| Informaţii generale:
Câinii din rasa Pug au apărut în China, datând din perioada dinastiei Han (BC 206 – AD 200). Unii istorici cred că sunt înrudiţi cu Mastiful Tibetan. Erau apreciaţi de împăraţii Chinei şi trăiau în case luxoase, uneori fiind chiar şi păziţi de către soldaţi. Pugul este una dintre cele trei tipuri de câini cu nasul scurt care sunt cunoscuţi ca fiind crescuţi de către Chinezi: Câinele Leu, Pekingese, şi Lo-sze, care era de altfel vechiul Pug. Unii consideră că faimoşii „Foo Dogs” din China sunt reprezentări fidele ale Pugul antic. Dovezi de câini asemănători Pugului au fost găsite atât în Tibet cât şi în Japonia. La finalul anilor 1500 şi la începutul anilor 1600, China a început să facă comerţ cu ţările Europene. Se spune că primii câini din rasa Pug aduşi în Europa au venit cu negustorii Olandezi, care au denumit această rasă Mopshond, nume care încă este folosit şi astăzi. Pugul a devenit foarte repede un favorit al caselor regale în întreaga Europă, reuşind chiar să joace un rol important în istoria acestor familii. În Olanda, Pugul a devenit câinele oficial al Casei de Orange după ce un Pug a salvat viaţa lui William, Prinţul de Orange, dându-i acestuia un semnal că se apropie Spaniolii. Aceasta se întâmpla în anul 1572. Când William de Orange a mers în Anglia în 1688 cu soţia sa, Mary II, pentru a prelua tronul de la James II, aceştia au luat cu ei şi câinii lor Pug. Este cunoscut că Pugul negru a |
Nume: Pug
Originea: China Grupa: Câini de talie mică Inaltime: Femela 30 – 40 cm, Mascul 30 – 40 cm Greutate: Femela 6 – 8 kg, Mascul 6,3 – 8,3 kg Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani Culoare: maro şi negru Temperament: Atunci când se joacă, trebuie să fiţi atenţi să nu sară de pe mobilă pentru că riscă să îşi cauzeze răni la încheieturi. Sunt perfecţi pentru persoanele în vârstă, sau pentru cei care nu au mult spaţiu la dispoziţie. Dresaj: Din moment ce câinii Pug sunt încăpăţânaţi, independenţi şi destul de inteligenţi pentru a se plictisi repede de exerciţiile repetitive, aceştia nu sunt nişte câini uşor de dresat. Caracteristici distinctive: Botul îi este scurt, pătrăţos şi turtit. Gâtul îi este uşos arcuit, puternic, gros şi destul de lung pentru a-i purta capul cu mândrie. Spatele scurt este la acelaşi nivel pe toată lungimea sa. |
a existat în anii 1700, pentru că faimosul artist William Hogarth a fost un mare iubitor de Pug. Acesta a pictat mulţi câini din rasa Pug de-a lungul vremii, printre care erau şi specimene cu blana neagră. În anii 1780, Goya a pictat de asemenea câini Pug. Pe măsură ce popularitatea câinelui Pug se răspândea în Europa, acesta devenea cunoscut după mai multe nume, depinzând de ţara în care se afla. În Franţa se numea Carlin, în Spania Dogullo, în Germania era cunoscut ca şi Mops, iar în Italia ca şi Caganlino. Regina Marie Antoinette a avut un Pug pe nume Mops înainte să se mărite cu Louis XVI la vârsta de 15 ani. O altă franţuzoaică faimoasă, Josephine Bonaparte a avut un Pug pe nume Fortune. Înainte să se mărite cu Napoleon Bonaparte, ea a fost închisă în închisoarea Les Carmes. Din moment ce Pugul ei era singurul vizitator acceptat, ea se folosea de zgarda acestuia pentru a transmite mesaje familiei. La începutul anilor 1800, câinii Pug erau standardizaţi ca şi rasă, iar două varietăţi au devenit dominante în Anglia. O varietate era denumită Morrison, fondată din câinii regali ai Reginei Charlotte, soţia lui George III. Cealaltă varietate a fost dezvoltată de către Lordul Willoughby d’Eresby, având la bază câini importaţi din Rusia sau Ungaria. Câinii Pug au fost prima dată prezentaţi într-un concurs în Anglia în anul 1861. Registrul cu câini Pug a fost început în anul 1871, conţinând la acea vreme 66 de câini. Între timp, în China, câinii din rasa Pug au continuat să fie crescuţi de către familiile regale. Când Britanicii au invadat Palatul Imperial Chinez în anul 1860, aceştia au descoperit câţiva Pug şi evident că au adus câţiva câini acasă. Doi câini Pug, pe nume Lamb şi Moss au fost duşi în Anglia, aceştia aducând ulterior pe lume un câine pe nume Click. Acesta a fost un câine deosebit, fiind apreciat şi încrucişat atât cu câini din varianta Morrison, cât şi cu câini din varianta Willoughby. Click este creditat pentru îmbunătăţirea generală a rasei şi transformarea acesteia în Pugul pe care îl ştim astăzi. Câinii Pug au devenit foarte populari în perioada Victoriană, fiind pictaţi în multe tablouri şi reprezentaţi în figurine sculptate. Adeseori erau prezentaţi purtând gulere largi, decorative, elegante. Regina Victoria a avut mulţi câini din rasa Pug, pe care i-a încrucişat. În Statele Unite, pugul a apărut după Războiul de Independenţă, fiind recunoscută ca şi rasă în anul 1885. La început, Pugul era foarte popular, dar ulterior interesul în această rasă a scăzut. Abia în anul 1931 a fost creat Clubul Pugului American.
Descriere fizică:
Aspectul general este acela de câine pătrăţos şi adunat. Un Pug cu picioare lungi sau unul cu picioare scurte şi cu corpul lung nu va fi acceptat în concursurile de profil. Câinele Pug ar trebui să fie foarte condensat, compact, bine proporţionat şi cu o musculatură dezvoltată. Capul îi este larg, masiv, rotund. Ochii îi sunt închişi la culoare, foarte mari, proeminenţi, de formă globulară, moi, foarte expresivi şi atunci când este încântat de ceva, sunt parcă două mingi de foc. Urechile îi sunt mici, subţiri, moi, asemănătoare cu mătasea neagră. Sunt două tipuri de urechi, cele rose şi cele button. Ridurile îi sunt mari şi adânci. Botul îi este scurt, pătrăţos şi turtit. Gâtul îi este uşos arcuit, puternic, gros şi destul de lung pentru a-i purta capul cu mândrie. Spatele scurt este la acelaşi nivel pe toată lungimea sa. Coada este curbată cât se poate de mult deasupra şoldului. O coadă care este curbată de două ori înseamnă atingerea perfecţiunii. Picioarele îi sunt foarte puternice, drepte, de lungime medie. Labele picioarelor nu trebuie să îi fie nici lungi ca cele ale unui iepure, dar nici rotunjite ca şi cele ale unei pisici. Blana îi este fină, moale şi lucioasă, aceasta nefiind nici tare şi nici lânoasă. Culoarea poate să fie maro sau neagră. Atunci când este văzut din faţă, mersul nu trebuie să arate nicio slăbiciune, labele trebuind să se aşeze într-un fel de pătrat, cu degetele înspre în faţă. Picioarele din spate ar trebui să le urmeze pe cele din faţă.
Personalitate:
Câinele din rasa Pug este unul plin de energie, fericit, vivace şi plin de iubire. Este un câine cu o personalitate puternică într-un corp de dimensiuni reduse. Câinii Pug sunt adeseori denumiţi „umbre” pentru că le face plăcere să se lipească de stăpânii lor şi să îi urmărească peste tot asemenea unor umbre. Chiar dacă sunt câini încăpăţânaţi, aceştia nu sunt în general agresivi şi în ciuda micimii lor, aceştia sunt nişte câini liniştiţi, ceea ce îi face să fie nişte animale de companie perfecte pentru familiile cu copii. Atunci când nu pişcă, ceea ce de altfel se întâmplă destul de des, câinii Pug sunt aproape întotdeauna fermecători, vivace şi gata de joacă. Câinii pug se mulează perfect în casele în care primesc destulă atenţie şi unde sunt trataţi ca şi membri ai familiei. În schimb, aceşti câini oferă tot devotamentul şi toată afecţiunea de care sunt capabili. Datorită micimii lor şi a naturii lor uşor leneşe, Pugul nu necesită foarte multă activitate fizică pentru a rămâne în formă. O plimbare zilnică prin cartier sau o joacă în curte ar trebui să fie de ajuns pentru aceşti câini. De fapt, prea mult exerciţiu ar duce la transformarea acestui câine într-unul care doarme toată ziua. Atunci când se joacă, trebuie să fiţi atenţi să nu sară de pe mobilă pentru că riscă să îşi cauzeze răni la încheieturi. Sunt perfecţi pentru persoanele în vârstă, sau pentru cei care nu au mult spaţiu la dispoziţie. Unii câini Pug au tendinţa de a face zgomot, fie să latre, să mârâie, să strănute sau să sforăie. Proprietarii recomandă dresajul în unele privinţe, dar trebuie să se ţină cont şi de faptul că Pugul este un câine de pază foarte bun. Acestor câini le place să mănânce şi nu veţi mai scăpa de ei dacă îi veţi învăţa cu mâncare de la masă. Este important ca stăpânii să îi ofere recompense doar după ce a făcut ceva bine.
Dresaj
Din moment ce câinii Pug sunt încăpăţânaţi, independenţi şi destul de inteligenţi pentru a se plictisi repede de exerciţiile repetitive, aceştia nu sunt nişte câini uşor de dresat. Având în vedere şi istoricul lor, dresajul unui Pug poate să pară un lucru imposibil uneori. Din fericire, câinii Pug sunt nerăbdători să facă stăpânilor pe plac, iar stăpânii care sunt răbdători pot să îşi dreseze Pugul să le ofere răspunsul dorit la anumite comenzi. Oferta de recompense trebuie să fie variată, dar va ajuta enorm. Este de asemenea foarte important ca proprietarii să nu aprecieze comportamente care deşi drăguţe, nu fac obiectul dresajului. Această rasă este foarte ataşată de mâncare şi bunătăţuri, astfel că puteţi să îl motivaţi prin oferta de bunătăţuri. Este crucial să munciţi cu Pugul în primele şase luni de viaţă. Este foarte dificil să se schimbe comportamentul câinelui după această vârstă. Unii stăpâni s-au arătat nemulţumiţi de durata lungă de timp de care au nevoie câinii Pug pentru a fi dresaţi să îşi facă nevoile afară din casă. Ce trebuie să ştiţi în acest sens este că, căţeluşii din această rasă nu îşi dezvoltă forţa musculară pentru a-şi controla vezica şi intestinele abia în jurul vârstei de 6 luni.
Toaletaj:
Chiar dacă au blana scurtă şi moale, câinii din rasa Pug năpârlesc foarte mult, cu precădere vara. Din acest motiv, este foarte important să îl periaţi regulat şi să îl îmbăiaţi. O baie lunară ar trebui să fie suficientă, deşi unii stăpâni îl îmbăiază mai des. Mărimea acestui câine face această operaţiune foarte simplă.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa de câini Pug este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– Cheyletiella Dermatitis (Mătreaţa) este o condiţie a pielii care este cauzată de o mică căpuşă. Dacă vedeţi multă mătreaţă, cu precădere înspre mijlocul spatelui, contactaţi veterinarul şi fiţi atenţi pentru că este o condiţie contagioasă pentru restul animalelor din casă;
– Encefalita Pugului este o boală unică la câinele Pug, care se manifestă ca o inflamaţie a creierului. Nu există un test sau un tratament la această boală. Aceasta apare în principal la câinii tineri, manifestându-se sub formă de leşinuri, orbire, comă.
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– cherry eye (cireașa din ochiul câinelui) se manifestă ca o umflătură roșie la nivelul ochiului, denumită prolapsul pleoapei a treia. Apariția acestei umflături se datorează faptului că spre deosebire de oameni, câinele are trei pleoape. Cea de-a treia este ascunsă în unghiul intern al ochiului;
– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea din el;
– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;
– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului. Câinele va începe să șchiopăteze și în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;
– alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.
