Asemănătoare lui Hachiko, povestea de față are în prim plan un câine răpus de durere, un câine pentru care stăpânul său reprezenta centrul Universului, acea ușă care se deschidea în fiecare dimineață și care părea că nu se mai închide niciodată. Bobby este povestea tristă a unui câine, povestea unui animal de companie care și-a arătat recunoștința față de stăpânul său în cel mai bun și sincer mod cu putință. Bobby și povestea sa a reușit să impresioneze o lume întreagă, să aducă lacrimi în ochii celor mai puternici oameni, arătându-le acestora ce înseamnă respectul, credința și atașamentul.
Bobby și John
Povestea lui Bobby începe în anul 1850 când un grădinar pe nume John Gray, împreună cu soția sa Jess și cu fiul lor John s-au mutat în Edinburgh. Pentru că nu a reușit să își găsească ceva de muncă în domeniul în care se pricepea, John a ales să se înroleze în Poliția din Edinburgh ca și paznic de noapte. Pentru că nopțile erau lungi, friguroase și 
pustii, John și-a ales un partener de încredere, cu care să își petreacă orele de muncă. S-a hotărât asupra unui micuț Skye Terrier, care din acel moment a fost alături de John. Lumea din oraș a început să îi cunoască pe cei doi, fiind mereu împreună, nelipsiți, fie că era ploaie, vânt, ninsoare, soare sau ger. Mulți dintre cei care își petreceau nopțile în casă, la căldura șemineului, se simțeau mai în siguranță știind că John și Bobby erau afară, mișcându-se pe străduțele orașului.
Dar această patrulare nocturnă nu i-a fost benefică lui John, care după ani de zile de muncă în folosul Poliției orașului și a cetățenilor săi, s-a îmbolnăvit de tuberculoză, o boală neiertătoare la acea vreme. În anul 1858, 15 Februarie, John a încetat din viață, fiind răpus de boala pe care o culesese de pe străzile pe care le-a păzit atâția ani.
Acesta a fost înmormântat în Cimitirul Greyfriars Kirkyard. Câinele Bobby a ales să rămână alături de mormânt, impresionând pe toți cei prezenți cu acest gest. Skye Terrierul a rămas acolo zile întregi, indiferent de condițiile atmosferice și indiferent la mâncarea de care avea nevoie. Pentru el, tot ceea ce conta era ca John să se întoarcă înapoi.
Paznicii Cimitirului au încercat de nenumărate ori să îl dea afară din cimitr, dar Bobby se întorcea de fiecare dată. În final, aceștia văzând că atașamentul față de stăpânul său este mai mare decât orice amenințare, paznicii i-au făcut câinelui un adăpost în apropierea mormântului. În același timp, întregul oraș începea să afle povestea lui Bobby. Mulți erau cei care veneau la intrarea cimitirului doar pentru a-l vedea pe Bobby părăsind cimitirul la ora 1 pentru a-și lua masa de prânz. Era aproape un gest uman.
Bobby a început să îl urmeze pe William Dow, un localnic care își lua masa la aceeași Cafenea unde obișnuia și el să mănânce alături de John. Cei de la cafenea, cunoscându-i povestea și înțelegând tristețea acestui cățel, i-au oferit mâncarea zilnică de care avea nevoie.
Au trecut nouă ani, timp în care Bobby a rămas fidel mormântului stăpânului său. În anul 1867, a fost dată o lege prin care toți câinii care nu aveau licență de a rămâne în oraș trebuiau să fie omorâți. Sir William Chambers, cunoscând povestea câinelui Bobby, a făcut un gest cu adevărat nobil, cumpărându-i acestuia o licență pentru a putea rămâne în continuare în oraș, alături de mormântul stăpânului său. Zgarda pe care a primit-o cu această ocazie poate să fie văzută în interiorul Muzeului din Edinburgh.
În anul 1872, Bobby și-a găsit sfârșitul, după aproape o întreagă viață petrecută alături de mormântul fostului său stăpân. Iubit și apreciat de cetățenii unui întreg oraș, acest animal de companie a devenit un adevărat simbol al respectului și al atașamentului față de stăpânul său.
Despre rasa Skye Terrier
Această rasă este una de dimensiuni mici și cu o blană lungă. Urechile îi sunt drepte și ascuțite, iar expresia este una 
drăgălașă și inteligentă. Câinii din rasa Skye Terrier sunt niște câini neînfricați, în ciuda dimensiunilor lor. Sunt avizi după afecțiune și le place să fie tot timpul în centrul atenției. În general sunt câini cărora le place să stea și să se relaxeze, cel mai mult în brațele dumneavoastră, dar nu vor refuza niciodată o plimbare și câteva jocuri prin parc. Au o natură care îi face să alerge după orice mișcă, să se angajeze în urmărire chiar dacă animalul celălalt este mult mai mare decât el. Nu cunosc cuvântul frică, motiv pentru care nu dau înapoi din fața oricărei bătălii. Chiar dacă sunt cunoscuți ca fiind niște câini inteligenți și cărora nu le place să li se spună ce au de făcut, câinii din rasa Skye Terrier sunt câini foarte loiali și afectuoși.
Baroana Angelina Georgina Burdett-Couts a fost foarte impresionată de povestea câinelui Bobby, reușind după moartea acestuia să convingă Consiliul Local să ridice în memoria câinelui o fântână din granit cu o inscripție pe ea și cu statuia lui Bobby deasupra.
William Brody a fost artistul care a realizat sculptura câinelui, dezvelită fără fast în Noiembrie 1873, în fața cimitirului în care Bobby și-a petrecut cea mai mare parte din viața lui.
Pe inscripția de pe fântână sunt scrise următoarele cuvinte: ”A tribute to the affectionate fidelity of Greyfriars Bobby. In 1858 this faithfull dog followed the remains of his master to the Greyfriars Churchyard and lingered near the spot until his death in 1872. (With Permission – Erected by the Baroness Burdett Couts”
Pe inscripția de pe piatra de la mormântul sunt scrise următoarele cuvinte: „Greyfriars Bobby – died 14th January 
1872 – aged 16 years – Let his loyalty and devotion be a lesson to us all”.
