In seara de Ajun, dupa ce am terminat de ornat bradul si de pregatit mancarea, m-am dus sa duc gunoiul. Era o seara de vis, incepuse sa ninga frumos, ca in povesti… Dupa ce am aruncat gunoiul, am auzit din spatele ghenei de gunoi, un scancet slab… Curioasa, m-am dus sa vad despre ce era vorba…si am vazut un pui mic, mic de caine… era negru cu boticul alb, ud de zapada care cernea… si cu niste ochisori negri ca doua margele… m-am uitat in jur sa vad daca nu era si cateaua, sau cineva care l-a pierdut… ca era asa de mic si de neajutorat… Nu era nimeni… Mi-a fost atat de mila de el, ca nu am rezistat si l-am luat in brate… s-a culcusit in bratele mele si nu a mai plans… m-au induiosat ochisorii mici care ma priveau ca pe salvarea lui… l-am dus acasa… cand l-a vazut mama, l-a luat in brate si am hotarat sa-l tinem o perioada si sa aflam daca l-a pierdut cineva si sa-l restituim… L-am sters bine cu un prosop, i-am dat lapte, ca nu avea nici dintisori… si l-am culcat pe fotoliu, intr-o patura… A inceput sa scanceasca, l-am luat in brate si a tacut. Peste noapte, a dormit cu mine, in pat,… daca il puneam pe fotoliu, scancea,….el ma vedea pe mine ca fiind mama lui… L-am botezat Onix, de la ochisorii negri si stralucitori ca doua pietricele pretioase de onix… In zilele ce au urmat, am tot intrebat daca l-a pierdut cineva sau stie cineva o catea cu pui care sa-l adopte si pe el…nu am gasit, si atunci am hotarat sa ramana catelul meu… Dumnezeu mi l-a scos in cale… a fost cadoul meu de Craciun de la Dumnezeu… si de atunci suntem nedespartiti… Acum este un dulau de toata frumusetea si este umbra mea si ma iubeste si ma insoteste aproape peste tot… A fost cel mai frumos si mai neasteptat cadou pe care l-am primit de Craciun… Un sufletel mic care sa ma iubeasca neconditionat, care sa ma astepte sa vin acasa si sa se bucure de fiecare data cand ma vede…
articol trimis de Gabriela
