| Informaţii generale:
Acest pește de dimensiuni mari este unul ascuțit, subțire și agil, care poate să crească până la dimensiuni de 1,80 m. În general este de culoare argintie și albă, cu o dungă închisă la culoare în zona dorsală. Este un pește foarte popular pentru pescuitul recreativ, dar și pentru comercializarea sa. Modul de prindere al acestui pește este atât cu ajutorul undițelor, cât și cu ajutorul plaselor de pescuit. Carnea este comercializată aproape în toată lumea, iar modul de preparare variază de la prăjit la fiert, Despre gust se poate spune că este unul moderat. Popularitatea acestui pește din rasa Greater Amberjack a atras o doză mare de atenție din partea industriei acvaculturii. Din cauza faptului că se află în vârful lanțului trofic marin (datorită dimensiunilor sale), acești pești poartă cu ei riscul de a otrăvi prada cu ciguatera, fiind raportate mai multe cazuri de otrăvire cu ciguatera de-a lungul timpului. Acest mod de otrăvire este cauzat de bioacumularea de toxine ciguatera în carnea peștilor marini tropicali. Această otravă este produsă de dinoflagelatele marine care se atașează de algele marine și care sunt înghițite de către peștii ierbivori. Astfel, marile recifuri de corali, care sunt casele peștilor de dimensiuni mari, reprezintă și un rezervor nesecat de o astfel de otravă. Oamenii care au fost otrăviți cu ciguatera au dezvoltat probleme gastrointestinale timp de mai multe zile, senzații de oboseală și imposibilitatea de a distinge frigul de căldură. |
Nume: Greater Amberjack
Originea: În Pacificul de Vest, această specie a fost găsită din Sudul Africii, Golful Persan, Sudul Japoniei și Insulele Hawaii, Sudul Noii Caledonii, și în insule din Micronezia. Tip: pești de dimensiuni mari Lungime: 100 – 190 cm Greutate: 20 – 80 kg Speranta medie de viata: până la 17 ani Culoare: Greater Amberjack, are spatele de culoare maronie sau albastru gri și o zonă ventrală argintie. Există o dungă întunecată la culoare care pornește de la nas și se oprește în apropierea aripioarei dorsale. Comportament: Chiar dacă nu se știu foarte multe lucruri despre obiceiurile reproductive ale peștelui Greater Amberjack, se crede că migrația acestuia are o legătură directă cu reproducerea. În vestul Oceanului Atlantic, aceste specii se duc în larg pentru a-și depune ouăle. Caracteristici distinctive: Peştele din rasa Greater Amberjack este alungit, subțire și fusiform, cu un cap scurt și acoperit de puncte. Ochii îi sunt relativ mici. Gura îi este poziționată în partea de jos, fiind mare și cu un maxilar larg care ajunge până la mijlocul ochilor. |
Aceste simptome pot să persiste timp de mai multe săptămâni. Specia de pești Gretaer Amberjack provine din Ordinul Perciformelor, Familia Carangidae, Genul Seriola și Specia Dumerili.
Distribuția acestei specii Greater Amberjack este în general în regiunile subtropicale ale globului. În Pacificul de Vest, această specie a fost găsită din Sudul Africii, Golful Persan, Sudul Japoniei și Insulele Hawaii, Sudul Noii Caledonii și în insule din Micronezia. În Vestul Oceanului Atlantic, Greater Amberjack se găsește în Nova Scoția, Canada până în Brazilia, inclusiv Bermuda, Golful Mexic și Marea Caraibelor. În partea de est a Oceanului Atlantic, se regăsește de pe coasta Britanică până în Maroc și în Marea Mediteraneană.
Numele cel mai des întâlnite ale acestui pește greater amberjack sunt următoarele: allied kingfish, amberjack, great amberfish, great yellowtail, greater yellowtail, jenny lind, purplish amberjack, rock salmon, sailor’s choice și yellow tail. În alte țări, altele decât cele englezești, numele peștelui Greater Amberjack poate să sufere numeroase schimbări: acciola (Italia), accola (Italia), aji-aji (Malaezia), alice grande (Italia), alici (Italia), alicosa (Italia), amber couvailli (Frența), anchova (Portugalia), arabaiana (Portugalia), arabaiana pintada (Portugalia), aricciola (Italia), ztún medregal (Spania), avci baligi (Turcia), barema (Arabia), blanquilla (Spania), bärnstensfisk (Suedia), cá Cam (Vietnam), cavagnola (Italia), cervjola (Malta), chaet-pang-o (Koreea), charuteiro (Portugalia), charuteiro-catarino (Portugalia), chermin (Malaezia), cola amarilla (Spania), coronado (Spania), coronado de ley (Spania), doronado (Spania), enchova (Portugalia), esmoregal (Portugalia), gao ti shi (Mandarin Chinezesc), gazala (Arabia), gof (Sloven), gofa (Albanez), groot geelstert (Africa), halwayo (Arabia), hamam (Arabia), inch (Arabia), intias (Israel), isopiikkimakrilli (Finlanda), jarrupe (Italia), jibb (Arabia), kabiou (Papiamento), kahala (Hawaii), kanpachi (Japonez), lampuga (Italia), lecc (Italia), leccia (Italia), lecciutte (Italia), licciòla (Italia), lírio (Portugalia), lissa (Italia), lissa bastarda (Italia), lupina (Italia), machiamarillo (Spania), madregal (Spania), madregal coronado (Spania), magiatiko (Grecia), manali (Grecia), marang (Cebuano), mayatiko (Grecia), medregal (Spania), medregal coronado (Spania), mineri (Grecia), occhio grasso (Italia), olhete (Portugalia), olho-de-bois (Portugalia), paanget (Kumak), peixe-limão (Portugalia), pez de limón (Spania), pez limon (Spania), pitangola (Portugalia), poisson limon (Franța), ricciola (Italia), sarikiyruk baligi (Turcia), sartaleone (Italia), seriol atlanti (Israel), seriola (Israle, Italia, Norvegia, Spania, Suedia), seriola di dumeril (Italia), seriola olbrzymia (Polonia), sériole couronnée (Franța), serjola (Malta), serra (Malta), serviola (Spania), shi (Mandarin Chinzesc), sholah (Arabia), sirviola (Italia), stor ravfisk (Danemarca), sumu (Italia), talakitok (Tagalog), tapireçá (Portugalia), teutevu niu (Gela), tonto (Tagalog), tsola (Arabia), urubaiana (Portugalia), și xaréu coronado (Portugalia). (sursa: http://species-identification.org/search.php?search_mode=basic&search_for=Seriola+dumerili )
Taxonomia acestui pește a fost descrisă ca și Caranx Dumerili de către Risso în anul 1810. Acest nume a fost schimbat în Seriola Dumerili mulți ani mai târziu. Au mai fost identificate și alte sinonime ale denumirii acestui pește în literatura de specialitate, cum ar fi Trachurus Aliciolus (Rafinesque 1810), Trachurus fasciatus (Rafinesque 1810), Seriola boscii (Valenciennes 1833), Seriola purpurescens (Temminck și Schlegel 1845), Seriola gigas (Poey 1860), Seriola simplex (Ramsay și Ogilby 1886), Regificola parilis (Whitley 1948), și Seriola rhombica (Smith 1959).
Descriere fizică:
Peştele din rasa Greater Amberjack este alungit, subțire și fusiform, cu un cap scurt și acoperit de puncte. Ochii îi sunt relativ mici. Gura îi este poziționată în partea de jos, fiind mare și cu un maxilar larg care ajunge până la mijlocul ochilor. Aripile pectorale sunt mai mici decât capul și aproape egale ca și lungime cu aripioarele pelvisului. Coada peștelui are o formă de V foarte bine evidențiată, ceea ce îi permite să înoate foarte repede atunci când este în urmărirea prăzii. A doua aripă dorsală este mai lungă decât aripa anală. Este adeseori confundat cu alte specii, motiv pentru care este necesar să se precizeze câteva moduri prin care poate să fie identificat. Numărul mare de nervuri de pe corp și lungimea aripioarei anale sunt două elemente clare de identificare. Greater Amberjack are spatele de culoare maronie sau albastru-gri și o zonă ventrală argintie. Există o dungă întunecată la culoare care pornește de la nas și se oprește în apropierea aripioarei dorsale. Această linie devine mult mai evidentă în perioada în care se hrănește sau atunci când peștele este excitat. Unii indivizi prezintă și o bandă galben-pal pe laterale. Peștii tineri din rasa Greater Amberjack prezintă 5 benzi închise la culoare de-a lungul corpului, care sunt împărțite pe verticală în mod neregulat. Dentiția peștilor Greater Amberjack este aranjată în benzi largi atât pe maxilar cât și pe mandibulă. Mărimea maximă la care pot să ajungă Great Amberjack este 1,9 m iar greutatea maximă este de 80 kg. Dar în general, acești pești se situează în jurul greutății de 20 kg. Femelele cresc mai mari și trăiesc mai mult decât masculii. Durata maximă de viață a acestor pești se crede că este undeva în jurul a 17 ani. Maturitatea sexuală este obținută în jurul vârstei de 4 sau 5 ani.
Comportament:
Habitatul peștelui Greater Amberjack este în general format din recifurile stâncoase, subtropicale, la adâncimi situate între 20 – 70 m. S-a descoperit de-a lungul timpului că unele populații de pești Greater Amberjack sunt rezidenți permanenți ai golfului și ai Floridei, pe coasta Atlanticului, în timp ce alte populații migrează din zona Atlanticului de Sud înspre apele interioare în anumite momente ale anului. Cât sunt tineri, peștii Greater Amberjack trăiesc în cadrul bancurilor, dar pe măsură ce îmbătrânesc devin tot mai solitari. Chiar dacă nu se știu foarte multe lucruri despre obiceiurile reproductive ale peștelui Greater Amberjack, se crede că migrația acestuia are o legătură directă cu reproducerea. În vestul Oceanului Atlantic, aceste specii se duc în larg pentru a-și depune ouăle. Locurile preferate pentru depunerea icrelor sunt recifurile de colari sau navele naufragiate. Celelalte animale de care Greater Amberjack ar trebui să se ascundă sunt peștii de dimensiuni mai mari decât el și păsările marine. Între peștii mai mari se pot menționa tonul yellowfin (thunnus albacares), merluciul. Peștele poate uneori să prezinte paraziți lați, care se pot îndepărta de pe carne în momentul în care se încearcă prepararea peștelui, ei nefiind vătămători pentru oameni.
Statut Specie:
Începând cu anul 1998 au fost impuse reguli stricte în zona Golfului Mexic. Aceste reguli spun că pescuitul recreațional înseamnă prinderea și reținerea unui singur pește de dimensiuni minime de 70 cm, în timp ce pescuitul comercial trebuie să rețină pești de o lungime minimă de 90 cm. De asemenea, în cazul pescuitului pentru comercializare, acesta se poate desfășura în perioada Iunie – Februarie. Din Martie până în mai, pescuitul este închis. Aceleași reguli se aplică și în zona Floridei, cu excepția faptului că pescuitul este închis în Aprilie și există o anumită cotă maximă pentru pescuitul comercial. În acest moment, Uniunea Mondială a Conservării Peștilor (IUCN) nu consideră specia Greater Amberjack să fie vulnerabilă sau amenințată cu extincția.
Hrana:
Fiind prădători, peștii Greater Amberjack se hrănesc cu alți pești pelagici, dar și cu crustacee și cu calmari. Peștii care se găsesc cel mai des în dieta Greater Amberjack sunt calmarii bigeye (Selar Crumenophtalmus) și sardinele (Sardinella aurita și Sardinella pilchardus). Peștii tineri se hrănesc cu plancton și cu alte nevertebrate de dimensiuni mici.
