| Informaţii generale:
Rasa de papagali Alexandrine Parakeet (Psittacula Eupatria) are habitat în Insula Ceylon, în estul Afghanistanului, vestul Pakistanului, India și Indochina și Insulele Andaman. Trăiesc în zone împădurite, în jungle și în tufișurile costale. Numele acestei rase a fost dat după Alexandru cel Mare, căruia i se datorează aducerea a numeroase specimene în diferite regiuni și țări din Europa și zona Mediteraneană. Acolo, papagalii Alexandrine Parakeet erau considerați a fi posesii de mare preț pentru nobilime și pentru casele regale. Numele speciei, eupatria, își are originile în limba Latină. Prefixul ”eu” se traduce în bun sau nobil, iar sufixul ”patria” se traduce ca și moștenitor sau tărâmul strămoșilor. Papagalii Alexandrine Parakeet sunt mari comparativ cu majoritatea papagalilor Asiatici, fiind destul de asemănători cu vărul lor asiatic, Derbyan Parakeet. De asemenea, se aseamănă și cu Indian Ringneck. Papagalii Alexandrine sunt dimorfici din punct de vedere sexual, ceea ce înseamnă că se poate face o distincție clară între femele și mascul. Masculii au un inel negru în jurul gâtului, scos în evidență de culorile albastru și roz, în timp ce femelele nu îl au. Masculii încep să își dezvolte acest inel în jurul vârstei de 18 |
Nume: Alexandrine Parakeet
Originea: Afganistan, Pakistan, India, Indochina, Insulele Andaman Grupa: de dimensiuni mari Inaltime: 56 – 62 cm Speranta medie de viata: până la 20 – 30 ani Culoare: verde, cu inele roz și negre în jurul gâtului și o pată maro pe aripi. Temperament: Majoritatea papagalilor Alexandrine au propriul lor ton atunci când vorbesc, ceea ce înseamnă că nu copiază timbrul vocii proprietarilor. Trebuie să știți că unii dintre ei nu vor vorbi niciodată. Dresaj: Dresajul este necesar dacă doriți să aveți un papagal care să vă fie aproape și căruia să îi permiteți să își petreacă timp alături de familie și de prieteni. Caracteristici distinctive: Din punct de vedere al taxonomiei, rasa de papagali Alexandrine Parakeet se împarte în cinci mari sub-specii, dintre care majoritatea pot fi recunoscute în funcție de zona geografică în care se află. |
luni și va fi perfect vizibil și colorat până la vârsta de trei ani. Papagalii din rasa Alexandrine Parakeet sunt în general comercializați pentru culorile lor țipătoare, dar există și anumite mutații permise. Aceste mutații au reprezentat de-a lungul timpului o sursă constantă de controverse, în special din cauza faptului că au fost obținute prin încrucișarea cu papagalul Indian Ringneck. Mulți iubitori ai acestei rase consideră că în ziua de astăzi este foarte dificil de identificat un papagal Alexandrine Parakeet cu sânge pur, în timp ce alții consideră că încrucișarea cu alte rase nu este tocmai o problemă. Datorită hibridizării continue cu rasa Indian Ringneck, au apărut mult mai multe varietăți de culori pe piață. Este important de știut că aceste mutații au avut nevoie de peste 25 de ani de încrucișări selective și mulți crescători au ținut înregistrări detaliate ale acestor mutații pentru a arăta că papagalul conține doar foarte puțin sânge Indian Ringneck. Cererea de pe piață a acestei rase a dus la o scădere dramatică a numărului de specimene din cauza braconajului. Este ilegală comercializarea acestei rase în India, dar cu toate acestea, pot fi văzuți vânzători încercând să vândă Alexandrine Parakeet în piețe, ziua în amiaza mare. Acest lucru arată ineficiența unor Guverne cu privire la protejarea acestor frumoase exemplare. Este o rasă ideală pentru cuștile externe, dar nu tolerează temperaturi mai mici de 5 grade Celsius. Parakeet-ul este una dintre cele mai vechi rase crescute în captivitate în Europa. Este o specie activă, căreia îi place apa. Îi place să facă baie, să stea în ploaie. În sălbăticie, acești papagali stau în stoluri mici, iar atunci când sunt pe pământ, în general caută după mâncare. Cel mai bine se simt în copaci, fiind considerați păsări santinelă pentru că emit sunete puternice atunci când consideră că se apropie un pericol. În habitatul lor natural, culoarea verde și galbenă a penelor le permite să se camufleze foarte bine.
Descriere fizică – taxonomie:
Papagalii din rasa Alexandrine Parakeet sunt de dimensiuni mari, măsurând aproximativ 58 cm. Deschiderea aripilor are o lungime între 19 – 21,5 cm și cântăresc între 250 – 260 g. Este aproape în totalitate verde, cu o urmă de culoare gri-albastră pe obraji și pe ceafă, în special la masculi. Abdomenul este de culoare verde-gălbui, iar coada este verde-albăstrui în partea de sus exterior și galbenă în interior. Toți papagalii Alexandrine Parakeet prezintă o pată maro pe vârful aripilor, în zona umerilor. Ciocul îi este roșu și galben la bază. Culoarea irisului ochilor este alb-gălbuie. Picioarele îi sunt verzi. Masculii adulți prezintă inelele negre și roz din jurul gâtului, niște benzi destul de late și foarte vizibile. Femelele nu prezintă aceste inele decât sub forma unor culori mai întunecate. În general, dezoltarea totală a penajului are nevoie între 18 și 30 de luni, dar uneori poate să apară mai repede, la 12 luni, sau mai târziu, la 36 luni. Din acest motiv, este dificil de observat sexul unui specimen dacă este mai tânăr de trei ani.
Din punct de vedere al taxonomiei, rasa de papagali Alexandrine Parakeet se împarte în cinci mari sub-specii, dintre care majoritatea pot fi recunoscute în funcție de zona geografică în care se află. Există astfel următoarele sub-specii:
Alexandrine Parakeet, care se găsește în Estul Indiei până în Hyderabad, Andhra Pradesh și în Sudul Sri Lanka.
Indo-Burmez Alexandrine Parakeet, se găsește în NordEstul Indiei până în Amherst în Myanmar. Această sub-specie este de aceeași mărime cu Alexandrine Parakeet. Diferența este vârful capului și ceafa care sunt de culoare verde-gălbui. Punctele albastre se găsesc doar pe obraji. Masculii adulți prezintă benzile din jurul gâtului mult mai subțiri.
Insula Andaman Alexandrine Parakeet poate fi găsit, după cum îi spune și numele, în Insulele Andaman. Această sub-specie este mai mare decât Alexandrine Parakeet, având o deschidere a aripilor între 20 – 22,5 cm. Penele de pe piept și de pe abdomen prezintă o culoare gri-alb. Pata maro de pe aripi este mai roșiatică decât la Alexandrine Parakeet. Ciocul îi este mai mare și mult mai masiv. Masculii adulți prezintă benzi largi de culoare roz în jurul gâtului.
Nepalez Alexandrine Parakeet se găsește în Estul Afganistanului, Pakistan, India de Nord și Centrală, Nepal, Butan. Este cea mai mare sub-specie, măsurând o înălțime de 62 cm și o deschidere a aripilor de 20 – 24 cm. Diferența față de Alexandrine Parakeet este dată de penele de pe piept și abdomen care sunt de culoare gri-alb. Masculii adulți prezintă benzi roz mari, evidente.
Siamez Alexandrine Parakeet poate fi găsit în Vietnam, Cambodgia, Laos și în Nordul și Estul Thailandei. Este cea mai mică dintre sub-specii, cu o înălțime de 56 cm și o deschidere a aripilor de 18 – 20.5 cm. Vârful capului și ceafa prezintă pete de culoare albastru pal, care se extind sub forma unei coroane la unele specimene. Picioarele prezintă o culoare gălbuie, iar pata maro de pe aripi este de fapt aproape roșiatică. (sursa: www.beautyofbirds.com )
Personalitate:
Papagalii din rasa Alexandrine Parakeet sunt niște animale de companie excelente atâta timp cât sunt învățați cu mâncarea din palmă. Prezintă numeroase atribute care să vă determine să îi alegeți, atribute cum sunt mărimea, frumusețea, coloritul, inteligența. Acești papagali, chiar dacă arată aproape la fel cu Indian Ringneck, se comportă mult diferit de aceștia din urmă. Sunt în general foarte blânde, încântătoare și ușor de manageriat. Le place să fie mângâiați în direcția în care penele cresc, iar proprietarii pot să stea alături de papagali să se uite la televizor, să citească presa sau pur și simplu să se relaxeze. De asemenea, le place să fie mângâiați în zona cefei, acolo unde inelul este format. Sunt cunoscuți pentru abilitățile lor comunicative, precum și pentru claritatea cu care spun cuvintele. Unii dintre papagali Alexandrine Parakeet reușesc să învețe multe cuvinte și nu se vor opri din vorbit odată ce reușesc să stăpânească sunetele care formează cuvintele. Majoritatea încep să vorbească în jurul vârstei de opt luni, dar în medie, este indicat să vă așteptați să îi auziți în jurul vârstei de un an. Atât femelele, cât și masculii pot să vorbească, dar se pare că masculii sunt capabili să învețe mai multe cuvinte și să le pronunțe cu mai multă claritate. Majoritatea papagalilor Alexandrine au propriul lor ton atunci când vorbesc, ceea ce înseamnă că nu copiază timbrul vocii proprietarilor. O atenționare merită făcută în acest moment, cu privire la achiziția papagalilor pentru capacitățile lor de a vorbi. Trebuie să știți că unii dintre ei nu vor vorbi niciodată. Papagalii care reușesc să vorbească sunt în general cei care au avut parte de socializare de la vârste tinere și care au fost integrați în casa în care trăiesc. Sunt niște papagali cărora le place să se joace și care au nevoie de multe jucării pentru a le menține mintea ocupată. Dacă nu sunt supravegheați, acești papagali prezintă tendințe distructive. Este indicat să li se pună la dispoziție jocuri colorate, din lemn, plastic sau piele, care pot să facă față ciocului lor puternic. Pentru a evita ca papagalul să se plictisească, jocurile ar trebui să fie schimbate săptămânal. Chiar dacă acești papagali sunt cunoscuți pentru natura lor independentă, ei caută în continuare atenția umană. Mulți dintre papagalii Alexandrine care au fost învățați să mănânce din palmă nu vor rezista foarte bine la o despărțire de lungă durată de stăpânul lor. Ei vor deveni distructivi, depresivi și își vor smulge penele. Acest lucru înseamnă că trebuie să fie învățați de mici să își ocupe timpul cu jucării atunci când nu sunt în compania stăpânilor.
Dresaj
Papagalii din rasa Alexandrine Parakeet pot să fie agresivi uneori, la fel ca mulți alți papagali de dimensiuni medii. Trebuie să învățați cum să vă dresați papagalul și este important să știți că inteligența acestuia îi permite să fie dresat destul de bine. Dresajul este necesar dacă doriți să aveți un papagal care să vă fie aproape și căruia să îi permiteți să își petreacă timp alături de familie și de prieteni. Socializarea este necesară pentru acest papagal pentru că îl va ajuta să vorbească. Este recomandat să găsiți un program de dresaj pentru papagal. Uneori, astfel de programe pot să fie găsite pe internet. Puteți să preluați informațiile de acolo și să le aplicați în cazul papagalului vostru. Un exemplu de astfel de program este Bird Trick Parrot Training Course de către Chet Womach.
Hrana:
Papagalii din rasa Alexandrine Parakeet sunt ușor de hrănit pentru că în general ei mănâncă aproape tot ce mănâncă și oamenii. Trebuie totuși să li se asigure o dietă care să aibă la bază seminte și pelete, fructe proaspete și legume. Există câteva alimente care trebuie evitate, cum sunt avocado, alcool, dulciurile și ciocolata. Majoritatea mâncării poate să fie pregătită din timp și stocată pentru a se evita efortul depus în fiecare zi. Papagalilor le place să mănânce morcovi și broccoli fierți. Mulți papagali mănâncă spanac, boabe de piper, porumb. Fructele cum sunt merele, perele, portocalele și kiwi ar trebui să fie tăiate și feliate. Le mai place să mănânce nuci și migdale. Alunele ar putea să facă parte din dieta papagalului atâta timp cât nu se exagerează cu ele pentru că au în componență multă grăsime. Alunele pot provoca dezvoltarea unor bacterii care vor dăuna grav sănătății papagalului.
Boli si afectiuni curente:
Rasa de papagali Alexandrine Parakeet este predispusă la destul de multe probleme de sănătate, motiv pentru care trebuie să aveți tot timpul grijă de el și mai mult, trebuie să îl urmăriți tot timpul. Observându-l, veți putea să înțelegeți ceea ce transmite în diferite ipostaze. Dacă îl vedeți că bea prea multă apă, că nu mănâncă destul sau că mănâncă prea mult, că este prea slab sau prea gras, că este letargic, atunci cu siguranță există o problemă de sănătate și ar trebui să mergeți cu el la un medic veterinar.
Unele dintre problemele care pot să apară sunt următoarele:
– alergiile;
– căderea penelor;
– voma;
– constipația;
– îi curge nasul și dificultăți la respirație;
– probleme cu ciocul, cu picioarele sau cu ochii;
– pierderea echilibrului.
