Când eram mici, toți am fost fascinați de povestea Motanului Încălțat, fie că era vorba de un desen animat, de un film sau de povestea în sine. Era vorba despre acel pisoi care se considera a fi ori amuleta norocoasă a stăpânului său, ori un mare spadasin care era înfățișat mereu cu o pălărie cu boruri largi, cu o pană lungă prinsă de ea și cu niște cizme preluate din secolul XIV, de la mușchetarii curții regale. Oricum ar fi, Motanul Încălțat rămâne o imagine haioasă a pisicii care ne-a bucurat copilăria, o imagine pe care nu o vom uita niciodată.
Istoria Motanului Încălțat
La originile sale, povestea ”Motanul Încălțat” a fost scrisă pentru prima dată de către Giovanni Straparola, un scriitor italian care a trăit în perioada 1480 – 1557 și care a scris cartea de povestiri ”Le piacevoli notti”. În cadrul acestei povești, italianul prezintă viața a trei frați a căror mamă, Soriana, le-a lăsat doar trei lucruri atunci când s-a stins din
viață: o covată, un bătător și o pisică. Covata i-a dat-o celui mai mare fiu, Dusolino, bătătorul i l-a dat fiului mijlociu, Tesifone, iar pisica a ajung fiului cel mic, Costantino Fortunato. Chiar și numele acestuia din urmă arăta că în final, viața lui va deveni una frumoasă, cu un sfârșit fericit. Povestea continuă cu pisica, care de altfel era o zână deghizată într-o pisică, și căreia i se făcuse milă de Constantino, promițându-i acestuia că îl va ajuta. Și s-a ținut de cuvânt. Într-o zi, pisica a mers la vânătoare. Iepurii prinși i-a dus regelui acelui pământ, spunându-i acestuia că sunt din partea lui Constantino. Regele a invitat-o pe pisică la masă, iar aceasta a luat mâncare și i-a dus și lui Constantino. Frații lui au devenit geloși pe acesta, văzând că pisica reușea să îi aducă lui Constantino mâncare în mod regulat. Într-o zi, motanul l-a rugat pe Constantino să meargă la râu, să se dezbrace, să se arunce în apă și să înceapă să strige ca și când s-ar îneca. Motanul știa că regele va trece pe acolo, astfel că acesta a intervenit și l-a salvat pe Constantino, invitându-l ulterior la palat, imaginându-și că este un om bogat. Regele a decis apoi să îl însoare pe Constantino cu fiica lui, Elisetta. După moartea regelui, Constantino a devenit regele Boemiei și a trăit fericit până la adânci bătrâneți, împreună cu copiii și soția lui. Un lucru ciudat și care merită să fie menționat, este faptul că în cadrul povestirii lui Giovanni Staparola, la finalul povestirii, motanul nu este menționat niciunde.
A urmat versiunea scrisă a lui Giambasttista Basile, și anume cartea Pentamerone, care prezintă o altă versiune a povestirii Motanul Încălțat, ușor modificată față de cea a lui Giovanni. Cei trei frați își primesc darurile de la tatăl lor, nu de la mamă, iar numele băiatului celui mic era Cagliuso. Pe Motanul Încălțat îl chema ”Pisica Regală”. În această poveste, caracterele au devenit sensibil mai dure, mai rele și mai aspre. Un bun exemplu este cel în care Cagliuso îl roagă pe Motanul Încălțat să aibă grijă de hainele lui, pe care le lăsase pe malul râului și care erau de altfel niște haine ponosite și rupte. În acel moment, el se afla la banchetul dat de către rege în cinstea lui. Inteligența lui Cagliuso lăsa de dorit, dar era mereu ajutat de către motan, căruia i-a promis că după ce o să moară avea să îl împăieze și să îl pună într-o cușcă de aur în camera sa. Pentru că pisica își cunoștea stăpânul, a decis să îl pună la încercare. Într-o zi, Motanul Încălțat s-a prefăcut mort, iar reacția lui Cagliuso era cea pe care din păcate o aștepta. Acesta a spus că mai bine a murit pisica decât el, și mai mult, s-a rugat că tot răul vieții lui să fie dus de pisică departe. Când soția lui l-a întrebat ce să facă cu Motanul Încălțat, Cagliuso i-a spus acesteia să o prindă pe pisică de un picior și să o arunce pe geam afară. Morala acestei povestiri se rezumă la câteva cuvinte înțelepte spuse de Canepa în 2007, și anume ”Fie ca Domnul să te ferească de bogații care au devenit săraci și de cerșetorii care au ajuns bogați.”
Povestea care a rămas cunoscută și în ziua de astăzi este cea a lui Charles Perraul (1628 – 1703), care a scris Motanul Încălțat într-un mod asemănător cu ceilalți doi autori italieni, dar care în schimb nu prezintă aceeași morală. El încearcă să transmită o lecție cu privire la modul în care unii oameni își croiesc drumul înspre bogăție și înspre un loc înalt în societate, prin minciună și decepții. În această povestire, Motanul Încălțat fuge în fața caleștii care îl transporta pe băiat și pe rege înspre castel, amenințând pe toți cei pe care îi întâlnea în cale să spună că erau slugile băiatului, sau că pământurile pe care le munceau erau ale lui. În felul acesta, l-a făcut pe rege să creadă că băiatul era un om bogat, demn pentru mâna fiicei lui.
Picturile Motanului Încălțat
Gustav Dore, un pictor care a trăit în perioada 1832 – 1883 a pictat o versiune a Motanului Încălțat în care îl prezenta pe acesta într-o ipostază amenințătoare, purtând pălăria cu boruri largi, mantie și cizme. La brâu avea o cingătoare de care era prinsă o tolbă din care se vedeau șoareci ieșind.
O gravură reprezentând povestea Motanul Încălțat transpusă într-o piesă de teatru în stil Victorian, a fost făcută în anul 1838.
În zilele noastre, au fost făcute o serie de ecranizări după povestea Motanului Încălțat, una dintre ele fiind cea a lui Shrek, în care Motanul Încălțat era un bun prieten al căpcăunului, fiind interpretat de către bine-cunoscutul actor Antonio Banderas.
Motanul Încălțat în modernism
A fost realizată chiar și o interpretare modernă a poveștii, cu tentă capitalistă, în care motanul avea un stăpân cizmar, care la un moment dat rămâne fără comenzi. Povestea a fost gândită de artista Ayano Imai, care a pus întreaga poveste în pastel, ea fiind studentă la pictură la Universitatea de Artă din Tokyo. În povestea lui Ayano, Motanul Încălțat îl ajută pe stăpânul său, cizmarul, să se repună pe picioare, găsind un client deosebit în castelul din pădure. Acolo, un monstru vanitos a acceptat să cumpere cizme de la stăpânul motanului, fiind păcălit de sireata pisică. Dar fiind un zgârcit, monstrul a refuzat să își mai achite datoriile după ce a făcut destul de multe comenzi. Motanul s-a hotărât că venise timpul să scape de monstru, care începuse să le creeze din nou probleme. Monstrul avea capacitatea de a se transforma în orice vietate, lucru de care Motanul Încălțat a ales să se folosească așa cum știa mai bine. A creat pentru monstru o pereche de cizme extraordinar de frumoase dar minuscule ca și dimensiune. Când le-a văzut, monstrul nu s-a putut abține și s-a transformat într-un șoarece pentru a-și putea încălța noile cizme. Motanul Încălțat l-a prins imediat și l-a mâncat, scăpând astfel lumea de un rău care se aciuise în acea pădure fără ca nimeni să îl dorească acolo. În scurt timp, castelul monstrului s-a transformat în cel mai de succes magazin de achiziționat cizme din regat.
Motanul Încălțat va rămâne multă vreme pisica de suflet a copilăriei, care povestește în felul ei haios calea pe care unele persoane o urmează pentru a ajunge să obțină lucrurile pe care și le doresc de la viață. Uneori aceste lucruri vin natural, obținute din pasiune și din muncă, dar alteori sunt obținute pe căi mai puțin licite, prin minciună sau prin durere și suferință.
