| Informaţii generale:Bedlington terrierul a apărut în nordul Angliei, dar fără să se știe cum a ajuns acolo. Se presupune că ar fi călătorit alături de romi, care îl foloseau pentru a prinde vânatul prin locurile prin care treceau. Abilitatea lui de a curăța locurile de șobolani, de bursuci sau orice ale rozătoare au atras asupra lui atenția localnicilor. Unii dintre aceștia au ales să păstreze câteva exemplare. Lord Rothbury a fost unul dintre cei mai mari fani ai acestei rase. Numele rasei vine de la numele zonei în care trăia Lordul Rothbury, respectiv Bedlington, o zonă minieră în ținutul Northumberland. Pentru o perioadă de timp, numele lor a fost acela de Rothbury terrier, dar în final, a rămas înrădăcinat numele Bedlington. În această zonă, câinele și-a găsit cu rapiditate numeroși fani în minerii care îi foloseau pentru a extermina șobolanii din mină. Proprietarii terrierului îl foloseau adeseori în lupte, mai ales cu Whippetul, pe care de cele mai multe ori îl savura ca și festin. Primul câine, și de altfel prima evidență a acestei rase a aparținut unui muncitor în piatră, Joseph Ainsley. Acesta avea o femelă pe nume Phoebe, pe care în anul 1825 a împerecheat-o cu un câine Rothbury. Unul dintre pui, cunoscut sub numele de Ainsley’s Piper (Flautul lui Ainsley), a fost primul câine cunoscut sub denumirea de Bedlington terrier. Legenda câinelui lui Ainsley spune că la vârsta de 8 luni a prins primul lui bursuc, devenind pe parcursul vieţii un excelent vânător. Se spune despre acesta că a reuşit să scoată un viezure din vizuină chiar şi la vârsta de 14 ani, după ce câţiva alţi terrieri mai tineri nu au reuşit. Câinele lui Ainsley era aproape orb la | Nume: Bedlington
Originea: Anglia Grupa: Terrier
Greutate: Femela 8 – 10 kg, Mascul 9 – 11 kg Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani Culoare: alb, albastru, bronzat, arlechin, bicolor Temperament: Nu au nevoie de foarte mult exerciţiu, aceştia fiind capabili să îşi modeleze necesarul de activitate şi energie după activităţile stăpânilor. Dresaj: Dresajul în care folosiţi o mulţime de recompense şi de aspecte pozitive va funcţiona cel mai bine la un terrier. Caracteristici distinctive: Chiar dacă arată atât de inofensivi, nişte mieluşei liniştiţi, Bedlington este un câine activ, capabil să ţopăie la nesfârşit. Sunt musculoşi şi cu un cap alungi, ochii mici. Se disting aparte prin coada lor subţire şi ascuţită, ţinută mereu înspre în jos. |
acea vârstă, dar a reuşit să fie victorios. La începuturile existenţei rasei, aceştia au fost folosiţi şi pentru vânătoarea de iepuri, vidre şi vulpi. Unii proprietari au folosit câinii în lupte organizate, unde sume mari de bani erau jucate la pariuri. Bedlington terrier s-a dovedit a fi un câine cu o tenacitate de temut, un câine care odată intrat în luptă, nu îşi oferă decât o singură opţiune: victoria. Erau descrişi ca având o inimă de leu într-un corp de miel. Clubul naţional a Bedlington Terrierului a fost organizat în Anglia în anul 1877, iar în America a apărut în anul 1932.
Descriere fizică:
Bedlington Terrier arată cu adevărat ca şi un miel. Au blana albă, deasă, lânoasă, pufoasă şi cârlionţată. Chiar dacă arată atât de inofensivi, nişte mieluşei liniştiţi, Bedlington este un câine activ, capabil să ţopăie la nesfârşit. Sunt musculoşi şi cu un cap alungi, ochii mici. Se disting aparte prin coada lor subţire şi ascuţită, ţinută mereu înspre în jos. Urechile le sunt lungi, lăsate să atârne şi cu un ciucure de blană în vârf. Nasul negru pare a fi un nasture pe chipul lor simpatic. Spatele le este arcuit şi lung. Această rasă este ori unicolor ori bicolor, respectiv alb, albastru, nisipos, sau combinaţii din aceste culori. La naştere, Bedlington este închis la culoare, dar în timp blana işi schimbă culoarea înspre alb.
Personalitate:
La prima vedere, la primul contact cu un Bedlington, aveţi impresia că sunteţi în preajma unui miel. Dar odată ce îl veţi cunoaşte mai bine, vă veţi da seama că acel mieluşel este de fapt un terrier desăvârşit. Cu o voinţă de invidiat şi în alertă tot timpul, Bedlington sunt tot ceea ce trebuie să fie un exemplar terrier. Sunt iubitori ai oamenilor, dar vor da cu rapiditate de ştire dacă un străin are intenţii negative în zona în care terrierul locuieşte. Pentru familie, este un câine excelent, iubitor, căruia îi place să se joace cu copiii şi cu stăpânii. În joaca lor cu copiii, este indicat să existe anumite limite. Copiii ar trebui să fie atenţionaţi să nu îi agite foarte tare pentru că s-ar putea să îi enerveze şi ca efect, este posibil să încerce să aplice o corecţie copilului. Nu au nevoie de foarte mult exerciţiu, aceştia fiind capabili să îşi modeleze necesarul de activitate şi energie după activităţile stăpânilor. Din acest motiv, persoanele mai în vârstă pot să crească liniştiţi această rasă pentru că le este de ajuns o plimbare zilnică în parc. În aceeaşi măsură, o persoană care iubeşte jogging-ul poate să ţină un Bedlington liniştită pentru că acesta va alerga fără nicio problemă cot la cot cu stăpânul. În apartament, Bedlington se descurcă excelent, cu condiţia ca acele plimbări zilnice să existe. Lătratul este ceva normal la Bedlington, acesta fiind de altfel o caracteristică specială la terrieri. Vor lătra la orice persoană care trece pragul casei, chiar dacă aceasta este o persoană cunoscută. Socializarea şi dresajul vă vor ajuta să nu aveţi probleme cu vecinii din acest punct de vedere. Agresivitatea lui faţă de alţi câini este cunoscută. În cazul în care este crescut alături de alte animale, atunci comportamentul lui nu va duce la încăierări. În cazul în care doriţi să aduceţi un animal nou în casă, ar trebui să analizaţi acest aspect de două ori. Au obiceiul să alerge după animale şi afară, motiv pentru care ar trebui să fie plimbaţi tot timpul în lesă şi să fie ţinuţi într-o zonă îngrădită. Se ştie de asemenea că Bedlington are obiceiul de a evada săpând pe sub garduri, motiv pentru care ar trebui să nu îl lăsaţi multă vreme nesupravegheat.
Dresaj:
La fel ca în cazul oricărui terrier, dresajul acestuia poate să însemne o adevărată provocare pentru dumneavoastră şi pentru dresor. Le place să facă lucrurile aşa cum doresc şi nu apreciază deloc să li se spună ce să facă. Dresajul în care folosiţi o mulţime de recompense şi de aspecte pozitive va funcţiona cel mai bine la un terrier. Folosind un astfel de sistem şi lăudându-l tot timpul va considera că deprinzând noul comportament va însemna un lucru bun pentru el, nu pentru dumneavoastră. Dacă îl certaţi tot timpul, atunci cu siguranţă nu veţi reuşi decât să îl încăpăţânaţi şi mai tare şi nu va reacţiona în nici un fel la comenzi.
Toaletaj:
Pentru a avea aspectul de mieluşel, Bedlingtonul trebuie să fie îngrijit şi toaletat de către profesionişti în domeniu. Dacă dumneavoastră veţi încerca să îl tundeţi sau să îl pieptănaţi, veţi observa cu siguranţă zona capului, unde trebuie să folosiţi foarfecele, o zonă care este destul de incomodă. Este recomandată o baie la câteva luni, deşi dacă îl pregătiţi pentru concursuri sau prezentări, atunci baia şi tunsul vor avea frecvenţe mult mai dese. Pentru a-i păstra textura blănii şi pentru a înlătura firele de păr moarte trebuie să îl pieptănaţi cel puţin o dată pe săptămână.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța în fiecare zi pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor.
Boli si afectiuni curente:
Bedlington terrierul poate să prezinte oricare dintre următoarele boli, motiv pentru care este importat să le cunoașteți și să le preveniți. Ca afectiuni specifice ce pot fi intalnite la aceasta rasa:
– hepatotoxicoza cupriferă , afecţiune care este cauzată de o acumulare excesivă de cupru în ficat. Se consideră despre această boală că este genetică şi întâlnită mai ales la rasele de terrier.
– glaucomul este o afecțiune oftalmologică prin care crește tensiunea intraoculară și poate să ducă la compromiterea vederii într-un timp scurt. Ochii produc constant un fluid care dacă nu se scurge corect produce acea presiune în globul ocular;
– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului. Câinele va începe să șchiopăteze și în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;
– distichiasis este o cataractă ereditară, care presupune creşterea unui rând suplimentar de pleoape. Această afecţiune vine în completarea unor boli de inimă, fiind greu de observat;
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– insuficienţa renală cronică este o tulburare în care rinichii îşi pierd încet capacitatea de concentra urina şi de a elimina deşeurile. Prin această boală structura rinichilor se schimbă, pierzându-se nefronii, unităţile funcţionale ale rinichilor.
