| Informaţii generale:
Specia de peşti Black Sea Bass (Centropristis Striata – Linnaeus 1758) este o specie de peşti din zonele temperate care în general este asociată cu habitate structurale cum ar fi recifurile şi navele scufundate. Se găseşte din Nova Scotia si Golful Fundy până în Sudul Floridei şi Golful Mexico. Au mai fost raportate apariţii ale acestui peşte migrant şi în Grand Banks of Canada. Totuşi, este destul de neobişnuit şi se întâmplă foarte rar ca acest peşte să ajungă în apele reci din nordul Cape Cod. Specia există sub forma a trei populaţii, cea nordică, sudică şi cea din Golful Mexico. Ouăle şi larvele sunt în general colectate de la finalul primăverii până la finalul verii, din apele de coastă. Larvele se crede că stau în apele de coastă şi se mută apoi în zonele de estuar în prima perioadă juvenilă. Această etapă poate să se realizeze în doi paşi, respectiv acumularea de peşti în apropierea ţărmului şi trecerea estuarului. În lunile mai călduroase, tinerii peşti sunt găsiţi în estuare şi în zonele de coastă, între Carolina de Nord şi Massachusetts. Adulţii sunt găsiţi la adâncimi mai mari şi în zonele de coastă, în mod normal |
Nume: Bass Black Sea
Originea: Nova Scotia, Golful Fundy până în Sudul Floridei şi Golful Mexico Tip: pești de dimensiuni medii Lungime: 20 – 50 cm Greutate: 3 – 4,3 kg Speranta medie de viata: până la 5 ani Culoare: solzii deschişi la culoare cu marginile negru-maro, oferind astfel o soluţie mozaic Comportament: Pe timpul iernii, adulţii se duc înspre apele mai calde din sudul New Jersey şi se găsesc la adâncimi mai mari, între 30 şi 240 m. Adulţii în perioada de reproducere trăiesc la adâncimi situate între 20 – 50 m Caracteristici distinctive: Aripa dorsală este marcată de câteva puncte albe, oblice, de obicei aranjate în linii. De asemenea, prezintă un punct mare, negru pe zona finală a aripii dorsale. Partea din faţă a aripii dorsale prezintă osatură cu un fel de cârlige în capete. |
în apropierea habitatului structural, din mijlocul Atlantic Bay, până în Golf of Maine. Temperatura se pare că limitează distribuţia peştelui Bass Black Sea la nord de Cape Cod. În Middle Atlantic Bight, specia de peşti Bass Black Sea sunt cei mai des întâlniţi peşti în habitatele structurale. Pe măsură ce temperatura apelor de coastă coboară sub 14 grade Celsius, populaţia de peşti din Middle Atlantic Bight începe să migreze înspre Sud, acolo unde poate să rămână peste iarnă în apele adânci dintre New Jersey şi Carolina de Nord. Pentru că primăvara apele ajung la o temperatură de 7 grade, populaţia de bass migrează înspre zonele de coastă şi golfurile din sudul New England şi Middle Atlantic Bight. Populaţia sudică de Bass Black Sea nu este cunoscută ca o populaţie intens migratoare, deşi pot să se mişte din zona de coastă pe perioada iernilor dure. Peştii de dimensiuni mai mari se găsesc de obicei în apele mai adânci. Peştii din specia Bass Black Sea sunt foarte căutaţi atât de pescarii comerciali, cât şi de către cei îcare practică acest sport în scop recreaţional. Zonele de pescuit se schimbă de-a lungul sezonului în funcţie de schimbarea distribuţiei peştilor. Atunci când peştii se mută în zonele mai adânci pe timpul iernii, aceştia sunt pescuiţi cu traulul, fiind căutaţi pe fundul apei. Pescuitul recreativ se desfăşoară în general în perioada în care Bass Black Sea sunt în apropierea malului. Din momentul în care a fost aprobat planul de management al pescuitului, în anul 1997, pescuitul de Bass Black Sea se face doar în limitele admise. Capturile comerciale au fost înregistrate încă de la finalul anilor 1800. În perioada 1887 – 1948, au fost recoltate aproximativ 2,7 milioane de kg de peşte pe an, după care în anul 1952 a crescut la 10 milioane kg. În ceea ce priveşte pescuitul recreativ, cel mai mult se foloseşte ca şi momeală calamarul. În anul 1965, mai bine de jumătate din captura totală de Bass Black Sea s-a datorat pescuitului recreativ. Scăderea nivelului capturilor de Bass se poate atribui în principal scăderii limitelor admise ca şi mărime.
Descriere fizică:
Coada este rotunjită, iar aripa dorsală este foarte mare şi bine dezvoltată la specimenele de dimensiuni mari. Aripa dorsală este marcată de câteva puncte albe, oblice, de obicei aranjate în linii. De asemenea, prezintă un punct mare, negru pe zona finală a aripii dorsale. Partea din faţă a aripii dorsale prezintă osatură cu un fel de cârlige în capete. Aripile laterale sunt rotunjite, în timp ce aripile de pe burtă sunt mari şi libertine. O caracteristică esenţială a acestor peşti este gura mare, cu dinţi mici şi ascuţiţi. Solzii îi sunt mici şi deschişi la culoare, în timp ce marginile solzilor sunt închise la culaore. Acest lucru îi asigură un tipar mozaicat. Peştii din specia Bass Black Sea sunt hermafrodiţi, ceea ce înseamnă că îşi încep viaţa ca şi femelă, iar când ajung la lungimea de aproximativ 25 – 40 cm (2 – 5 ani) îşi schimbă sexul în mascul. Aproape 40% dintre femelele din Atlantic au realizat schimbarea de sex în perioada August Aprilie, după ce au depus icrele. Chiar dacă unii peşti sunt masculi atunci când ating maturitatea sexuală, majoritatea produc ouă pentru puţin timp şi după ce au ajuns la maturitate. Ca urmare a tranziţiei, un bass black sea poate să ajungă fie un mascul dominant, caracterizat prin dimensiuni mari şi o ridicătură de culoare albastră chiar deasupra capului, înainte de a începe înotătoarea dorsală, fie un mascul subordonat care nu prezintă trăsături distincte.
Comportament:
Peştele din specia Bass Black Sea este un peşte pentru zona temperată, care foloseşte structurile din adâncurile apelor, recifi, nave scufundate, ca şi habitat. Distribuţia lor se schimbă în funcţie de sezon, pe măsură ce peştele migrează din zonele de coastă înspre zonele continentale externe, pe măsură ce temperaturile apei scad. Ouăle sunt depuse în perioada Mai – Octombrie, şi au o incubaţie de 2 – 5 zile, fiind depuse în zonele de coastă, mai rar în estuare. Peştii tineri au mărimi între 10 mm şi 12 cm, fiind localizaţi în zonele depărtate de maluri şi până în apele adânci, mai calde ale New Jersey. În general se găsesc la adâncimi mai mari de 38 m, respectiv 90 – 100 m. Adultii pe timpul verii sunt mai mari de 19 cm şi cresc dimorfi din punct de vedere sexual. Trăiesc la adâncimi între 2 – 38 m, în timp ce peştii de dimensiuni mai mari se găsesc în apele mai adânci. Pe timpul iernii, adulţii se duc înspre apele mai calde din sudul New Jersey şi se găsesc la adâncimi mai mari, între 30 şi 240 m. Adulţii în perioada de reproducere trăiesc la adâncimi situate între 20 – 50 m şi în zonele în care fundul apei este nisipos, nisip cu roci sau recifuri. Populaţia de coastă migrează în toamnă pe rute care nu sunt cunoscute, din zonele apropiate de mal, înspre zonele mai adânci, mai îndepărtate pe măsură ce temperaturile scad. Migraţiile sunt stimulate în toamnă pe măsură ce apele ating temperaturi de 7 grade Celsius şi se reîntorc în primăvară, odacă ce temperatura apei începe să crească peste 7 grade.
Statut Specie:
Analiza stocului din anul 2012 a scos la iveală faptul că populaţia de Bass Black Sea continuă să se reconstruiască, nefiind ameninţată de pescuitul excesiv. Mortalitatea întâlnită în cadrul acestei specii este de 0,21 puncte, în scădere faţă de 2010 şi cu mult sub pragul indicat de 0,44 puncte. Şi stocul de biomasă produs de populaţia de peşti a crescut, fiind estimat la mult peste stocul indicat.
Hrana:
Dieta larvelor peştilor Bass Black Sea nu este foarte bine cunoscută, dar cu siguranţă constă în zooplancton. Tinerii Bass Black Sea sunt peşti de zi, predatori şi caută o hrană care în general constă în crustacee de dimensiuni mici, sau chiar peşti de dimensiuni mici. Pe perioada verii, peştele Bass Black Sea adult se hrăneşte cu o varietate de nevertebrate, cu precădere crustacee, inclusiv tânărul homar American, peşti de dimensiuni mici, calamar pelagic şi momele pentru peşti. Necesitatea de hrană este mult mai mare în perioada imediat următoare reproducerii. Dieta şi modul de hrănire al peştilor pe timpul iernii este foarte puţin cunoscută. Stelele de mare, moluştele sunt probabil cele mai căutate surse de hrană pe timpul iernii. Dificultatea găsirii mâncării pe timpul iernii este şi mai mare din cauza competiţiei cu celelalte specii de peşti.
