| Informaţii generale:
Rasa Norfolk Terrier este originar din partea central-estică a Angliei, undeva în nordul Londrei. Orașul Norwich se află în regiunea Norfolk, de unde și numele acestei rase de terrieri. La începutul secolului XX, un englez pe nume Frank Jones, deținea un Terrier Glen of Imaal și o cățea din rasa Cairn Terrier. Acesta a încrucișat terrierii săi cu un câine terrier din zona Norwich, pe nume Rags. Apoi, progeniturile obținute le-a încrucișat cu alți terrieri din Norwich, având intenția clară de a obține o rasă mică, încăpățânată și neînfricată, recunoscută ulterior, în anul 1932, ca și rasa Norwich Terrier. Printre rasele care probabil că au contribuit la devoltarea rasei Norwich Terrier au fost și rasele Border Terrier, Cairn Terrier, precum și alte rase cu blana roșcată aduse din zona Irlandei. La începutul apariției rasei au existat foarte multe dispute cu privire la mărimea corectă a acestui câine, la culoarea sa, la blană, urechi și aspectul său general. Standardul inițial al rasei Norwich Terrier conținea două varietăți, atât cea cu urechile ridicate, cât și cea cu urechile lăsate. O încrucișare între aceste două varietăți a dus la obținerea unui specimen a cărui urechi nu erau nici ridicate corect și nici nu stăteau lăsate ca și varianta originală. Până după cel de-al doilea război mondial, varietatea cu urechile lăsate au pierdut atât de mult din popularitate încât se aflau în pragul dispariției. În anul 1957, crescătorii de Norwich au decis ca aceste două varietăți să fie tratate ca și rase separate, astfel că nu vor fi nevoiți să concureze unii împotriva celorlalți în cadrul show-urilor de profil. La început, Kennel Clubul Angliei a considerat această cerere nelalocul ei și a refuzat categoric propunerea, dar în final, au acceptat în anul 1964 să se despartă cele două rase. |
Nume: Norfolk Terrier
Originea: Marea Britanie Grupa: Câini Terrieri de muncă Inaltime: Femela 21 – 25 cm, Mascul 22 – 26 cm Greutate: Femela 5 – 6 kg, Mascul 5 – 6 kg Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani Culoare: toate nuanțele de roșu, galben, nisip, negru cu maro. Temperament: Câinii din rasa Norfolk Terrier sunt perfecți ca și animale de companie, ei considerându-și familia ca fiind haita lor, exprimându-și tot timpul dorința de a fi mereu implicați în activitățile familiei. Dresaj: Sesiunile de dresaj ar trebui să fie combinate cu pauze dese și cu repetiții de comenzi mai vechi, astfel ca interesul acestor câini să rămână ridicat. Caracteristici distinctive: Urechile îi sunt lăsate, mici, cu un stop pe linia craniului, purtate aproape de obraz și fără să cadă mai jos de colțul ochiului. Sunt în formă de V, ușor rotunjite la vârf și fine și mătăsoase la atingere. |
Astfel au apărut două rase distincte, una cu urechile ridicate, denumită Norwich Terrier și una cu urechile lăsate pe nume Norfolk Terrier. În America, Norwich Terrier a fost denumit Jones Terrier timp de mulți ani de la apariția lor. În anul 1936, în urma eforturilor susținute ale lui Gordon Massey și a lui Henry Bixby, Norwich Terrier a fost acceptat de către American Kennel Club, neținând cont de tipul urechilor acestora. Abia în anul 2007 membrii clubului Norwich Terrier au decis că trebuie să se separe în două cluburi distincte, respectiv Clubul Norwich Terrier și Clubul Norfolk Terrier.
Descriere fizică:
Câinele din rasa Norfolk Terrier, cu urechile sale expresive, căzute, este una dintre cele mai mici rase de terrieri de muncă. Este un câine activ, compact, agil și cu o constituție robustă și oase puternice. Cu blana sa naturală și rezistentă la intemperii și cu picioarele sale scurte, acest câine poate să fie o adevărată furtună atunci când este în teren. În ceea ce privește mărimea, cățelele par să fie mai mici decât masculii. Lungimea spatelui, începând de la baza gâtului până la baza cozii ar trebui să fie ușor mai lungă decât lungimea picioarelor. Ochii îi sunt mici, negri și ovali. Sunt așezați depărtați unul de celălalt, arătând inteligență, blândețe și o strălucire aparte. Urechile îi sunt lăsate, mici, cu un stop pe linia craniului, purtate aproape de obraz și fără să cadă mai jos de colțul ochiului. Sunt în formă de V, ușor rotunjite la vârf și fine și mătăsoase la atingere. Craniul îi este mare, ușor rotunjit, cu o distanță mare între urechi. Botul îi este puternic și bine definit, cu un maxilar de asemenea puternic. Gâtul îi este de lungime medie, puternic și așezat bine între umeri. Coada îi este de lungime medie, îndeajuns pentru a-i asigura o imagine de ansamblu bine echilibrată. Picioarele din față sunt scurte, cu genunchii apropiați de coaste. Sunt puternice și menite să îl ajute să sape foarte repede. Picioarele din spate sunt largi, cu coapse musculoase și puternice. Blana îi este tare și protectivă, sârmoasă și dreaptă, așezată în apropierea corpului, acoperind o blană interioară definitivă. Mersul ar trebui să îi fie așezat, jos și foarte mobil.
Personalitate:
Câinii din rasa Norfolk Terrier prezintă tipologia clasică a terrierului, și anume sunt neînfricați, puternici, iubitori și cu o gândire independentă. Sunt puțin mai sociabili decât alți terrieri, în mare parte datorită faptului că au fost crescuți ca și câini meniți să vâneze în haită. Sunt destul de reticenți față de persoane noi sau față de alți câini. Câinii din rasa Norfolk Terrier sunt perfecți ca și animale de companie, ei considerându-și familia ca fiind haita lor, exprimându-și tot timpul dorința de a fi mereu implicați în activitățile familiei. Nu se vor sătura niciodată să se joace cu mingea, majoritatea proprietarilor de astfel de câini spunând că aceștia vor alerga după minge cu aceeași energie chiar și când ajung în anii senioratului. Această rasă are o anumită patimă față de modul de viață, reușind astfel să abordeze orice situație cu o energie deosebită. Sunt câini perfecți pentru persoanele care nu au mai avut alți câini. În ceea ce privește activitatea, acești câini nu au nevoie de foarte multe exerciții pentru a-și menține spiritul și fizicul sănătos. Plimbări zilnice și câteva jocuri cu mingea pe săptămână sunt tot ceea ce își doresc. Aspectul lor compact îi face să fie perfecți pentru apartament, fiind ușor de gestionat comparativ cu alte rase de terrieri. Acești câini de dimensiuni mici nu sunt niște câini leneși. Chiar și atunci când se află în interiorul casei sunt dornici să fie implicați în tot felul de activități, iar dacă nu este posibil, ar trebui să aibă la dispoziție numeroase jucării cu care să își umple timpul. Dacă vor fi lăsați singuri prea mult timp, câinii Norfolk își vor umple timpul lătrând, mestecând și săpând. Nu ar trebui să fie lăsați din lesă atunci când sunt într-un mediu neîngrădit. Instinctul lor de urmăritori îi va face să alerge după animale, fără să vă mai asculte comenzile. Pentru a evita lătratul în casă atunci când sunt singuri, este indicat să ieșiți cu el la o plimbare înainte de a pleca de acasă. Pentru că se înțeleg bine cu alți câini, Norfolk fiind câini de haită, dacă sunt crescuți de mici împreună, pot să creeze o legătură puternică între ei. Săpatul este o altă problemă care vine cu câinele din rasa Norfolk. Dacă îl lăsați singur într-o curte, atunci cu siguranță că vă va distruge răsadurile de legume sau florile.
Dresaj
Câinii din rasa Norfolk Terrier sunt mai ușor de dresat decât orice altă rasă de terrieri. Sunt foarte deștepți, astfel că trebuie să fiți atenți să nu devină plictisiți. Prea multe repetiții ale aceleiași comenzi îi poate plictisi. Sesiunile de dresaj ar trebui să fie combinate cu pauze dese și cu repetiții de comenzi mai vechi, astfel ca interesul acestor câini să rămână ridicat. Cele mai bune metode pentru a colabora cu acești câini sunt abordarea pozitivă și acordarea multor bunătăți. Un tratament dur va duce la un comportament defensiv din partea lor. Odată ce comenzile de bază sunt deprinse, câinii din rasa Norfolk ar trebui să fie avansați la comenzi de agilitate, sau la comenzile pentru activitățile de teren. Cursurile de agilitate îi vor pune în mișcare mintea și corpul Norfolk-ului. Câinii care sunt pregătiți pentru activitățile de teren ar trebui să li se permită să vâneze și să sape după rozătoare.
Toaletaj:
Blana câinilor din rasa Norfolk trebuie să fie periată o dată sau de două ori pe săptămână. Este indicat să fie îmbăiat o dată pe lună. Dacă îl veți îmbăia mai des, riscați să îi schimbați duritatea blănii terrierului.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Norfolk Terrier este o rasă care prezintă destul de multe condiții de sănătate. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului. Câinele va începe să șchiopăteze și în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;
– insuficiența valvei mitrale este una dintre cele mai frecvente insuficiențe cardiace la câinii adulți și la cei de talie mică. Această insuficiență apare de obicei pe cale genetică, care duce la o îngroșare progresivă a valvulelor și chiar închiderea incompletă a valvei. Acest lucru duce la blocarea intrării sângelui în atriumul stâng. Semne ale bolii sunt murmurul inimii, lichid în plămâni, inimă mare, lipsă energie și scăderea forței musculare;
– narcolepsia este o dereglare neurologică cauzată de incapacitatea creierul de a realiza un tipar regulat în ceea ce privește trezitul și adormitul. Un câine cu această boală va deveni subit somnoros și imediat va și adormi;
– displazia retinei este o degenerare a retinei, care înseamnă că celulele țesutului retinian nu s-au dezvoltat complet. La căței, retina va apărea sub formă de straturi de țesut cutat;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– cancer de piele (carcinom scuamos cu celule). Acest tip de cancer apare în special la câinii cu degetele de la picioare acoperite de blană neagră. Înlăturarea degetului afectat poate să îl salveze de la afecțiuni mult mai grave.
