când se plimbă, acești iepuri o fac într-un mod grațios, cu precădere atunci când cineva se află în preajma lor. Adeseori mersul lor seamănă cu pașii de dans. |
Darwin și membru al Societății Regale. Iepurii obținuți de aceștia au fost denumiți Iepuri de Câmp Belgieni, pentru a-i stabili în mod evident originea, dar și pentru a-i recunoaște asemănarea cu Lepus Timidus. În anul 1882 a fost primul concurs în care s-au întrecut crescători ai rasei Belgiană de iepuri de câmp. A urmat o perioadă în care caracteristicile acestei rase au devenit tot mai asemănătoare cu cele ale iepurelui de câmp, culminând cu scrierea standardului rasei în anul 1889. Noul standard cerea însemnele de pe blană mult mai asemănătoare cu cele ale iepurelui de câmp (mai mult distribuite în valuri), ochi încrezători, o lungime mult mai mare a membrelor și fără însemne pe picioarele din față, pe urechi și pe picioarele din spate. În anul 1888, E.M. Hughes de Albany a dus primul iepure din rasa Belgiană de iepuri de câmp în America. La scurt timp după ce a ajuns iepurele în America, crescătorii au format Asociația Americană a Rasei Belgiană de Iepuri de Câmp. Din păcate, această asociație nu a durat mai mult de un an, din cauza neînțelegerilor și a lipsei de cvorum în cadrul ședințelor. Al doilea Club a fost format în anul 1897, club care a durat destul de mulți ani înainte de a fi desființat. În anul 1972 a fost format Clubul American a Rasei Belgiană de Iepuri de Câmp, club care rezistă chiar și în zilele noastre. În anul 1900 a fost organizată prima expoziție, catalogată ca fiind cea mai mare expoziție realizată la acea vreme, la care era prezentată o singură rasă de iepuri. Au fost promulgate două varietăți de iepuri, una numită rasa Belgiană de iepuri de câmp standard, folosită pentru expoziții, și cealaltă denumită rasa Belgiană de iepuri de câmp de categorie grea, folosită în scopuri pur comerciale. Astăzi, Asociația Americană a crescătorilor de iepuri recunosc doar varietatea de iepuri standard.
Descriere fizică:
Iepurii din rasa Belgiană de iepuri de câmp sunt frumoși și energici, fiind adeseori denumiți ”calul de curse al omului sărac”. Sunt iepuri foarte eleganți, slabi și grațioși. Când se plimbă, acești iepuri o fac într-un mod grațios, cu precădere atunci când cineva se află în preajma lor. Adeseori mersul lor seamănă cu pașii de dans. Iepurii din această rasă sunt foarte înalți, subțiri și lungi. Picioarele le sunt de asemenea lungi. Urechile sunt lungi și ținute ridicat, cu pavilioanele înspre exterior. Blana ar trebui să îi fie lucioasă, iar firele de păr cărunte depunctează aspectul iepurelui. Ar trebui să aibă o poziție grațioasă cu spatele arcuit. Ochii le sunt în concordanță cu culoarea blănii.
Personalitate:
Iepurii din rasa Belgiană sunt foarte energici, motiv pentru care au nevoie de o cușcă mare în care să se poată mișca. Veți descoperi că veți întâlni destul de multe probleme în ceea ce privește iepurele dumneavoastră, în special din cauza temperamentului mult mai agitat comparativ cu alte rase. Iepurii pot să reacționeze într-un mod furios la diferite evenimente, în special atunci când sunt închiși cu mai mulți iepuri. Modul în care reacționează poate să ducă chiar și la răni provocate de cușcă, accidente care să se termine cu oase dislocate sau cu coloana ruptă. Aceste accidentări se datorează și mărimii iepurelui și în special a lungimii acestuia. Natura sa nervoasă face dificil și programul de reproducere, pentru că în multe cazuri panica și frica se interpun în fața nevoilor de reproducere. Mai mult, temperamentul său nervos îi aduce în viața acestuia un nivel crescut de stres, ceea ce îi va compromite sistemul autoimun, ducând la apariția bolilor virale și a celor produse de bacterii. Se crede că această personalitate nervoasă a apărut ca urmare a apariției acestui iepure, când se încerca obținerea aspectului asemănător cu al iepurelui Lepus Timidus, despre care se știa că era atât de fricos încât își ținea ochii deschiși chiar și când dormea. Cu toate acestea, dacă doriți și aveți răbdarea necesară, puteți să vă liniștiți iepurele, să îl feriți de stres. Astfel, dacă îi oferiți un cadru seren, liniștit, și un mediu înconjurător sănătos, veți putea să obțineți o casă plină de astfel de iepuri campioni. Este bine de cunoscut necesitatea de a-i pune în carantină atunci când vin pentru prima dată acasă la dumneavoastră. În timpul în care sunt ținuți în carantină trebuie să vă asigurați că iepurii nu sunt purtători de boli, care pot să infesteze ceilalți iepuri sau celelalte animale de companie. Urmează apoi ca în perioada carantinei să îi obișnuiți pe aceștia cu noul mediu înconjurător. Acest lucru înseamnă că trebuie să îl lăsați să stea singur, nimic altceva. Iepurele din rasa Belgiană nu este indicat a fi ținut în jurul copiilor mici, din cauza mărimii lor și a vitezei pe care o pot dezvolta. În ceea ce privește activitatea, iepurii au nevoie tot timpul de obiecte pe care să se cațere, să se agațe, pe care să le mestece sau să locuri în care să sape. Puteți să îi acoperiți nevoia de astfel de obiecte dacă îi puneți la dispoziție câteva cutii sau o rolă de hârtie. Dacă pe cutii mai puneți și câteva rampe pe care să se urce, atunci iepurele va avea destulă activitate. Acestor iepuri le face plăcere să stea într-o poziție de unde să observe tot ceea ce se petrece. Pentru a-l menține sănătos și într-o formă atletică, iepurele din rasa Belgiană are nevoie de multă activitate zilnică. Iepurii din rasa Belgiană sunt unii dintre cei mai inteligenți iepuri. Acești iepuri pot fi chiar învățați să răspundă la numele lor. Sunt mult mai inteligenți decât porcii de guineea sau decât hamsterii. Pot să fie învățați să meargă la toaletă într-un anume loc.
Hrana și cușca
Principalul ingredient al dietei iepurilor din rasa Belgiană de iepuri de câmp este fânul, de preferat fânul mai gras, mai bogat în fibre. Un astfel de fân va preveni diareea și obezitatea iepurelui. Alte frunze de verdețuri, în special legume, sunt esențiale pentru sănătatea iepurelui, fiind necesare ocazional pentru a preveni eventuale derapaje digestive. Este de ajuns o conservă sau o conservă și jumătate de ton în fiecare zi. Trebuie să fiți atenți când îl hrăniți cu fructe pentru că acestea pot să fie bogate în zaharuri. Crescătorii de iepuri în scopuri comerciale mai adaugă și alte elemente nutritive dietei zilnice. Mai trebuie să aibă tot timpul apă proaspătă într-un bol. Iepurii din rasa Belgiană sunt tot timpul în mișcare, făcându-și numărul bine-cunoscut de balet grațios. Din acest motiv, atât pentru dumneavoastră cât și pentru binele iepurelui, este indicat să îi oferiți o cușcă de dimensiuni mari. Nu este indicat ca podeaua cuștii să fie realizată din sârmă pentru că iepurele ar putea să își prindă picioarele în ochiurile de sârmă. De asemenea, ar trebui ca podeaua cuștii să fie destul de solidă, pentru a nu se rupe sub greutatea iepurelui. Podeaua trebuie să fie tot timpul curată. Înălțimea cuștii trebuie să îi permită iepurelui să se ridice și să se întindă liniștit. Sistemul de adăpare este indicat să fie amplasat în partea de sus a cuștii, pentru a obliga iepurele să se întindă, să se miște. Iepurele ar trebui să mai aibă un loc doar al lui unde să se ascundă atunci când vrea să doarmă liniștit. Este bine să îi luați jucării cu care să își ocupe timpul și să se distreze.
Toaletaj:
Iepurii din rasa Belgiană necesită o simplă periere săptămânală pentru a înlătura blana în exces și pentru a preveni încâlceala firelor de păr. Iepurii obișnuiesc să se îngrijească reciproc, motiv pentru care este indicat să aveți cel puțin două exemplare. Când au grijă unul de celălalt, iepurii își ling urechile, nasul, vârful capului și în jurul ochilor.
Scopul și statusul rasei:
Această rasă a fost crescută pentru carne în principal. Începând cu anul 1888, iepurele din rasa Belgiană de Iepuri de Câmp a cunoscut o creștere spectaculoasă în popularitate, timp în care prețul acestor iepuri a crescut foarte mult. Un astfel de iepure a ajuns să coste între $500 și $1000, în condițiile în care ora de muncă era plătită cu aproximativ 15 cenți. S-a raportat faptul că Los Angeles a fost locul în care acești iepuri aveau parte de cea mai mare apreciere. În anul 1898, în America existau 600 de crescătorii de iepuri, care numărau de la 75 de bucăți la 1000 de capete. În anii 1900, s-a raportat un număr de peste 60.000 de iepuri din rasa Belgiană de iepuri de câmp, doar în Sudul Californiei. În anul 1917, rasa Belgiană de iepuri de câmp conducea în topuri detașat. Totuși, a urmat o încercare de a îndrepta standardul înspre categoria grea, încercând să se obțină mai mulți iepuri de carne. Dar acesta era un iepure atletic, rezistent, pentru competiții, nu pentru carne. În acel moment, iepurii Belgieni au început să scadă în popularitate, pe măsură ce își pierdeau din aspectul care i-a consacrat. Astăzi, rasa Belgiană de iepuri de câmp continuă să fie una dintre cele mai puțin populare rase de iepuri din America, acest lucru datorându-se în special dificultății în ceea ce privește reproducerea lor.
Probleme de sănătate:
La fel ca și alte animale mici, și iepurele din rasa Belgiană poate să fie predispus la răceli și la infecții virale. Expunerea la praf, la schimbările bruște de temperatură, precum și capacitatea scăzută de rezistență la stres îl poate predispune la diverse boli. Printre acestea enumerăm și:
– conjunctivita este o infecție bacteriană a pleoapelor cauzată de către fum și praf;
– probleme ale urechilor;
– coccidiosis este o problemă intestinală, un parazit apărut din cauza condițiilor igienice precare;
– balonarea și obstrucționarea canalelor respiratorii din cauza bilelor de păr.
