| Informaţii generale:
Rasa de câini Xoloitzcuintli, atât în forma sa Standard, cât și în miniatură, era un câine înâlnit în vechile așezări Aztece, unde era folosit ca și companion, câine de pază și sursă de căldură. Un aspect mai puțin plăcut și acceptat de crescătorii de câini moderni era faptul că în vremurile antice această rasă de câini era totodată folosită ca și sursă de hrană. Erau descriși ca fiind niște câini ”pregătiți pentru cuptor, o sursă de hrană bogată în proteine”, ceea ce i-a făcut niște câini foarte apreciați de triburile locale. De asemenea, câinii din rasa Xoloitzcuintli era apreciat pentru presupusurile sale puteri mistice și curative. Se credea că apăsarea pielii fierbinți a acestui câine pe o rană a corpului uman ar fi ajutat la îndepărtarea durerii. Acești câini ar fi ajutat de asemenea la îndepărtarea astmei, durerilor de dinți, de cap, umflăturilor musculare, reumatism, insomnia și chiar și malaria. Cu toate că aceste credințe nu au fost niciodată dovedite științific, puterile mitice ale câinilor Xoloitzcuintli sunt în continuare considerate a fi reale de către unii ”șamani” actuali. În limbajul Nahuatl, Xoloitzcuintli înseamnă ”câinele zeului Xolotl”. Xolotl a fost zeul Aztec al gemenilor și a lucrurilor care sunt deformate. ”Izcuintli” este cuvântul Aztec pentru ”câine”. Xolos erau în mod normal sacrificați în cadrul ritualurilor religioase în care se ofereau ofrande zeilor și erau îngropați alături de stăpânii lor, deoarece se credea că sunt animale sacre care ar fi protejat și ghidat sufletele stăpânilor lor în călătoria lor în lumea de apoi. |
Nume: Xoloitzcuintli
Originea: Mexic Grupa: Câini de companie Inaltime: Femelă/Mascul 25 – 55 cm – depinde de varietatea de câini Greutate: între 5 și 22 kg Speranta medie de viata: până la 14 – 20 ani Culoare: închis la culoare – negru, gri închis, maro Temperament: Joaca este o metodă excelentă de a se elibera de energie, dar câinele Xoloitzcuintli are o nevoie primală de a se plimba și majoritatea proprietarilor care au avut probleme cu personalitatea acestui câine au recunoscut că nu au ieșit cu ei la plimbare. Dresaj: Xolos răspund cel mai bine la un dresaj bazat pe recompense, indiferent dacă acestea sunt oferite ca și hrană sau alte tipuri de recompense. Un dresaj dur nu va face altceva decât să îi facă să se închidă în ei. Caracteristici distinctive: Câinele Xoloitzcuintli prezintă o eleganță grațioasă, și o putere evidentă. Există două varietăți principale, cea fără păr și cea cu blană, iar indiferent de varietate, caracteristicile principale sunt identice, cu excepția blănii și a dentiției. |
Multe autorități în domeniu au încercat să descopere o relație între câinele Xoloitzcuintli și alte rase de câini fără păr din Asia, Africa și alte zone, cum ar fi Chinezescul cu Creastă. Totuși, nu este nicio dovadă care să ateste o asemenea legătură. Este puțin probabil că acești câini fără păr au putut să îi însoțească pe nomazii asiatici în drumul lor dificil înspre Americi. Este mult mai probabil că această genă de câini fără păr a apăru independent în anumite zone geografice și în anumite perioade de timp. Câinele din rasa Xoloitzcuintli este posibil să fie un descendent al câinelui Colima din vestul Mexico, care a fost prezent în această zonă cu mult înainte ca orice alt câine European să își facă apariția. Artefactele arheologice găsite în mormintele și ruinele civilizațiilor Maiașe, Aztece, Zapoteca și Colima sunt aproape identice ca și formă cu câinele Xoloitzcuintli de astăzi. Această rasă este cu siguranță o rasă indigenă din Mexică, a cărui caracteristică principală – lipsa blănii – a fost cauzată de către o mutație genetică spontană care a avut loc cu multe sute de ani în urmă. Pe măsură ce civilizațiile străvechia au început să se modernizeze, câinii Xoloitzcuintli au început să scadă în popularitate. A ajuns la un moment dat în pragul dispariției. Există rapoarte cu privire la existența unor câini Xolo în America în anii 1880. Abia un secol mai târziu rasa a început să crească din nou în popularitate. În anii 1950, câțiva membri ai Clubului Adăposturilor canine din Mexic au pus bazele unui riguros program de a salva, promova și proteja varietățile Standard și Miniatură. Au dezvoltate totodată și au standardizat varietatea mică, de jucărie a rasei. În timp ce numărul acestor câini cresc timid în Mexic, Statele Unite ale Americii și în unele părți din Europa, câinii Xoloitzcuintlis sunt în continuare niște câini destul de neobișnuiți.
Descriere fizică:
| Caracteristici generale: | Câinele din rasa Xoloitzcuintli este unul străvechi, modelat mai degrabă prin prisma evoluției decât prin încrucișări selective. Un câine Xolo este moderat în tot ceea ce privește tipul, conformația, nefiind niciodată la extreme. Astăzi, rasa este folosită pentru companie și pentru pază. Câinele Xoloitzcuintli prezintă o eleganță grațioasă, și o putere evidentă. Există două varietăți principale, cea fără păr și cea cu blană, iar indiferent de varietate, caracteristicile principale sunt identice, cu excepția blănii și a dentiției. Forma câinelui Xolo este dreptunghiulară, iar distanța de la umăr la pământ este egală cu distanța de la șolduri la umeri. |
| Corp: | Înălțimea acestui câine este defalcată pe varietatea de jucărie (25 – 35 cm), varietatea în miniatură (35 -45 cm) și varietate standard (45 – 55 cm). Gâtul îi este lung, elegant, ușor arcuit. Câinii care au vârsta mai mică de un an s-ar putea să prezinte ușoare riduri pe piele. Adulții au o piele frumoasă, întinsă. Spatele este drept, cu o ușoară arcuire în zona șoldurilor. Cutia toracică este adâncă și ovală. |
| Cap: | Expresia de pe chipul său ar trebui să fie gânditoare și inteligentă, vivace, păstrând caracterul nobil și încrezător al rasei. Craniul îi este destul de plat, lat și puternic. Stopul nu este pronunțat. Botul este mai lung decât craniul. |
| Urechile: | Sunt mari, elegante și expresive, cu o textură delicată, subțire, cu un vârf rotunjit. Urechile îi sunt așezate sus pe craniu și purtate drepte atunci când câinele este în alertă. Nu este voie să fie tăiate. |
| Ochii: | Sunt mari și de formă rotundă înspre oval. Culoarea ochilor variază de la galben la negru, cei mai închiși la culoare fiind de preferat. Pleoapele ochilor ar trebui să fie mai puțin pigmentate. |
| Coada: | Este lungă și ascuțită înspre vârf. Atunci când câinele este în mișcare, coada este purtată jos, cu o ușoară curbă înspre în sus. Coada este ținută în jos atunci când câinele este relaxat. |
| Blana: | Principala caracteristică a varietății fără păr este evident absența părului. Totuși, prezintă pe cap, picioare și pe coadă un păr scurt. Varietatea cu blană înseamnă că acest câine este acoperit cu un păr de dimensiuni scurte. |
Personalitate:
Câinii din rasa Xoloitzcuintli este un câine elegant, activ și un iubitor de oameni. Sunt în mod natural protectivi și rezervați în ceea ce privește străinii, ceea ce îi face niște câini de pază excelenți, dar nu și protectori. Câinii Xolos sunt adeseori denumiți ”Câinii Velcro” pentru că sunt aproape tot timpul alături de un membru al familiei. Rareori un câine din rasa Xoloitzcuintli va fugi de acasă. Aceștia sunt niște câini inteligenți și conectați emoțional de persoanele din jurul său. Sunt niște câini foarte adaptabili și care sunt fericiți în familiile de dimensiuni mari. Câinele Xoloitzcuintli este foarte activ și inteligent și au nevoie de o mulțime de stimulare fizică și mentală pentru a nu ajunge să fie plictisit. Un câine Xolo plictisit poate să devină foarte machiavelic. Crescătorii de câini începători fac adeseori greșeala de a nu-l plimba pe Xolo, mai ales dacă acest câine își petrece destul timp jucându-se afară. Joaca este o metodă excelentă de a se elibera de energie, dar câinele Xoloitzcuintli are o nevoie primală de a se plimba și majoritatea proprietarilor care au avut probleme cu personalitatea acestui câine au recunoscut că nu au ieșit cu ei la plimbare. Sunt câini care se adaptează excelent la case si familii de orice mărime. Pot să exceleze în case cu o curte mare sau chiar și într-un apartament compact, atâta timp cât vă luați angajamentul că îi oferiți posibilitatea de a face exerciții zilnic. Câinii Xolos iubesc să își petreacă timpul afară alături de persoanele pe care le iubesc. Stăpânii acestor câini tind în general să fie supra-protectivi cu Xolo pentru că acesta se atașează foarte tare de persoanele favorite. Dar dacă un astfel de câine este prea mult mângâiat și îmbrățișat, este posibil să fie transformat într-un copil, ceea ce poate să ducă la probleme de personalitate, sau chiar la sindromul câinelui pitic în cazul celor de dimensiuni mici. Dacă nu sunt dresați corespunzător, acești câini pot să fie destul de autoritari. Persoanele care sunt la muncă lungi perioade de timp nu ar trebui să aibă un câine din rasa Xoloitzcuintli. Câinii care sunt lăsați mult timp acasă vor încerca să sară gardul sau să își sape ieșirea pe sub gard. Sunt câini care au nevoie de consistență în viața lor și care pot să devină agitați sau supărați atunci când programul lor se schimbă abrupt.
Dresaj
Câinii din rasa Xoloitzcuintlis sunt niște câini inteligenți, ceea ce înseamnă că vor putea să fie dresați destul de ușor. Totuși, pentru ca dresajul să aibă efectul dorit, este indicat ca acesta să înceapă devreme și să fie unul deseori repetat. Câinii din rasa Xolos pot să ia repede controlul în cadrul sesiunilor de dresaj, astfel că este ideal ca aceste sesiuni să fie menținute sub un control absolut și consistent, precum și să fie cât mai interesante cu putință. Xolos răspund cel mai bine la un dresaj bazat pe recompense, indiferent dacă acestea sunt oferite ca și hrană sau alte tipuri de recompense. Un dresaj dur nu va face altceva decât să îi facă să se închidă în ei. Toți membrii familiei ar trebui să ia parte la sesiunile de dresaj, astfel că Xolo va învăța să respecte la fel pe toți membrii familiei. Unii crescători au avut probleme în a dresa un câine Xolo pentru a-și face nevoile afară din casă. Corpul lor fără păr este sensibil la temperaturile extreme, motiv pentru care iarna nu îi place să iasă afară din casă.
Toaletaj:
S-ar putea să credeți că dacă nu are păr, câinele din rasa Xoloitzcuintlis nu are nevoie de prea multă îngrijire. Acest lucru este eronat. Este adevărat că Xolo se curăță adeseori ca și o pisică și este puțin probabil să aibă pureci, dar din cauză că transpiră prin piele și prin labele de la picioare, trebuie să țineți aceste zone mereu curate. Spălați-i picioarele săptămânal pentru a vă asigura că glandele sebacee rămân deschise. Îmbăiați câinele cel puțin o dată la două săptămâni. În mod normal nu este nevoie să aplicați uleiuri pe piele. De asemenea, dacă folosiți cremă de protecție solară când stă în soare, este indicat să îl curățați ulterior.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa de câini Xoloitzcuintlis este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate față de celelalte rase. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– stenoza aortică reprezintă obstrucția fluxului sanguin prin valvele aortice. În timp, ventricului stâng se va dilata, ceea ce va duce la decompensarea cardiacă și la dezvoltarea insuficienței cardiace congestive;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– dilatația/torsiunea gastrică sau ”sindromul de volvulus” se caracterizează prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziționarea stomacului. Acest lucru înseamnă că stomacul se tot umflă și nu mai permite să circule mâncarea din el;
– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;
– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;
– distichiasis este o cataractă ereditară, care presupune creşterea unui rând suplimentar de pleoape. Această afecţiune vine în completarea unor boli de inimă, fiind greu de observat.
