În literatura universală, începând cu anii 1800, au fost alese diferite caractere din regnul animal pentru a face parte din intriga sau din povestirile care se derulau
pe pagini întregi. Aceste cărți au fost acele cărți cu care am crescut, alături de care am copilărit, iar majoritatea dintre ele erau nelipsite de pe rafturile bibliotecii părinților noștri.
Ce s-a schimbat între timp? De ce nu mai vorbește nimeni despre Colț Alb sau despre Black Beauty? Oliver Twist avea un câine pătat. Moby Dick era balena care ne speria pe toți, iar Lassie era câinele pe care îl iubea toată lumea.
Nu sunt doar animale de companie cele care apar în cărți, ci sunt și animale sălbatice, balene, tigri sau lei. De cele mai multe ori, acestea sunt prezentate în ipostaze umane, simbiotice, capabile să vorbească, extrem de inteligente și pline de spiritualitate. Fiecare autor a încercat să surprindă cât mai bine animalul pe care îl folosea ca și personaj, oferindu-i o personalitate și construind în jurul său o adevărată intrigă, o pânză de paianjen, un labirint în care odată intrat, erai nevoit să citești cartea până la capăt pentru a afla care era destinul animalului.
Cronologia cărților și animalele care apar în ele
În anul 1838, Charles Dickens scria Oliver Twist, romanul pe care avea să îl citească o lume întreagă, generații după generații. În acest roman apărea și un câine, pe numele său Bullseye. Acesta era un bull terrier englezesc, cu o pată mare, neagră, în jurul ochiului drept, ceea ce i-a adus de altfel și numele. În roman, Bullseye era câinele devotat al lui Bill Sikes, până când acesta a comis o crimă.
Informații detaliate despre această rasă puteți să găsiți în acest articol.
În anul 1851, Roman Melville finaliza și publica romanul său Moby Dick. Întregul roman a fost scris din perspectiva naratorului său, un marinar pe nume Ishmael, care a ajuns pe corabia al cărei căpitan era Ahab. Acesta avea un singur țel în minte, și anume să prindă cea mai periculoasă balenă albă din lume, Moby Dick. După multe căutări, Ahab a reușit să găsească balena albă și să se lupte cu ea. Zi după zi balena apărea la suprafață, fiind întâmpinată de către Ahab și echipajul lui. În final, Ahab a fost omorât de către chiar harponul pe care voia să îl împlânte în Moby Dick, iar balena a scufundat corabia. Singurul Ishmael a fost cel care a reușit să scape din această lungă luptă.
Anna Sewell scria în anul 1877 cartea Black Beauty, în care reprezenta un cal de o frumusețe aparte, cu o piele neagră și cu un singur picior de culoare albă. Un semn distinctiv în frunte, o stea, l-au ridicat pe piedestalul celor mai îndrăgite animale și a celor mai citite cărți. Mai mult, după povestea lui Black Beauty au fost realizate numeroase ecranizări.
În anul 1902, Beatrix Potter scria cartea ”Povestea Iepurelui Peter”, o carte cu ilustrații care încerca să transmită copiilor că nu este indicat să iasă din cuvântul mamei lor. Peter era un iepuraș care se credea invincibil și care trăia alături de familia sa, părinții și cei 13 frați, la marginea fermei Domnului McGregor. Deși mama lor le-a spus să nu intre în grădina plină de zarzavaturi a fermierului, Peter nu s-a putu abține și a mers într-acolo. A mâncat bine, iar la final, McGregor l-a zărit și a încercat să îl prindă. A scăpt ajutat de către frații lui, promițându-și că niciodată nu va mai ieși din cuvântul mamei sale.
Un an mai târziu, în 1903, aceeași Beatrix Potter scria cartea ”The Tailor of Grocester”, în care rolul principal era cel al unei pisici pe nume Simpkin. Aceasta a fost trimisă de către stăpânul ei, un croitor renumit, să cumpere de la magazin un anumit tip de mătase pentru a termina o haină pentru primarul orașului. Cât timp Simpkin a fost plecată, croitorul a descoperi un șoarece prins de aceasta sub o cană de ceai. Croitorul a eliberat șoarcele, lucru care a înfuriat-o pe Simpkin, făcând-o să ascundă materialul adus. Pentru croitor acest lucru a însemnat că nu putea să termine haina, ceea ce l-ar fi făcut să cadă în disgrația primarului. Dar șoarecele l-a ajutat să termine, iar în final și Simpkin a revenit și au lucrat împreună pentru a-l salva pe croitor.
Au urmat cunoscutele povești ale lui Jack London, respectiv Colț Alb și The Call of the Wild, ambele scrise în anul 1908 și ambele având ca și actori principali câte un câine.
Colț Alb spunea povestea unui câin lup crescut agresiv de către cei doi foști stăpâni ai săi, care obișnuiau să îl bată ori de câte ori aveau ocazia. Era obligat să lupte pentru a supraviețui, fiind în acele vremuri la modă luptele între câini. Colț Alb avea să se lupte lupi, cu alți câini și chiar și cu lincși. După o astfel de luptă cu un bulldog pe nume Cherokee, Colț Alb a suferit răni îngrozitoare, găsindu-se foarte aproape de o moarte dureroasă. Atunci a fost găsit de către Weeden Scott, un miner din Alaska, care l-a luat și l-a dus la el acasă, îngrijindu-l și ajutându-l să își vindece rănile. Deși Colț Alb devenise un câine extrem de agresiv, bunătatea lui Scott l-a făcut să învețe să lase garda jos și să primească afecțiunea care i-a lipsit atât de mult timp. Cu timpul, Colț Alb și-a deschis sufletul înspre Scott , devenind devotat și gata oricând să îl apere pe acesta și pe familia sa.
The Call of the Wild îl are în rolul principal pe Buck, un câine pe jumătate St Bernard și jumătate ciobănesc scoțian, care ducea o viață plină de huzur în casa judecătorului Miller. Într-o zi, un hoț l-a furat și l-a vândut căutătorilor de aur din Nordul Americii. Aceștia l-au supus unor munci greu de îndurat, l-au învățat ce înseamnă să asculte comenzile lor și să îi fie teamă de omul cu bâta în mână. Dar Buck era un altfel de câine. Statura lui impozantă l-a ajutat să iasă din mulțime și să fie ascultat de majoritatea câinilor. După o vreme a fost vândut altor căutători neexperimentați, care voiau să străbată întinderile acoperite de zăpadă fără să știe cum. În tot acest timp, Buck a început să simtă chemarea pădurii, a sălbăticiei, crescând în el instinctul de vânător și începând să iubească gustul cărnii crude. John Thornton a fost cel care l-a scăpat din mâinile acelor căutători, iar în timp a dezvoltat pentru acesta o afecțiune fără margini. L-a scăpat pe John Thornton de numeroase ori de la moarte, el însuși punându-și în acest timp viața în pericol. Dar pe Buck nu îl interesa viața lui, ci îl interesa să aibă grijă de John. Cât timp acesta căuta aur, Buck alerga liber prin pădure în căutare de hrană, sau doar pentru a sta alături de alți lupi. Într-o zi, când s-a întors în tabără, toți fuseseră uciși de către indieni. Buck, furios, supărat, a sărit în mijlocul indienilor, luptându-se cu ei, punându-i pe fugă și răzbunând astfel moartea lui John Thornton. Legenda spune că Buck a intrat apoi în pădure, devenind liderul incontestabil al unei cete de lupi.
Kenneth Graham scria în anul 1908 povestea ”The Wind in the Willows”, care îi avea ca și protagoniști pe următorii: Mr Toad – o broască; Mr Badger – viezure; Mole – cârtiță și Ratty – un șobolan. Povestea este pentru 
copii și începe cu cârtița care sătulă de tunelurile ei, pleacă pentru a explora lumea. Ajunge lângă un râu, unde îl întâlnește pe Ratty, cu care se împrietenește și care îi arată o mulțime de lucruri noi. Aceștia se întâlnesc apoi cu Badger, care este un viezure căruia nu îi place să socializeze. L-au vizitat într-o zi pe Toad, care era foarte bine văzut în cadrul societății sale. Alături de acesta au plecat într-o altă aventură, care din păcate s-a terminat foarte repede.
În anii 1920, A.A. Milne scria faimoasa carte pentru copii Winnie-the-Pooh, care îi avea în rolurile principale pe Winnie-the-Pooh, pe Piglet, Tigger și pe Eeyore. Aceștia sunt niște eroi aduși la viață prin intermediul desenelor animate, fiind foarte îndrăgiți de către cei mici.
A urmat faimoasa carte a lui George Orwell, ”Animal Farm”. Acțiunea cărții a început în momentul în care un consiliul al animalelor de la ferma lui Jones Manor a hotărât că este momentul să se ridice împotriva oamenilor. Capii revoltei erau doi porci, Napoleon și Snowball. Revolta a reușit, iar oamenii au fost alungați din fermă. Dar din acel moment au început problemele. Au fost instaurate câteva legi după care animalele își duceau viața, ceea ce le conferea o anumită liniște și siguranță. Într-o zi, porcul Snowball a propus să se construiască o moară care să le ofere electricitate. Napoleon devenise un porc însetat de putere și a încercat să îl discrediteze pe Snowball. În final, acesta a fost alungat de la fermă. În rolurile principale se mai aflau și Benjamin, un măgar, Clover și Boxer, doi cai foarte utili fermei. Napoleon a încercat să construiască moara, după ce a constituit un consiliu care îl asculta întocmai. În timp, toate animalele lucrau pentru bunăstarea porcilor și a consiliului. Porcii începuseră să preia tot mai mult din atitudinea oamenilor, începând să umble ca și ei, să se poarte ca și ei, chiar să și doarmă în paturi. Cartea se termină cu Napoleon jucând poker cu un fermier vecin, iar celelalte animale stând la geam și uitându-se înăuntru, nereușind să își dea seama care este Napoleon și care este omul.
C.S Lewis este autorul cărții ”The Lion, The Witch and the Wardrobe”, cartea după care a fost făcută ecranizarea de succes ”Cronicile din Narnia”. În anul 1950, autorul C.S. Lewis a avut acestă idee fantastică de a plasa animalele și oamenii într-o lume ascunsă într-un dulap. Cronicile din Narnia a fost un film iubit și îndrăgit de toți copiii, și nu numai. Este de menționat cel mai important actor și personaj animal, leul Aslan, cel care a urma să îi ajute pe copii să răzbată în misiunea lor și să se opună vrăjitoarelor.
În anul 1952, o altă carte faimoasă a văzut lumina tiparului, scrisă de către E.B. White și denumită ”Charlotte’s Webb”. În această carte este vorda despre prietenia dintre un porc pe nume Wilbur și un păianjen pe nume Charlotte. Păianjenul îi salvează viața lui Wilbur atunci când fermierul dorea să îl transforme în carne și șuncă și născocește un plan pentru a-l face pe Wilbur faimos. Toate acestea îi reușesc, iar Wilbur nu mai este amenințat cu moartea. Dar în schimb, Charlotte este cea care urmează să moară, viața păianjenilor nefiind foarte lungă. Charlotte lasă în urma ei o mulțime de ouă pe care nu mai avea să le vadă eclozând, dar Wilbur își ia angajamentul că o să se ocupe el de micuții păianjeni. Și așa a și făcut.
O ultimă carte memorabilă pe care o prezentăm în cadrul acestui articol este cea a lui Wilson Rawls, Where the Red Fern Grows. Această carte povestește viața unui copil, Billy, un vânător pasionat care își dorește doi câini de vânătoare alături de el. Pentru că familia sa este prea săracă să îi cumpere câinii, Billy muncește singur și își strânge banii necesari pentru a-și cumpăra cei doi câini de vânătoare. Old Dan și Little Ann sunt câinii de care s-a împrietenit și alături de care a reușit să depășească numeroase obstacole. Un ultim obstacol a fost atacul unui leu. Amândoi câinii s-au luptat cu leul, salvându-i viața lui Billy. Dar în proces, Old Dan a murit din cauza rănilor provocate de către leu, iar Little Ann a murit de supărare. Billy i-a îngropat pe amândoi în curtea sa, iar când a venit vremea să se mute în altă casă alături de părinții săi, Billy a mers la mormântul câinilor să își ia bun rămas. Acolo, între cele două morminte, o ferigă roșie a crescut. Acest lucru i-a dat încredere lui Billy că cei doi câini devotați se află în locul în care trebuie.
Copiii ar trebui să citească tot mai multe astfel de cărți, care îi vor ajuta să înțeleagă mai bine animalele și lumea în care trăim. Uneori, învățăturile din acest cărți depășesc puterea de înțelegere a unui adult, reușind în schimb să deschidă noi orizonturi celor mici.
Sursa: http://writerswrite.co.za/memorable-animals-from-literature
