Odata cu sezonul cald, pe lângă toate beneficiile și posibilitățile crescute de a sta cât mai mult timp în aer liber, vin și problemele de care trebuie să ținem cont pentru sănătatea noastră și nu în ultimul rând și pentru a animalelor noastre de companie.
Tu știi care sunt problemele de sănătate care pot să apară la câini în urma înțepăturilor de țânțari?
Culicidele, cunoscute popular sub numele de țânțari, sunt insecte care aparțin familiei Culicidae. Sunt organisme cosmopolite, cu o abilitate foarte mare de adaptare la condiții de mediu variate. Masculii se hrănesc cu sucuri vegetale, iar femelele sunt hematofage. Arealul de răspândire este mare. Aceștia sunt mai numeroși în țările calde, unde se întâlnesc tot timpul anului, iar în zonele temperate, abundența lor se constată mai ales vara și toamna. Sunt specii care iubesc zonele cu multă umiditate, iar majoritatea au activitate nocturnă.
În funcție de specie, țânțarii pot parcurge distanțe între 1și 30 de kilometri.
Femelele sunt însetate de sânge și devin foarte agresive după fecundare. Acestea au nevoie de sânge pentru a depune ouăle. Prânzul sangvin poate ajunge pana la 1,5-3 ml sânge, cantitate ce depășește greutatea femelei.
Depunerea ouălelor se face pe suprafața apei, foarte rar în solul umed. Dezvoltarea culicidelor este strâns legată de prezența apei.
Femelele pot depune ouă de 5-6 ori pe zi. La o pontă pot depune între 200-400 de ouă. După 2-3 zile de la pontă, în condiții favorabile de temperatură, are loc ecluziunea larvelor, care în 2-3 săptămâni se dezvoltă de la 1mm la 10 mm. Acestea au viață acvatică, însa respirație aeriană.
După stadiul larval, urmează stadiul de nimfă; acesta durează 2-6 zile, timp în care țânțarul se transformă în adult.
Actiunea patogenă a țânțarilor este împărțită în două moduri:
- Acțiune patogenă directă (mecanică, toxică, antigenică și spoliatoare)- efectul cel mai mare îl are la om, prin formarea de papule pruriginoase, ajungând chiar la formarea de edeme, la subiecții mai sensibili
- Acțiune patogenă indirectă, țânțarii fiind vectori biologici pentru numeroși agenți patogeni.
Una din principalele boli grave vehiculate de țânțar, cu incidență din ce în ce mai mare la câini, este Dirofilarioza (filarioza cardio-pulmonară).
Biohelmintoza afectează în primul rând canidele, prin prezența în cordul drept și în artera pulmonară a speciei Dirofilaria immitis, transmisă de țânțari. Aceasta este caracterizată prin tulburări cardio-vasculare și posibile manifestări cutanate și nervoase.
Rezervorul de paraziți este reprezetat de canidele sălbatice, vulpea și coiotul, care determină contaminarea populațiilor de țânțari. Infestarea câinilor sănătoși se realizează prin înțepătura țânțarilor purtători.
Receptivitatea la infestare este influențată de specie, sex și vârstă. Dintre toate canidele, virulența cea mai mare s-a constatat la câine. Femelele, în special, sunt cele mai expuse, incidența fiind dublă față de masculi, iar, legat de vârstă, câinii peste 18 luni sunt mult mai expuți față de tineret.
Alți factori ce pot infuența incidența crescută sunt legați de modul și zona în care trăiesc. Câinii de vânătoare și cei din zonele cu umiditate crescută (Delta Dunării, Tulcea, Constanța) sunt mult mai expuși contaminării.
Ciclul biologic al Dirofilariozei:
Dirofilaria adultă poate ajunge până la 18 cm lungime și poate supraviețui până la 6 ani în pulmonul sau cordul animalelor contaminate. Depun “ouă”(microfilarii) în organismul contaminat. Microfilariile migrează pe fluxul sangvin până în circulația periferică, în special seara și noaptea. De aici sunt preluați, prin înțepătură, de țânțari, gazdele intermediare necesare pentru dezvoltarea lor ulterioară în larve. În stadiul 3, de larva, sunt transmise animalelor sănătoase și, de aici, începe dezvoltarea lor în adulți, perioadă ce poate dura până la 4 luni.
Ciclul biologic integral al Dirofilariei durează, în medie, 9 luni.
Dupa cum putem să ne dăm seama, boala efectivă are consecințe grave asupra indivizilor contaminați. Cu o simptomatologie polimorfă, diagnosticul este de cele mai multe ori greu de stabilit.
Principalele simptome sunt exprimate prin insuficiență cardiacă, tulburări nervose și probleme cutanate.
Prognosticul, de cele mai multe ori, este rezervat sau grav, în funcție de gradul de infestare. În infestații massive, boala este mortală.
!!! Atenție – daca aveți un câine suspect de Dirofilarioză, deparazitarea generală periodică trebuie sa fie precedată de analize de laborator, care să determine cu exactitate boala. Un câine purtător de Dirofilarii adulte, localizate în organe vitale, poate suferi consecințe grave, sau chiar mortale. În urma deparazitării, viermii adulți mor și eliberează toxine fatale pentru organismul în cauză. Tratamentul si deparazitările trebuie sa fie urmărite de un specialist veterinar.
În concluzie, țânțarii nu sunt deloc de neglijat atunci când stabilim profilaxia pentru deparazitările periodice.
Deparazitările periodice trebuie să combată și țânțarii, mai ales pentru câinii din zonele unde populația de țânțar este numeroasă.
Curiozități. Microfilariile au fost semnalate și la cățeii sugari, abia fătați, lucru ce indică trecerea lor din circulația mamei, transplacentar, în circulația fătului.
