Lumea înconjurătoare este fascinantă. Sunt foarte multe lucruri uimitoare pe care le poți descoperi în lumea animalelor, însă nu multe se compară cu spectacolul bioluminiscent pe care îl pun în scenă licuricii într-o seară de vară. Imaginea unor steluțe zburătoare, cu lumina intermintentă, este o experiență unică și de neuitat.
Probabil că toți am fost uimiți, încă din copilărie, de magia pe care o răspândesc aceste creaturi micuțe și fascinante. Probabil că și tu ai încercat să-i prinzi și să le descoperi secretul, sau să-i pui într-un borcan, în încercarea inocentă de a face un felinar luminos. Probabil că măcar o dată te-ai întrebat cum se întâmplă acest fenomen magic.
Aceste insecte fascinante nu sunt altceva decât niște gândaci zburători nocturni. Ei fac parte din familia Lampirydae. Se cunosc peste 2000 de specii de licurici, însă nu toți au abilitatea de a lumina.
În afară de Antartica, ei se regăsesc pe toate continentele lumii.
Licuricii au corpul alungit și măsoară, în medie, 2 cm, iar capul pare protejat de un scut. Femelele și larvele măsoară 2,5 cm, iar masculii doar 1,5 cm. Ei au culoare neagră sau maro. Spre deosebire de alți gândaci, corpul lor este foarte fragil și cântăresc doar câteva grame. Segmentul generator de lumină se află pe ultimele două-trei segmente ale abdomenului.
Femela-licurici nu prezintă aripi, arată ca larvele-licurici, doar că au ochii compuși. Aceasta trăiește doar câteva zile, în care toată energia este canalizată în depunerea ouălor.
Licuricii trăiesc în colonii, alături de alți licurici și larve, și își protejează foarte bine teritoriul.
Ouăle sunt depuse în locuri întunecate și umede, în sol, sub scoarța putredă a copacilor, în zone cu iarbă scurtă, chiar și în zone mlăștinoase. Ouăle eclozează după câteva săptămâni și se transformă în larve. Licuricii pot sta în acest stadiu timp îndelungat, până la ani de zile, când, primăvara, se transformă în pupe. În acest stadiu pot sta de la câteva zile până la câteva săptămâni, până se transformă în adult.
Licuricii produc lumina în toate stadiile de dezvoltare.
Aceștia sunt omnivori. Majoritatea adulților nu se hrănesc deloc, în schimb, larvele care trăiesc în sol se hrănesc cu melci, viermi, omide, acarieni sau particule de polen.
Licuricii masculi emit semnale luminoase, după un anumit tipar, specific fiecărei specii, pentru a atrage femelele, care se ascund prin iarbă. Femelele interesate vor răspunde prin semnale luminoase identice, pentru a ajuta masculul să le găsească. Unele femele mai folosesc acest comportament luminos și pentru a atrage masculii din specii diferite, pentru a-i mânca. Acești masculi au în dotare substanțe chimice de apărare, care, consumate de către femelele “fatale”, le vor ajuta să-și protejeze mai bine ouăle.
Lumina licuricilor este folosită și pe post de alarmă pentru prădători. Așa cum albinele avertizează cu dungile negre și galbene de pe spate, la fel și licuricii avertizează cu lumina emisă. Licuricii sunt potențial toxici pentru eventualii prădători, păsări sau păianjeni. Ei conțin lucibufagina, un steroid care are gust respingător. Dacă un prădător mănâncă un licurici, steroidul conținut și asocierea cu lumina emisă de acesta îl vor face pe prădător ca altă dată să fie mai precaut în alegerea hranei.
Mecanismul de producere a luminii, numit bioluminiscență, este cu adevărat magic. Secretul constă în interacțiunea dintre o substanță proteică, din abdomenul lor, luciferina, care, împreună cu adenosine trifosfat, calciu și oxigen generează reacția luminoasă. Celulele luminoase, fotocitele, se folosesc de luciferază pentru ca, în prezența oxigenului, să declanșeze acest proces.
Lumina produsă în interiorul lor este o “lumină rece”, fără emitere de căldură, care poate străluci în tonuri diverse, precum galben, verde, portocaliu sau roșu.
În concluzie, lumina licuricilor reprezintă un mecanism de comunicare și de avertizare în rândul insectelor, iar pentru noi, un adevărat spectacol magic și fascinant de lumini.
Curiozități: Procesul de oxidare prin care licuricii generează lumina este un mecanism foarte eficient. Emisia de căldură este în procent foarte mic, lumina pură fiind cea care domină reacția chimică, aceasta fiind în procent de peste 95%. Lumina produsă de un licurici este de peste 1000 de ori mai mare decât aceea a unei lumânări. Chiar și cu tehnica actuală, încă nu s-a reușit să se producă lumină cu un randament atât de ridicat.
