Babesioza este o boală cu impact major asupra mamiferelor. Din ce în ce mai des diagnosticată, boala a ajuns o adevărată epidemie în anumite zone urbane. O scurtă plimbare la iarbă verde poate deveni un coșmar pentru proprietarii animăluțelor. Boala este mortală dacă nu se intervine la timp cu un tratament adecvat și, de aceea, vigilența și responsabilitatea noastră este principalul pas în profilaxia acestei boli.
Hai, să vedem ce este Babesia, de fapt!
Babesioza (piroplasmoza, hemosporidioză) este o boală cosmopolită, sezonieră, determinată de protozoare care se dezvoltă în celulele din sânge (eritrocite) și sunt transmise prin intermediul căpușelor Ixodidae ( artropode care se hrănesc cu sânge).
Babesiile sunt paraziți unicelulari, cu dimensiunea de 2-4 microni. Ele au nevoie de cele două gazde, căpușa și mamiferul, pentru a se dezvolta.
Căpușa este gazda definitivă. În timpul hrănirii cu sângele mamiferelor, căpușele purtătoare de babesii inoculează în sângele mamiferelor sporozoiții (elementul contaminant), care ajung pe suprafața eritrocitelor ( celulele roșii ale sângelui) și le penetrează. Aici se dezvoltă și se transformă în trofozoit, apoi în mezozoiți. Mezozoiții distrug celulele roșii ale mamiferelor. Ciclul evolutiv al babesiei se continuă în gazda parazitată, apoi este preluat de căpușa în corpul căreia se continuă dezvoltarea și înmulțirea acestora. În urma înmulțirii, rezultă sporozoiții și ciclul se reia.
Fără mamifere, babesioza nu și-ar putea definitiva ciclul biologic, nu ar putea avea loc etapele de diviziune (sporozoiți – trofozoiți – mezozoiți)
Sursele de infestare sunt reprezentate de animalele infestate și de căpușele ixodide, ce constituie rezervorul de babesii și de transmițător către generațiile următoare de căpușe (babesia se poate transmite de la căpușa mamă la oul acesteia).
Babesioza are manifestări grave. Evoluția bolii este fulgerătoare. După infestare, fără tratament, organismul mamiferului cedează după 5 -10 zile.
La câine, semnele îmbolnăvirii cu babesia sunt: apatie, febră, animalul nu mănâncă, este inactiv, prezintă icter, anemie, hemoglobinuria, tulburări respiratorii sau nervoase (sindrom epileptiform), secreție lacrimală exagerată, inflamații intraoculare, fotofobie, hemoragii retiniene etc.
Tratamentul, administrat cât mai repede după diagnosticare, poate salva animăluțele, însă deparazitările externe periodice, indiferent de sezon, examinarea animalelor după ieșirile la iarbă verde etc., pot preveni parazitismul cu căpușe și, implicit, transmiterea babesiozei.
Sfaturi: Consultați medicul veterinar pentru orice suspiciune aveți vis-a-vis de starea de sănătate a animăluțului dvs, folosiți soluții antiparazitare eficiente și de calitate, continuați schema de deparazitare externă și iarna.
Sursă – Boli parazitare – I.L. Mitrea
Citește și http://pentruanimale.ro/blog/index.php/6-metode-pentru-a-tine-puricii-si-capusele-la-distanta/
